Semnal editorial si publicistic - "O Candela in Carpati, Episcopia Ortodoxa Romana a Covasnei si Harghitei. Cincisprezece ani de la infiintare", Volum publicat si tiparit cu binecuvantarea, sprijinul si coordonarea IPS Parinte Ioan Selejan - Arhiepiscopul Covasnei si Harghitei, Volum ingrijit de Dr. Ioan Lacatusu si Drd. Nicoleta Plosnea, Volum aparut la Editura "Grai Romanesc", Miercurea Ciuc, 2010, 1200 pagini…

Volumul de fata are o semnificatie aparte pentru constiinta spirituala autentic romaneasca, din interiorul si din exteriorul arcului intracarpatic fiindca este o adevarata cronica a vietii spirituale, culturale si comunitare ortodoxe si romanesti din cele doua judete – Covasna si Harghita, din ultimii cincisprezece ani…

Spre exemplu, in capitolul intai, intitulat Ruga si truda la candela credintei strabune, este redata o sinteza care cuprinde informatii privind: repere cronologice asupra infiintarii si activitatii noii Eparhii; rolul si functiile Eparhiei in arealul multietnic si pluriconfesional din judetele Covasna si Harghita; activitatea misionara si pastorala a Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei; activitatea sectorului administrativ - bisericesc, aspecte ale organizarii bisericesti - prezentarea protopopiatelor, parohiilor si filiilor; adunarile eparhiale, sedintele Consiliului Eparhial si ale Permanentei Eparhiale, cercurile pastoral-misionare, conferintele preotesti, activitatea de pregatire si perfectionare a clerului, asistenta religioasa din armata, penitenciare si spitale, aspecte ale relatiei cu celelalte culte - ecumenismul local, activitatea cultural - spirituala; viata monahala; activitatea economica; activitatea culturala; invatamantul teologic si cel religios; sectorul social - filantropic din activitatea de asistenta sociala, initiative, programe, asociatii; Biserica si societate: din activitatea asociatiilor, fundatiilor si ligilor cultural-crestine.

In cei cincisprezece ani de la infiintare, prin multiplele sale activitati, Episcopia Ortodoxa a Covasnei si Harghitei, Arhipastorul ei, au contribuit la imbunatatirea activitatii preotimii, a credinciosilor romani ortodocsi, precum si la sporirea patrimoniului material si cultural al Eparhiei si, implicit, al Bisericii Ortodoxe Romane. Meritul principal al celor cincisprezece ani de pastorire il reprezinta schimbarea radicala de perceptie si perspectiva a romanilor din aceasta parte de tara: dintr-o comunitate aflata intr-o permanenta defensiva, lipsita de posibilitati de prezervare si afirmare a identitatii sale specifice, intr-o comunitate care, in ciuda dimensiunilor sale numerice reduse, dispune de potential si resurse umane pregatite, care, cu sprijinul fratilor intru credinta si neam, poate nu numai sa primeasca, dar sa si dea patrimoniului cultural national si spiritual valori perene, la nivelul performantelor si exigentelor timpurilor pe care le traim.

In continuare, este prezentat momentul de ridicare la rangul de Arhiepiscop „ad persona” a IPS Parinte Ioan Selejan. Sub titlul Un act solemn si demn - ridicarea Preasfintitului Parinte Ioan, Episcopul Covasnei si Harghitei, la rangul de Arhiepiscop onorific, sunt redate principalele momente ale vizitei pastorale a Preafericitului Daniel, Patriarhul Romaniei, a celorlalti membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane si a unor inalte personalitati ale vietii publice din Romania, in Eparhia Covasnei si Harghitei, vizita incheiata cu savarsirea Liturghiei Arhieresti prilejuita de evenimentul mentionat. Sub forma folosita in dictionare, sunt prezentate succint informatii despre fiecare parohie din protopopiatele Sfantu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Toplita si Intorsura Buzaului, privind: un scurt istoric al bisericii (anul construirii si pictarii, hramul, elemente arhitecturale); preotii slujitori, cantaretii si epitropii, lucrarile de renovari si reparatii efectuate la biserici si case parohiale, in perioada anilor 1994 - 2009, starea cimitirelor, monumente de for public, troite si clopotnite ridicate, activitatea pastoral - misionara si culturala desfasurata in parohii, in aceasta perioada; organizarea si desfasurarea hramurilor; vizite pastorale, liturghii arhieresti, slujbe de sfintire; hirotoniri de preoti, acordarea unor distinctii preotesti; pelerinaje si excursii documentare; activitatea culturala (renasterea si pastrarea traditiilor populare, colaborarea cu scoala si caminele culturale, tiparirea unor micromonografii); activitatea sociala si filantropica; evenimente deosebite din viata comunitatii parohiale; vizite ale unor personalitati; stadiul recuperarii suprafetelor de teren agricol, paduri si imobile confiscate de regimul comunist...

Sub genericul Manastiri de pe Golgota neamului romanesc sunt prezentate principalele repere ale vietii monahale din Eparhia Covasnei si Harghitei, fiind redate informatii si imagini despre urmatoarele manastiri: Manastirea Doamnei si Manastirea „Sfantul Ilie” din municipiul Toplita, Manastirea Fagetel, Manastirea Marcus, Manastirea Izvoru Muresului, Manastirea Sita Buzaului, Manastirea Valea Mare, Schitul Dumbravioara, Schitul Gura Izvorului si Manastirea „Sfantul Nicolae” din municipiul Miercurea Ciuc.

