[Prolog]
Socot necesar să supun pe scurt iubirii tale de osteneală şi răutăţile opuse virtuţilor. Până acum, arându-ne gândirea, am aruncat afară spinii gândurilor din pământul însămânţat. N-am ajuns însă la aceasta din faptele pe care le-am făcut noi [cf. Tit 3, 5], ci având drept model cuvintele sănătoase pe care le-am auzit de la părinţi şi pentru că am fost martori ai unora din faptele lor. Dar totul e harul de sus, care arată şi păcătoşilor uneltirile celor ce amăgesc minţile, dar care asigură şi spune: „Ce ai pe care să nu-l fi primit?” [1 Co 4,7]; ca pentru aceea că am primit să mulţumim Celui ce ne-a dat, iar pentru că avem să nu ne atribuim nouă înşine vreo laudă de slavă tăgăduind dăruirea.
Drept pentru care şi spune: „Iar dacă ai primit, ce te lauzi ca şi cum n-ai primit? Deja v-aţi îmbogăţit” [1 Co 4, 7-8] voi cei săraci în fapte, deja v-aţi săturat voi cei care abia aţi început să fiţi învăţaţi. Lucruri în care rătăcirea a trecut acum asupra mea pe de o parte prin cuvântul pe care l-am împrumutat acoperindu-mi sărăcia faptelor, iar pe de altă parte prin opinia la care am îndemnat răsturnându-mi condiţia de ucenic care primeşte învăţătură.
Dacă însă la voi domneşte o iertare, daţi-mi-o, ca să vă supunem [atenţiei] pe scurt şi răutăţile opuse virtuţilor, însemnând ce e lăcomia pântecelui împotriva căreia se ridică înfrânarea, ce sunt desfrânarea si cuminţenia, ce e iubirea de arginţi şi neagoniseala, ce e întristarea împotriva căreia este bucuria, ce e mânia şi îndelungă-răbdarea, ce e akedia şi răbdarea, ce e slava deşartă şi lipsa de slavă deşartă, invidia şi lipsa de invidie, trufia şi smerenia. Acestea îşi corespund şi se luptă între ele ca unele ce sunt opuse şi aşa vi le-am şi supus [atenţiei] pe scurt:
A. Lăcomia pântecelui e mamă a desfrânării, doică a gândurilor, relaxare a postului, botniţă a ascezei, intimidare a scopului ei, imaginare a mâncărurilor, zugrăvire a condimentelor, mânz fără căpăstru, nebunie fără frâu, receptacul al bolii, invidie a sănătăţii, obturare a şuieratelor, suspin al intestinelor, capăt al insultelor, tovarăşă a desfrânării, întinare a gândirii, somn apăsător, moarte tristă.
B. Infrânarea e frâu al pântecului, bici al nesăturării, balanţă a moderaţiei, botniţă a lăcomiei, renunţare la odihnă, înrolare în asprime, îmblânzire a gândurilor, ochi al privegherii, izbăvire de aprindere, pedagog al trupului, turn al ostenelilor, zid al purtărilor, reţinere a obiceiurilor şi reprimare a patimilor, omorâre a mădularelor, reînviere a sufletelor, imitare a învierii, conduită a sfinţirii.
II
A. Desfrânarea e făt al nebuniei pântecelui, înmuiere a inimii, cuptor al aprinderii, peţitoare a idolilor, făptuire nelalocul ei, formă umbrită, împreunare imaginată, pat al visurilor, acuplare nesimţită, momeală a ochilor, neruşinare a privirii, sfială la rugăciune, ruşine a inimii, călăuză a necunoaşterii.
B. Cuminţenia e haină a adevărului, secure a lascivităţii, vizitiu al ochilor, supraveghetoare a gândurilor, tăiere-împrejur a gândului, amputare a neînIrânării, sădire contrară firii şi opusă aprinderii, lucrătoare a faptelor şi împreună-lucrătoare a înfrânării, opaiţ al inimii, ceasornic al rugăciunii.
III
A. Iubirea de arginţi e zgârcenie a idolilor, profeţie a norodului, vot pentru restricţie, contabilitate a celor puse deoparte, bogăţie a captivităţii, soi de nedreptate, îngrăşare a bolilor, prezicătoare de mulţi ani, descântătoare a iubirii de lucru, sfătuitoare a privegherii, sărăcie a pântecelui, simplitate a mâncărurilor, nebunie nesăturată, răutate cu multe griji.
B. Neagoniseala e dezrădăcinare a iubirii de arginţi şi rădăcină a neiubirii de arginţi, roadă a iubirii şi cruce a vieţii, viaţă fără durere, comoară neinvidiată, cer fără griji, soare neîmprăştiat, materie fără măsură, bogăţie necuprinsă, seceră a grijilor, făptuire a Evangheliilor, podoabă nedesfiinţată, concurent sprinten.
IV
A. Intristarea e locuitoare a pagubei, tovarăşă a eşecului, premergătoare a exilului, aducere-aminte de rude, asociată a strâmtorării, însoţitoare a akediei, acuză a iritării, amintire a insultei şi întunecare a sufletului, posomorală a obiceiurilor, beţie a chibzuinţei, antidot al somnului, nor al chipului, vierme al trupului, întristare a gândurilor, legătură a captivităţii.
