In primul rând trebuie să comunicaţi - anume să comunicaţi, nu să vă lăsaţi imediat în voia primului sentiment, primei porniri, pentru că emoţiile pot să nu fie legate neapărat de dragoste, ci de fiziologie, de faptul că omul are şi o latură animalică. Trebuie să staţi de vorbă, să observaţi relaţiile omului cu părinţii şi prietenii lui, să încercaţi să fiţi prieteni - pur şi simplu să fiţi prieteni.
Este posibil să descoperiţi foarte repede că nu aveţi despre ce discuta cu omul respectiv, că vă sunt străine concepţiile lui despre felul cum trebuie să te porţi în familie - iar relaţia lui cu părinţii este adeseori un bun indiciu al viitoarei lui atitudini faţă de partener în căsătorie, şi aceasta trebuie să vă pună pe gânduri sau, dimpotrivă, să vă bucure.
De exemplu, trebuie să observaţi din timp cum se poartă omul cu părinţii săi, cu oamenii apropiaţi, fiindcă atunci când se va relaxa, când senzaţia de noutate a sentimentului iniţial se va estompa, se va purta la fel cum se poartă acasă. Foarte multe lucruri sunt determinate de familia în care a crescut omul. Tradiţia în care ai crescut e foarte greu de biruit.
Da, în prima perioadă de după îndrăgostire eşti plin de bucurie, dar, cum se spune, „când intri în biserică trebuie să-ţi dai jos pălăria, nu capul”. Când te năpădesc sentimentele acestea nu înseamnă că trebuie să încetezi efortul de raţionament şi autocontrol.
Este foarte periculos să-l verifici pe celălalt pe calea sexuală, fiindcă aici este vorba de o enormă investiţie de încredere. Dacă s-a petrecut asta, de obicei unul dintre cei doi ia lucrurile superficial, pe când celălalt, chiar dacă aparent are o atitudine cinică, de fapt poate fi foarte serios rănit - iar atunci când oamenii au încetat deja să mai trăiască împreună şi s-a dovedit deodată că n-au ce să-şi spună şi că fiecare frază a unuia dintre ei îl irită pe celălalt, situaţia este catastrofală, despărţirea este întotdeauna extrem de neplăcută, de dureroasă...
Mai bine este ca la început perechea să se întâlnească doar în prezenţa altora, neapărat să îşi prezinte reciproc familiile, să se observe, să păstreze o relaţie prietenească şi în nici un caz să nu provoace vreo situaţie în care patima poate să răbufnească. Am avut în viaţă ocazia să văd oameni care au procedat în acest fel. Nu le-a venit uşor, dar, întrucât se respectau reciproc şi aveau o atitudine cu adevărat serioasă faţă de relaţia lor, această prudenţă le-a adus foarte mult.
Observaţi cu atenţie, faceţi-vă timp ca să cunoaşteţi omul în profunzime, fiindcă va trebui să trăiţi împreună, nu numai să vă culcaţi împreună. Veţi putea găsi un limbaj comun ? Vă veţi putea suporta unul pe celălalt ? Ii veţi putea ierta celuilalt lipsurile, care vor ieşi foarte repede la iveală?
Cum să-ţi dai seama că iubeşti ? Eu, de pildă, am avut în suflet un sentiment de pace, de linişte şi odihnă. Nu mi-era ruşine cu mine însumi, nu încercam în prezenţa persoanei iubite să mă controlez în mod special şi să-mi pun vreo mască, şi simţeam că acelaşi lucru se întâmplă şi cu ea. împreună ne simţeam absolut liniştiţi, ca un frate şi o soră, şi în inimă aveam sentimentul de totală libertate şi linişte. Aşa s-a întâmplat cu noi; cum s-a întâmplat cu alţii, nu ştiu. Probabil că lucrurile diferă de Ia caz la caz.
Patima e o altă stare. Ea este descrisă în operele de artă cu un anumit patos. Luaţi, de exemplu, opera „Carmen”. Da, acolo este patimă, care îl ignoră pe om cu desăvârşire.
Dacă eroul, fostul ofiţer care se ţine după Carmen, ar fi iubit-o cu adevărat, n-ar fi ridicat mâna asupra ei, cu toate că ea îl amăgea şi îl chinuia. Omului iubit nu vei îndrăzni niciodată să îi faci rău, te vei gândi numai la ceea ce este bine pentru el - or, eroul nu se gândeşte la asta, se gândeşte numai la el. Lucrul acesta este caracteristic patimii. Aceasta nu este dragoste.
VLADIMIR GURBOLIKOV, JURNALIST
DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ"
-
Dragostea
Publicat in : Morala -
Dragostea, iubirea, fericirea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.