Capitolul Inaltpreasfintitul Parinte Ioan, Arhipastor si slujitor la sfintele altare din Carpati, este dedicat reliefarii celor cincisprezece ani de pastorire intru Slava lui Dumnezeu si in slujba Neamului Romanesc a „Arhiepiscopului din Carpati”, si cuprinde subcapitolele: Preasfintitul Parinte Episcop Ioan - Omul potrivit si binecuvantat de Dumnezeu; itinerarii pastoral-misionare ale Inaltpreasfintiei Sale; din interviurile IPS Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan aparute in mass-media; franturi din cuvintele de invatatura rostite de IPS Parinte Arhiepiscop Ioan; consemnari ale oamenilor de presa despre activitatea IPS Parinte Arhiepiscop Ioan, cuvinte de suflet despre Parintele Arhiepiscop Ioan. Enuntand, in cele ce urmeaza, cateva date succinte din parcursul sau biografic von aminti si retine ca Arhiereul demn si destoinic ori pilduitor Ioan s-a nascut la 16 noiembrie anul 1951, in localitatea Pietrani, judetul Bihor, fiind primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei, infiintata in anul 1994... Studiile sale sunt urmatoarele: Liceul „Constantin Brancusi” din Oradea, promotia anului 1971; Facultatea de Instalatii si Automatizari din Bucuresti, promotia anului 1976; Seminarul Teologic din Craiova, promotia 1986; Facultatea de Teologie Ortodoxã din Sibiu, promotia anului 1990; Institutul Biblic din Ierusalim, perioada anilor 1991-1994; Cursurile de doctorat le-a urmat la Institutul Biblic din Ierusalim, domeniul Biblice, Egiptologie si Orientalistica. Iar din activitatea sa bogata si deosebita spicuim urmatoarele: In anul 1980 si-a inceput viata monahala la Manastirea Lainici, judetul Gorj; A fost hirotonit diacon la aceeasi manastire in 6 august anul 1990; A fost hirotonit preot la Manastirea Tismana in 15 august anul 1990; Intre anii 1990 - 1994 a fost staretul Manastirii Lainici; In anul 1994 a fost Arhimandrit si Superior al Asezamintelor Romanesti de la Ierusalim; In 09 iulie anul 1994 a fost ales Episcop al Covasnei si Harghitei; A fost hirotonit episcop la Manastirea “Sf. Proor. Ilie Tesviteanul” din orasul Toplita, judetul Harghita in 20 iulie anul 1994; In 25 septembrie 1994 a fost instalat Episcop al Covasnei si Harghitei, la Miercurea Ciuc. In ziua de 12 septembrie anul 2007 a fost unul din cei trei candidati la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Romane.

Pe 23 februarie anul 2008 sinodul mitropolitan ortodox de la Iasi l-a desemnat drept candidat pentru functia de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. In urma sedintei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din luna iunie anul 2009, Preasfintitului Episcop Ioan al Covasnei si Harghitei i-a fost acordat titlul de arhiepiscop onorific, ca un gest de rasplata, pretuire si profunda recunostinta pentru intreaga sa activitate, plina de truda, jertfa si sacrificiu, in cei saisprezece ani de Arhipastor duhovnicesc al tinutului romanesc din centrul tarii, al Covasnei si Harghitei. Aceasta s-a petrecut dupa mari si multe lupte. Dupa decembrie anul 1989, pe fondul framantarilor existente in viata credinciosilor din judetele Covasna si Harghita, a fost reluata propunerea de infiintare a unei Episcopii pentru credinciosii romani ortodocsi din judetele Harghita si Covasna. Asociatiile locale, Liga cultural-crestina „Andrei Saguna“ din Sfantu Gheorghe si Fundatia cultural-crestina „Miron Cristea“ din Miercurea Ciuc, intreprind numeroase demersuri pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe de aici, printre care amintim: audienta la vrednicii de pomenire si de pie memorie sau amintire Patriarhul Teoctist Arapasu si la Mitropolitul Antonie Plamadeala al Ardealului (1991, 1992).

In cadrul Zilelor „Nicolae Colan“ de la Sfantu Gheorghe, din 4 - 5 decembrie anul 1993, in prezenta Mitropolitului Antonie Plamadeala, se discuta problema infiintarii unei Episcopii cu sediul la Sfantu Gheorghe (Arcus) sau Covasna. In sedinta Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului din ziua de 09 ianuarie anul 1994 a fost propusa pe ordinea de zi, de catre mitropolitul Antonie, dupa discutia preliminara cu Patriarhul Teoctist si membri ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, infiintarea unei episcopii pentru zona Harghita-Covasna. La data de 11 ianuarie anul 1994, Adunarea Nationala Bisericeasca a hotarat infiintarea acestei noi eparhii. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat, in sedinta din zilele de 22 - 23 martie anul 1994, la propunerea Adunarilor Eparhiale ale Arhiepiscopiei Sibiului si Episcopiei Albei Iulia, organizarea si delimitarea teritoriala a Episcopiei Covasnei si Harghitei, cu resedinta in Miercurea Ciuc.

In prezenta vrednicului si distinsului Mitropolit Antonie Plamadeala al Ardealului, in 31 mai anul 1994, la Catedrala Ortodoxa din Miercurea Ciuc s-a constituit Adunarea Eparhiala a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, iar in 12 iulie anul 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a procedat la alegerea intaistatatorului nou-infiintatei Episcopii a Covasnei si Harghitei, cu sediul la Miercurea Ciuc, sufragana a Mitropoliei Ardealului, in persoana arhimandritului Ioan Selejan - Superiorul Asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan. La praznicul Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul, in 20 iulie anul 1994, la Manastirea „Sfantul Ilie“ din orasul Toplita, judetul Harghita, s-a savarsit hirotonia Preacuviosului Parinte Arhimandrit Ioan Selejan ca Episcop al Covasnei si Harghitei, fiind intronizat la 25 septembrie acelasi an, la Miercurea Ciuc. Si unde in cei cincisprezece ani de pastorire, Preasfintitul Parinte Episcop Ioan Selejan a inmultit, dezvoltat si crescut numarul parohiilor de la 99 la 132 de unitati, a hirotonit 78 de preoti, s-au construit 24 de biserici, sase manastiri si schituri, patru capele militare, 20 de case parohiale, au fost reparate 86 de biserici si 57 de case parohiale, au fost restaurate si repictate 39 de biserici. Iar Duminica, 23 august anul 2009, s-a mai scris o data de aur in hronicul Ortodoxiei de pe aceste batrane si vitregite meleaguri: cu prilejul implinirii a cincisprezece ani de existenta a Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei, intaistatatorul acesteia, Parintele Episcop Ioan Selejan, a fost inaltat in treapta arhiereasca, onorifica de Arhiepiscop, de catre Preafericitul Parinte Daniel Ciobotea – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane…