B. Bucuria e ruină a întristării şi mulţumire pentru nenorociri, vedere în rugăciuni şi veselie în osteneli, voioşie a facerii de bine, podoabă a renunţării, receptacul al iubirii de străini, refugiu al nădejdilor, hrană a asceţilor, încurajare pentru cei ce plâng, mângâiere a lacrimilor, ajutor în necaz, susţinătoare a iubirii şi aliat al îndelungii-răbdări.
V
A. Mânia e răpirea chibzuinţei, desfiinţare a calmului, tulburare a firii, chip sălbăticit, cuptor al inimii, flacără revărsată, lege a irascibilităţii, furie pe insulte, mamă a fiarelor sălbatice, luptă în tăcere, piedică a rugăciunii.
B. Indelungâ-rabdarea e armă a chibzuinţei, tribunal al furiei, spital al inimii, povăţuire a celor prea îndrăzneţi, linişte a celor tulburaţi, liman nebântuit de furtuni, facere de bine pentru cei întristaţi, blândeţe faţă de toţi, care fiind blestemată binecuvântează, fiind ocărâtă se veseleşte, mângâiere a celor strâmtoraţi, oglindă a celor nădăjduite, premiu al celor maltrataţi.
VI
A. Akedia e o prietenie aeriană, învârtire în cerc a paşilor, ură a iubirii de lucru, luptă împotriva liniştirii, furtună pentru psalmodie, lene la rugăciune, relaxare a ascezei, dormitare înainte de vreme, somn care se întoarce mereu, povară a nebuniei, ură a chiliei, adversar al ostenelilor, opusă perseverenţei, botniţă a ineditării, neînvăţare a Scripturilor, părtaşă a întristării, ceasornic al foamei.
B. Răbdarea e tăiere a akediei, retezare a gândurilor, grijă de moarte, meditare a crucii, frică pironită, aur ciocănit, legiuire a necazurilor, carte a mulţumirii, platoşă a liniştirii, armă a ostenelilor, bună osteneală fierbinte, schiţă a virtuţilor.
VII
A. Slava deşartă e închipuire a întâlnirii, prefacere a iubirii de osteneală, opusă adevărului, iniţiatoare a ereziilor, poftă de preşedinţie, ultima la salutare, sclavie faţă de laude, duh cu multe feţe, fiară cu mii de dinţi; la mijloc între trufie şi invidie cu care e împletită, care se nasc unele în altele şi se combat între ele, lanţ împletit în trei al răutăţilor, amestecul a trei otrăvuri ale patimilor, limba cu trei vârfuri a ereticilor.
B. Lipsa de slavă deşartă e lucrarea smeritei-cugetări, depărtarea de dorinţa de a plăcea, neuitarea la laude, vederea cunoaşterii, opusă lumii, sensibilitatea sufletului, învăţătura umilinţei, ascunderea ostenelilor, combaterea elogiilor, comoară ascunsă într-un corp stricăcios.
VIII
A. Invidia e haina trufiei, dezbrăcarea smeritei-cugetări, rădăcina bârfelii, oftalmia voioşiei, prefăcătoria prieteniei, înşelarea încrederii, duşmana iubirii, gelozia celor stimaţi, tulburarea pentru cei ce se bucură de prosperitate, sarcasmul faţă de cei elogiaţi, alterarea ochilor, prietena curiozităţii.
B. Lipsa de invidie e călăuza smereniei, duşmana defăimării, prietena voioşiei, sinceritatea prieteniei, curăţia încrederii, în armonie cu iubirea, veselie pentru cei stimaţi, răsturnare a lucrurilor rele, aplaudare a prosperităţii.
IX
A. Mândria e rezistenţă împotriva lui Dumnezeu, închipuire demonică, zel rău, umflătură întunecoasă, aroganţă a cugetului, părere de sine a cărnii, iubire mincinoasă de slavă, sclavie faţă de gândurile rele, prietenie a demonilor, suflet care vrea să apese, asediere evidentă de către vrăjmaşul, povăţuire spre stricăciune.
B. Smerita-cugetare e o mărturisire a lui Dumnezeu cu recunoştinţă, adevărata cunoaştere a firii noastre, o puternică recunoaştere a neputinţei proprii, meterez al iubirii, desfiinţare a urii, citadelă care nu poate cădea, desfiinţare a valurilor diabolice, zbor pe deasupra curselor vrăjmaşului, surpare naturală a Satanei, viaţă plăcută, lauda duşmanilor, filozofie oferită de Dumnezeu şi adevărată iubire de înţelepciune.
Cunoaşterea acestor lucruri şi lucrarea lor practică curăteste inima. Cine e cel curat cu inima, care să nu-si reproşeze faptul că a nesocotit, a omis sau a fost nepăsător faţă de o poruncă al lui Dumnezeu? Fie ca Hristos să ducă la bun sfârşit voia Sa în fiecare faptă a noastră. Lui fie slava în veci. Amin.
Evagrie Ponticul
Fragment din cartea "In lupta cu gandurile. Despre cele opt ganduri ale rautatii si Replici impotriva lor", Editura Deisis
Nota: 1 Al aceluiaşi [Evagrie] către acelaşi [Evloghie] cuvânt despre răutăţile opuse virtuţilor, editat sub numele lui Nil ca De vitiis quae opposita sunt virtutibus, PG79, 1140-1144; finalul omis [VIII b; IX a-b] a fost editat
-
Patimile - boli ale sufletului
Publicat in : Credinta -
Cum se nasc patimile ?
Publicat in : Editoriale -
Patimile si Invierea in psalmi
Publicat in : Saptamana Patimilor -
Patimile Celui fara de patimi
Publicat in : Saptamana Patimilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.