Revenind la continutul volumului de fata, vom sublinia faptul ca, intr-o forma sintetica, sunt redate alte aspecte precum: participarea IPS Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan la principalele evenimente din viata Eparhiei, implicarea Inaltpreasfintiei Sale in viata publica la nivel national, regional si local, dar si la manifestari internationale, intalniri cu personalitati din tara si strainatate; ipostaze specifice pastoririi Sale - factor de echilibru geostrategic, sfetnic al principalilor conducatori ai tarii, promotor al pacii interetnice si interconfesionale, manager, constructor, ctitorul unor institutii de cultura si spiritualitate romaneasca, sprijinitorul si finantatorul institutiilor si proiectelor economice, culturale, scolare si sociale, mijlocitorul relatiilor cu reprezentantii administratiei centrale la cel mai inalt nivel, initiatorul unor parteneriate cu institutiile administratiei publice locale, ocrotitorul sarmanilor s.a..

Daca este sa facem o (alta) paranteza si sa ne referim putin, in continuare, la un scurt excurs istoric precum si dispunerea geografica si demografica a celor doua judete – Harghita si Covasna – care alcatuiesc teritoriul canonic, pastoral si misionar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei, vom enunta si retine urmatoarele: Situate in centrul Romaniei, judetele Covasna si Harghita sunt locuite in cea mai mare parte de maghiari, urmasi ai secuilor care au fost colonizati aici in timpul dinastiei arpadiene (care s-a stins in anul 1301). Secuii din judetele Harghita si Covasna au fost considerati bun ostasi si pe parcursul luptelor antiotomane, al revolutiei din anul 1848 sau al razboaielor mondiale. Incepand cu secolul al XV-lea, regiunea infloreste prin intensificarea comertului, acordarea privilegiilor si constructia bisericilor. Reforma a insemnat multe conflicte religioase. Astazi, populatia judetelor este diversificata pe plan religios, partea vestica fiind mai ales protestanta, partea estica, mai ales romano-catolica.

Judetul Harghita este situat intr-o regiune de munti, Muntii Harghitei, Gurghiului, Caliman, si de bazine depresionare, Giurgeu si Ciuc. Tinuturile muntoase ocupa 60% din suprafata judetului, care are 6.639 kmp (2,8% din teritoriul Romaniei) si o populatie de 342.000 locuitori conform recensamantului din 2002. Orasele, cu un numar mic de locuitori, sunt Miercurea Ciuc ca resedinta de judet, Odorheiu Secuiesc, Baile Tusnad, Balan, Borsec, Cristuru Secuiesc, Gheorgheni, Toplita si Vlahita. Judetul Harghita este apreciat si pentru monumente istorice. Manastirea franciscana si biserica romano-catolica din Sumuleu Ciuc, reconstruita in anul 1804 in stil baroc, are una din cele mai mari instalatii de orga din Ardeal. La Sumuleu Ciuc este organizat cel mai important pelerinaj al catolicilor din Romania. O cladire speciala este Cetatea Mikó din Miercurea Ciuc, care dateaza din anul 1611, si unde este amenajat Muzeul Etnografic al judetului. Castelul si complexul muzeistic din Lazarea, din sec. XVI, asteapta vizitatori pe tot parcursul anului. Judetul are resurse imense de lemn, ceea ce explica raspandirea bisericilor din lemn, ca cea din Tulghes, construita in anul 1813. Sunt cunoscute si forja din Vlahita din anul 1860, Muzeele din Odorheiu Secuiesc, Cristuru-Secuiesc si Gheorgheni, biserica din Sacel pe a carei clopotnita se afla inscriptia „pe aici a trecut luminatul dascal Gheorghe Lazar in anul 1806″. Potentialul turistic al judetului rezida si in cele circa 2.000 de izvoare de ape minerale, mofete, saline (Praid), namoluri si turba, aer puternic ozonat, bogat in aerosoli rasinosi si ioni negativi, cadru natural deosebit de pitoresc, rezervatii naturale, localitati turistice si zone de agrement, renumite pe plan national si international, printre care statiunile balneoclimaterice Tusnad si Jigodin, Borsec, Izvorul Muresului sau monumente ale naturii cum sunt lacul de crater vulcanic, unic in Europa, Sfanta Ana, lacul de baraj natural Lacu Rosu, Cheile Bicazului, Poiana Narciselor si altele. Mofetele de interes local sunt la Santimbru Ciuc si la Baile Harghita.

Judetul Covasna este situat in curbura interna a Carpatilor in depresiunea Brasovului, delimitat de Muntii Vrancei, Muntii Bodoc si Baraolt. La recensamantul din anul 2002 judetul avea 222.000 locuitori, ceea ce-l situeaza printre judetele mici ale Romaniei. Acest caracter este compensat prin bogatia naturala, frumusetea peisajului, amintirile istorice. Judetul are in componenta 5 localitati urbane, municipiile Sfantu Gheorghe ca resedinta de judet si Targu Secuiesc, si 3 orase: Covasna, Baraolt si Intorsura Buzaului. Aproximativ jumatate din populatie traieste in zona urbana. Zona rurala cuprinde 33 de comune si 122 de sate. Municipiul Sfantu Gheorghe este situat pe malul drept al Oltului, la 30 km de Brasov si la 200 km de capitala Romaniei, Bucuresti, de care este legat prin cale ferata si drum national. Judetul Covasna este tara apelor minerale si a statiunilor balneo - climaterice. Cea mai vestita localitate din acest punct de vedere este orasul Covasna, unde se gasesc peste 1.000 de izvoare cu ape minerale. In statiunile din acest judet, cunoscute si de cealalta parte a Oceanului Atlantic, se trateaza diferite boli reumatice, genitale, cardiologice, ortopedice, de nutritie, endocrine. Cele mai cunoscute sunt: Malnas Bai, Balvanyos, Valcele, Biborteni, Bodoc, Micfalau, Valea Zalanului. Toate sunt in apropierea cate unui oras legat de restul tarii cu drumuri refacute. O parte din apele minerale sunt exploatate – Bodoc, Biborteni, Malnas, Valcele, Covasna – si sunt vandute in toata tara. Acest judet este cunoscut si ca fiind al bisericilor fortificate, al portilor si stalpilor din lemn sculptate. Cea mai cunoscuta biserica fortificata este cea din Sfantu Gheorghe, din Evul Mediu. De mare interes turistic sunt si satele Ilieni, Olteni, Zabala, Lemnia, Arcus, Ozun, Cernat, Turia, Reci, Araci, Batani Mari, Valea Crisului, Filia, Aita Mare sau Sanzieni. Biserica cea mai vestita este cea din Ghelinta in stil gotic, cu fresca din Evul Mediu.

Frumusetile naturii adapostesc o fauna foarte bogata si variata. Din secolul al XVII-lea a inceput integrarea Transilvaniei in Imperiul Habsburgic, scaunele secuiesti au fost supuse germanizarii si recatolicizarii, primul proces fiind fara succes. Perioada dualista austro-ungara (1867-1918) si interbelica a insemnat pentru aceste tinuturi perioada modernizarii si a urbanizarii, care a fost continuata fortat in epoca comunista. La 1 Decembrie 1918, odata cu infaptuirea Marii Uniri a Regatului Romaniei cu provinciile romanesti Transilvania, Bucovina, Basarabia, Banat, care din cauza adversitatilor istorice ramasesera in afara granitelor naturale ale tarii, si judetele Covasna si Harghita s-au regasit in fruntariile Romaniei.

Episcopia Ortodoxa Romana a Covasnei si Harghitei a fost infiintata, dupa cum am mai spus, in luna iulie anul 1994, grupand protopopiatele Sfantu Gheorghe si Miercurea Ciuc, care aveau in total 107 parohii cu tot atatea biserici, in care slujeau 74 de preoti. 43 de biserici erau declarate monumente istorice, cele mai vechi ca an de constructie fiind Biserica Doamnei (1658) din Moglanesti (Harghita) si biserica din Capeni (Covasna), din anul 1712. In multe din parohiile acestor protopopiate numarul credinciosilor ortodocsi a scazut dupa Dictatul de la Viena din 30 august 1940, cand multi romani au plecat in zona libera a tarii, iar altii au trecut la confesiuni protestante – reformata sau unitariana. La data infiintarii Episcopiei, pe teritoriul ei canonic existau 6 manastiri ortodoxe, cea mai veche, din Moglanesti (Toplita), datand din anul 1638. In mai multe parohii dominante sunt familiile mixte, romano-maghiare, in care sotul si sotia apartin – fiecare – Bisericii in care s-a nascut, Ortodoxa, Catolica, Reformata sau Unitariana. Copiii sunt botezati potrivit intelegerii dintre soti…

Intr-un interviu acordat de Inaltpreasfintitul Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan ziarului „Adevarul” din 08 ianuarie anul 2011, si intr-un altul, acordat domnului Dumitru Manolache in cotidianul „Lumina” al Patriarhiei Romane, din 20 iunie anul 2010, Inaltpreasfintia Sa a prezentat, cu mult realism si discernamant duhovnicesc, situatia economica, demografica si sociala, precara a celor doua judete, dar si situatia lor stabila din punctul de vedere al relatiilor interetnice, care ar putea fi indemn pentru investitorii romani si straini sa-si dezvolte afacerile in aceasta zona a Romaniei, situata la distante aproximativ egale fata de toate extremitatile ei: „Dupa anul 1989 economia a cazut foarte mult si la ora actuala cele doua judete au o economie destul de slab dezvoltata. Nu mai putem vorbi de importante unitati economice de productie, singurele sectoare unde in general se lucreaza sunt domeniul forestier si exploatarea apelor minerale. Deci, acestea mai ofera locuri de munca, si sunt apoi mici ferme agricole, mici ferme zootehnice unde oamenii se ocupa cu cresterea animalelor, dar nici sectorul acesta nu merge foarte bine, pentru ca localitatile sunt foarte risipite in munti si pentru cei care colecteaza laptele este foarte greu sa ajunga in toate aceste localitati, deci raman familii care nu mai realizeaza nici acel mic venit din vanzarea laptelui, asa se face ca si numarul de animale a scazut foarte mult in ultimul timp. Situatia este cam la fel pentru etnicii romani si pentru cei maghiari. In aceste doua judete sunt localitati cu populatii mixte, romani si maghiari, sunt localitati compact romanesti in nordul Harghitei si in sudul Covasnei si multe localitati cu populatie majoritar maghiara. Am vorbit mereu cu reprezentanti ai statului, rugandu-i sa orienteze, in masura in care este posibil, sa-i indrume pe cat posibil si in aceasta zona pe investitori, atat romani cat si straini, sa puna in valoare mana calificata care este in zona aceasta, elementul turistic, care a fost foarte dezvoltat aici, si care functioneaza inca bine in zona Covasnei. Statiunile balneo - climaterice nu sunt exploatate totusi la nivelul potentialului pe care il ofera ele, inainte de ’89 nu era un loc liber nici iarna, nici vara in aceste statiuni, dar acum sunt in paragina – sunt promovate statiunile din alte tari, cine a mai vazut in ultima vreme sa fie promovate statiunile de la noi, din Romania, oamenii s-au dus catre alte zari, incat si acest potential de dezvoltare economica a scazut.

Apoi a fost o zona economica foarte importanta la Balan, oras cu 5.000 de locuitori, aici a fost o mina de cupru, s-au sistat si acolo lucrarile de extractie a cuprului, si avem de-a face cu un oras in cadere, un oras monoindustrial, cu o populatie plecata foarte mult in strainatate, cu oameni de varsta a doua ramasi acasa, care au grija de copii, exista un numar mare de copii in localitate, deci iata ca sunt probleme punctuale care intr-un fel sau altul s-ar putea rezolva, insa in economia de piata capitalista in care ne aflam astazi este foarte greu de impus cuiva, nu se mai poate impune nimic, decat daca ar fi o strategie nationala sa vezi pe fiecare areal geografic ce se poate face, ce se poate promova s.a.m.d. Drumurile din cele doua judete au fost lasate cel mai in urma din tara in ceea ce priveste modernizarea. Abia acum, dupa douazeci de ani (de la caderea regimului comunist) au inceput lucrarile de modernizare a drumurilor care leaga importante orase din Transilvania, Brasovul cu Targu Muresul, dar si Bucurestiul cu Brasovul. Toate aceste chestiuni au stat mereu in umbra unor tensiuni politice si a felului cum a fost privita mereu zona aceasta, mai ales de presa, ca fiind o zona cu tensiuni interetnice, dar nu putem spune ca am avut in ultima vreme aici tensiuni interetnice. Totusi, foarte mult presa a prezentat zona aceasta ca fiind o zona gri, se poate vedea ca si investitorii straini au avut retineri.

Se stie ce capital important a fost investit in zona Banatului, in zona Timisoarei, care este declarata o zona stabila a tarii, multietnica mult mai echilibrata decat zona de aici, si in general zona de vest a Romaniei incepand de la Satu Mare pana la Timisoara, pe toata frontiera, Clujul la fel, cu potential economic de care strainii au fost atrasi; or, aici nu a fost o reprezentare politica romaneasca importanta, si este stiut ca elementul politic poate sa favorizeze dirijarea unor fonduri; a fost o perioada cand nu am avut parlamentari romani, si daca ii avem si se intampla sa nu fie din partidele aflate la putere, posibilitatea orizontului de refacere nu este chiar previzibila. Si din punctul de vedere al intelectualilor aceasta zona este mult sub nivelul altor judete ale tarii, suntem departe de centre universitare importante, precum Brasovul, Clujul, tinerii de aici se indreapta spre strainatate si din nefericire putini dintre tinerii care studiaza in strainatate se mai intorc aici, atat romani cat si maghiari; maghiarii tot se mai intorc, dar romanii aproape deloc, pentru ca vazand elementul economic ca este cum este, ca sansele de a fi angajati sunt mai putine ca in alte parti, mereu cei care vor sa se angajeze sunt intrebati: cunosti limba maghiara, acestea sunt cateva impedimente atat de natura economica cat si lingvistica care il fac pe tanar sa-si puna intrebarea: ce fac eu aici daca am terminat o facultate? Va fi greu pentru el sa-si puna pe roate o afacere, asa ca asistam si la un exod al intelectualilor.

Parlamentarii unguri fac si ei ce pot, dar se vede ca nu au reusit sa-si atinga tintele economice. Oamenii politici pot sa dea directii, pot sa dea legi, dar de la teorie pana la practica mai sunt probleme importante de rezolvat. Una din cele mai importante bariere in fata capitalului strain a fost prezentarea mereu a zonei ca fiind una tensionata, dar nu se poate spune asta, avand in vedere ca marile greve si marile miscari de strada din ´89 nu s-au produs aici, populatia a fost relativ linistita, un numar important de persoane aveau locuri de munca bine retribuite, aici se fabricau inclusiv tractoare, de la Brasov au fost transferate doua sectii de tractoare si se fabricau cutii de viteza pentru camioane, pe urma zona de langa Sf. Gheorghe, zona agricola foarte buna in ce priveste productia de cartofi; si acum se cultiva cartofi in zona, dar sunt ani in care nu se poate desface productia de cartofi, pentru ca vin cartofi din strainatate foarte mult, acolo nu stim ce raporturi de subventionare exista, si au fost ani in care producatorii aveau importante cantitati de cartofi, a venit primavara si a trebuit sa-i arunce, deci iata si bruma aceea de bani ce s-ar fi putut scoate din vanzarea lor a disparut.

In ce priveste locasurile de cult, IPS Parinte Arhiepiscop Ioan a spus ca in prezent „sunt aproximativ 150 de altare in cele doua judete, bisericile au fost refacute, exista opt manastiri si doua schituri, suficiente pentru numarul de credinciosi (ortodocsi romani) care sunt aici, la ora actuala mai sunt doar doua biserici in constructie – la Sfantu Gheorghe si la Sita de Jos – Intorsura Buzaului, care sunt totusi intr-un stadiu destul de avansat, intr-un an-doi si acestea vor fi terminate, si cel putin o suta de ani nu va mai trebui sa fie construita aici nici o biserica. Din punctul acesta de vedere am putea spune ca mila lui Dumnezeu s-a aratat din nou, doar sa le putem intretine, sa putem sa facem rost de fonduri pentru sprijinirea salarizarii preotilor din parohiile mici, pentru ca sunt foarte multe parohii in localitatile unde populatia romaneasca este foarte redusa numeric si nu poate sa intregeasca salariul unui preot, si de aceea facem apel mereu la fondul central misionar care se strange la Patriarhia Romana. Preotii din zona cultiva si ei cate ceva, toti au gospodarii pe langa casa, fara aceasta e foarte greu sa traiesti, asa, cu mila lui Dumnezeu, cel putin o parte din hrana zilnica o mai produc si in propria gospodarie, insa preotii au cheltuieli importante, pentru ca in foarte multe localitati nefiind scoli romanesti, pe copii trebuie sa-i trimita destul de mici in alte parti la scoala, sa le plateasca internatul, cazarea, masa si nu-i totuna sa ai liceu in localitatea in care esti preot, cel putin pana in clasa a opta, a noua, sa ai scoala in localitate, sunt unii care isi duc copiii la parinti, in alta parte, in alte regiuni, copiii pleaca de mici, din clasa intai, unde sunt scoli cat de cat importante, asa ca viata preotului aici este destul de grea, insa prin mila lui Dumnezeu inca sunt tineri care cauta chiar si aceste localitati mici. De altfel, de curand am hirotonit un tanar care este doctor in teologie si care a acceptat sa vina intr-o parohie cu 45 de familii. Iata ca inca mai exista vocatie misionara, dragoste fata de Biserica si de slujire, insa acestia trebuie cat de cat sustinuti financiar, sa poata si ei sa aiba un minim nivel de trai pentru ei si pentru a-si putea sustine familiile.

In ce priveste relatiile cu celelalte confesiuni crestine, IPS Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan a spus: „Traim in stadiul de respect, ne respectam unii pe altii si apoi depinde de felul fiecarui om, unii sunt mai deschisi, fiecare localitate cu specificul ei, cum sunt si oamenii care colaboreaza intre ei. Prin mila lui Dumnezeu, putem sa spunem ca in momentul de fata nu sunt probleme deosebite, preotii nostri sa denigreze credinta lor, sau invers, eu zic ca acesta este sensul vietii noastre, de a-i pastori pe credinciosii romani ortodocsi din aceasta zona. Preotilor catolici Dumnezeu le-a incredintat obstile lor, la fel celor protestanti, ne rugam lui Dumnezeu ca si ei sa-si poate conduce credinciosii pe care-i au, in pace, pe calea mantuirii, pentru ca si noi, si ei, in final dorim sa ajungem la poarta raiului”. Acolo unde este posibil, acolo unde relatiile sunt mai apropiate se organizeaza si rugaciuni in comun, dar nu in toate, a mai spus IPS Ioan, cu referire la apropiata saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor (18 – 25 Ianuarie).

Dezvoltarea economica va duce la schimbarea imaginii acestei zone, a mai spus Arhiepiscopul Ioan Selejan. Oamenii sunt mai deschisi acolo unde nu sunt apasati de grija, de povara zilei de maine. Cand erau aici minele de cupru de la Balan, de exemplu, acolo lucrau in aceeasi mina impreuna, in adancul pamantului, la sute de metri sub pamant, si romani si maghiari, dar nu s-a auzit niciodata ca romanii sa produca vreo surpare sa se prabuseasca o parte de mina peste unguri, sau ungurii sa produca o surpare peste romani. Acolo in adancul pamantului imparteau aceeasi bucata de paine si nu se punea problema de etnie, lucrau impreuna si de acolo isi castigau painea cea de toate zilele. Deci, iata, cu cat ar fi mai multe unitati economice, cu atat oamenii ar avea niste puncte comune de activitate, pentru ca numai lumea politica ii invrajbeste pe oameni. Oamenii au probleme de familie, nu am auzit printre oamenii simpli, care isi cauta un loc de munca, ca ar cauta autonomie. Daca ai sta sa-l intrebi pe om, ce cauta, autonomie sau loc de munca, ti-ar zice: lasa-ma in pace cu autonomia, da-mi un loc de munca, sa duc paine la copii. De aceea eu spun ca vectorul economic este cel care ar putea sa schimbe mult imaginea acestor localitati, si cu cat mai multi romani si unguri ar lucra impreuna in unitati economice, cu atat mai multe prietenii mixte s-ar lega tot mai mult, si intre familii, si aceste familii – celule ale societatii, genereaza pacea si linistea in zona si mai departe.

Asadar, este destul de delicat astazi sa intervii economic dar nu imposibil, pentru ca s-a vazut in atatea locuri in lume unde au fost tensiuni interetnice, interreligioase, care s-au rezolvat, ca nu s-a stins focul acelor tensiuni pana nu a inceput viata sa prospere. Omul cand este necajit si sarac, poate fi manipulat. Pe omul care are loc de munca nu-l poti manipula pentru ca el vede ca are stabilitate, are loc unde sa-si castige o bucata de paine, si pe el nu-l intereseaza altceva, decat ziua de maine. Cat priveste drepturile minoritatilor, in tara noastra acestea sunt mult peste tot ceea ce inseamna comunitate europeana, peste tot ce inseamna standarde europene, si asa a fost nu de-acum, Consiliul Europei nu ne-a impus noua standarde. In secolele XIV – XV, cand armenii aveau deja episcopie si biserici, cine, venind la noi, nu a fost lasat sa-si ridice o turla de biserica?

Casatorii mixte nu sunt exagerat de multe, se mai intampla, dar nu aceasta este regula. Pe cele care se incheie nu putem sa le oprim, nu avem dreptul de a-i opri, si respectam alegerea si vointa tinerilor, rugandu-i sa-si pastreze cat de cat credinta si sa traiasca in pace. Insa, din nefericire, marea majoritate a casatoriilor mixte nu se duc pana la capat, in foarte multe, cand apar copiii, se pune problema la ce scoala sa fie dati, la una romaneasca, sau la una maghiara, si atunci apare acea instrainare intre soti. Nici casatoriile intre soti de aceeasi etnie nu sunt intotdeauna reusite, numarul divorturilor a inceput sa creasca alarmant in ultima vreme. Credinta are si ea un rol important in mentinerea familiei, credinta ii mai aduna, se mai duc la preot, se mai duc la duhovnic, dar cand sunt de etnii diferite este mai greu.

Pentru ca avem familii mixte, avem si probleme deosebite in ceea ce priveste credinta. In ce confesiune vor fi botezati copiii nascuti intr-o asemenea familie? Incotro se duc? Spre Ortodoxie sau spre alta confesiune? Nu putem impune unui roman, casatorit cu cineva de o alta confesiune, sa interzica partea de traditie a celuilalt, pentru ca are si acela o mostenire. Iata de ce in aceste cazuri avem o pastoratie implicata pana la nivel de familie. Eu le-am spus parintilor ca trebuie sa fie nu numai preotul parohiei, ci trebuie sa ajunga la starea de preot de familie, incat sa se poata spune: "Acesta este preotul nostru. Preotul familiei noastre!". Iata de ce pastoratia capata alta nuanta in aceasta eparhie, fata de pastoratia din alte eparhii. Nu-i totuna sa pastoresti o familie sau o comunitate pur ortodoxa, unde de dimineata s-a tras clopotul satului si toata lumea isi fixeaza ceasul liturgic dupa acesta. Aici, sunt sate unde se trag trei clopote in trei feluri. De aceea, repet, trebuie sa traiesti in buna intelegere si convietuire cu toti, pentru ca, in primul rand, suntem toti fapturi ale lui Dumnezeu si fiecare, pe cararea pe care si-a ales-o, doreste sa mearga la El.

Suntem convinsi ca si pastorii etniei maghiare din zona doresc sa-si duca turma tot la Dumnezeu. Pe o alta cale. De aceea, Dumnezeu sa ne ajute tuturora, si aici, si in Imparatia Lui, sa putem ajunge in pace la El, fiecare pe calea lui. Acum, prin initiativa Parintelui Patriarh Daniel de a se infiinta un centru media al Patriarhiei Romane, Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, in zonele in care se receptioneaza, si "Ziarul Lumina" aduc inca un mesaj acestor credinciosi, un dialog, un element de recuperare a limbii romane. Prin aceste mijloace, chiar si oameni maturi invata, recupereaza ceea ce au pierdut din graiul lor stramosesc. De aceea, este salutara, pentru noi, romanii de aici, aceasta realizare si ma gandesc ca la fel este si pentru romanii din Voivodina, din Bucovina de Nord si din Basarabia. Este important nu numai ca se hranesc romanii cu invatatura crestina in graiul lor, ci si pentru ca se recupereaza astfel un element de importanta definire a specificului identitatii noastre nationale, urmand sa se adauge si celelalte la vremea lor.

In legatura cu schimbarea din Legea invatamantului, care prevede ca predarea disciplinelor geografia si istoria Romaniei sa se faca in limba materna, I.P.S. Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan a spus: „Evident ca sunt si familii responsabile de maghiari care doresc ca fiii lor sa invete limba romana, sa se poata misca mai bine in tara lor. Cunosc familii de maghiari care isi trimit copiii dupa ore la preoteasa romanca, profesoara de limba romana Nu parintii de aici au cerut predarea in limba maghiara, ci tot factorii politici, care sustin ca, daca vor invata limba romana, copiii maghiari isi vor pierde identitatea nationala.”

Cu alte cuvinte, autonomia culturala aici este o stare de fapt; separarea scolilor maghiare de cele romane a fost o decizie a orbilor, ce a condus la crearea, pe acelasi teritoriu national, a unei lumi paralele cu lumea romaneasca. Pe romani nu-i intreaba nimeni nimic, n-au cui se plange, sunt ca niste deportati in Siberia. Credeti ca, daca maine se prezinta la concurs un roman si un maghiar pentru a ocupa, spre exemplu, postul de inspector general in invatamant, va castiga romanul? Oricat de pregatit ar fi, va pierde. Politicul ii bareaza calea. Statul roman ne-a abandonat, asa cum a facut-o mereu in istorie, lasandu-ne sa ne pierdem limba si numele de romani. Nu exista nici o strategie de integrare totala a acestor judete in Romania. Parca n-am face parte din Romania! Mai bine zis, statul are o strategie zero in acest sens. Judetele Harghita si Covasna sunt ca o Insula a Serpilor in centrul Romaniei, o insula care nu prezinta niciun interes pentru Bucuresti. Suntem numai 100.000 de romani in cele doua judete si oferim voturi cam putine. Cand, la sfarsitul razboiului, am pierdut Insula Serpilor, in jurul careia musteste petrolul, statul roman n-a facut nimic. Nimic nu face nici acum, desi poate. Cata lume stie de rezervele uriase de uraniu care se afla in nordul Harghitei? Pierzand controlul asupra Insulei Serpilor din Carpati, statul pierde controlul si asupra acestor zacaminte, ca si asupra uriaselor rezerve de apa de aici.

Cand am venit aici, am gasit biserici in care au crescut copaci. N-am intrat cum intra un episcop, cu crucea in biserica, am intrat cu securea si cu drujba in aceste biserici care, in anii ’40, au fost distruse. Sunt unele in care s-a pus dinamita si au fost distruse total. Au fost destule situatii delicate. Ma aflam intr-o zi in zona Baraolt, judetul Covasna si in biserica am gasit copaci. M-am dus cu cativa studenti sa facem curat, sa strangem bani si sa le reparam. Cineva, care vorbea schiopatand romaneste, a oprit caruta langa mine si mi-a spus: „Parinte, stiti ce s-a intamplat cu biserica asta, de-a ajuns asa?”; „Eee”, zic eu, „sa nu mai vorbim despre necazurile ce au fost, sa nu mai deschidem ranile, sa pornim mai departe.” Iar omul mi-a spus: „Totusi, parinte, ascultati povestea asta: dupa Dictatul de la Viena din 30 august anul 1940, am fost convocati romanii intr-o zi la primarie si ni s-a spus sa venim cu un tarnacop, cu o ranga, cu o secure, cu unelte de lucru. Au venit romanii, crezand ca vor fi trimisi sa presteze diferite munci pe la poduri. Dar nu. Li s-a spus: «Acum va indreptati spre biserica voastra si o daramati.» Oamenii au ramas inlemniti si pana nu s-au tras cateva focuri de arma nu s-a miscat nimeni din fata primariei, si asa s-au apucat si au demolat foarte greu, o parte din biserica.” In timp a ramas biserica numai cu zidurile. Aici s-a trait o tragedie a neamului romanesc.

Prin Urmare, tinutul si zona in care vietuim aici, in Carpatii Orientali, delimitata administrativ astazi in judetele Covasna si Harghita, se caracterizeaza prin faptul ca, desi traim langa inima Romaniei, noi, romanii, suntem minoritari in acest teritoriu. Viata noastra aici, din perspectiva mea, este oarecum asemanatoare cu cea a credinciosilor romani de la Ierusalim, unde, pentru o vreme, am fost harazit de Dumnezeu si de Biserica sa slujesc. Si acolo, si aici, romanii sunt minoritari si traiesc printre oameni de alte confesiuni. In afara de aceasta dureroasa realitate, eparhia noastra nu are multe aspecte diferite fata de viata celorlalte eparhii din Patriarhia Romana, pentru ca si noi suntem madular al acestei Sfinte Biserici si propovaduim aceeasi Evanghelie a lui Iisus Hristos. Prin participarea mea la lucrarile si hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, credinciosii ortodocsi din aceasta parte de tara sunt conectati la tot ceea ce apare nou in viata Bisericii noastre si raspund la fel ca si credinciosii celorlalte eparhii provocarilor acestor vremuri.

Cu alte cuvinte, venirea mea in aceasta zona n-as putea sa spun ca a fost un soc. Eram obisnuit sa convietuiesc cu oameni de alta etnie si de alta confesiune. Religia noastra crestina, prin definitie, are ca baza iubirea de Dumnezeu, de semeni, de intreaga natura creata de Dumnezeu. Ziditorul ne-a asezat in Raiul cel pamantesc. De aceea, cand am pasit in acest loc, nu am venit cu ideea preconceputa de a-i elimina din zona pe cei de alta etnie si de alta confesiune, de a invrajbi, de a razbuna sau de a redeschide nu putinele rani istorice. Oricine ar cerceta viata romanilor din acest perimetru, din punct de vedere social, religios sau economic, ar constata ca este un spatiu in care s-a suferit mult. Poate ca tocmai de aceea izvorasc atatea rauri din muntii de aici, ele sunt rodul lacrimilor varsate in acest pamant romanesc definit sugestiv de cuvintele lui Mihai Eminescu: "De la Nistru pan la Tisa... si din Hotin pana la mare".

Romanii de aici au trait momente foarte grele in decursul istoriei. S-a incercat "taierea" limbii pe care o vorbesc, smulgerea din sufletul lor a credintei pe care o mostenesc de la Iisus Hristos Domnul, de la Apostolii sai si de la atati si atati misionari crestini, purtatori de cuvant si de har dumnezeiesc, care au semanat aici, din mila lui Dumnezeu, samanta din ogorul lui Iisus Hristos, muncit de El cu apostolii Sai. In spatiul nostru romanesc nu a fost adusa samanta cu "mutatii genetice"! Noi mostenim Logosul cel dintai. Cuvantul cel dintai al lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care in spatiul transilvan s-a incercat, si uneori s-a reusit, in anumite zone, ca parte din populatie, fortata fiind, sa treaca de la credinta cea adevarata, primita cum aratam din fondul primar, la alte confesiuni. In zbuciumata istorie a Transilvaniei se poate urmari cum oameni de frunte, nobili, au fost fortati sa treaca la alta confesiune. Din mila lui Dumnezeu insa, poporul cel drept credincios a ramas mai departe la umbra crucii lui Iisus Hristos.

In alta ordine de idei, referindu-ne putin, strict la viata pastorala de aici, v-as ruga sa va imaginati o parohie din aceasta zona, unde un roman vorbeste cu Dumnezeu numai in sfintitul grai romanesc. Contextul a facut insa sa-si piarda limba de comunicare curenta. Credinta patrunde in fiinta omului si prin intermediul limbii, ca mod de comunicare. Asa se face ca sunt parohii unde credinciosul vorbeste in grai romanesc cu Dumnezeu numai la biserica, seara si dimineata la rugaciune, in restul timpului, chiar si in casa cu ai sai, cu vecinii, vorbeste in alt grai. Pe acesti oameni, ca pastor, trebuie sa-i intelegi. Cand merg in asemenea comunitati, trebuie si-i inteleg de ce graiul le este alterat. De aceea, imi randuiesc de asa maniera cuvintele in propozitii, de cele mai multe ori doar cu subiect si predicat, pentru a-i face sa priceapa si ei mesajul Evangheliei din sarbatoarea sau din duminica respectiva. Intr-o parohie de aici, sau din Transilvania in general, pot exista trei sau patru confesiuni. De aceea, preotul nostru trebuie sa traiasca in buna pace si intelegere cu membrii celorlalte Biserici, sa-si indemne credinciosii sa respecte marturisirile lor de credinta. Apoi, sunt momentele comune ale satului, care trebuie petrecute impreuna, pentru ca nu peste tot se traieste o viata paralela.

Revenind la problemele istorice, economice si, mai ales, sociale ale oamenilor de aici, veti observa cu mare usurinta ca, daca veti cerceta presa locala, s-ar putea sa fiti surprinsi de un anunt de angajare: angajam doi instalatori, apoi in paranteza – sa cunoasca limba maghiara. Angajam trei necalificati, in paranteza – cunoscatori de limba maghiara. Iata ca, fara sa fie impusa a doua limba oficiala, in aceasta zona limba maghiara este deja oficiala.

Daca veti cauta legislatia care a fost in Transilvania la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, veti vedea cat de aspre erau legile Imperiului Austro - Ungar referitoare la limba, la graiul romanesc. Eu sunt nascut in Transilvania, in partile Bihorului, in depresiunea Beiusului si va pot spune ca acele legi au avut efecte chiar in familia din care ma trag. In satul in care m-am nascut nu a trait niciun maghiar, au fost numai romani. Bunicul meu a mers la scoala, ca orice copil, si tatal lui a vazut ca baiatul lui invata limba maghiara, nu limba romana. L-a lasat un an, inca un an, si dupa ce a terminat doua clase l-a oprit acasa. Si asa a ramas, stiind sa se semneze pe toate documentele doar cu doua litere. Initiala de la nume si de la prenume. Tatal meu a fost putin mai norocos, el a reusit sa faca trei clase, mama a facut patru clase si, incetul cu incetul, din mila lui Dumnezeu, am inceput si noi sa facem studii in graiul nostru romanesc…

Cu alte cuvinte – marturiseste Inaltpreasfintitul Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan -romanul de aici nu traieste chiar in largul lui, din cauza acestor bariere despre care vorbeam. Unul dintre factorii de apropiere si de detensionare a unor relatii interetnice apare acolo unde se munceste. Acolo oamenii atenueaza asperitatile. Pentru ca niciodata nu veti vedea un roman certandu-se cu un ungur sau invers, in timp ce-si castiga impreuna painea, ci se ajuta unul pe altul. De aceea, un factor de stabilitate ar fi dezvoltarea economica. Acolo unde este paine, si pe masa romanului, si pe masa ungurului, nu vor fi probleme. Greutatile, saracia, necazurile vor conduce insa intotdeauna la tulburari sociale, nu numai pe linie interetnica.

N-am vazut o strategie de stat a vreunui guvern de la noi care, in colaborare cu partea maghiara, aceasta din urma facand parte aproape din toate guvernele, sa-si fi trimis specialistii sa analizeze situatia, sa elaboreze strategii pentru a rezolva problemele din zona. Acestea nu sunt probleme locale. Sunt probleme de stat, ale Romaniei. De aceea statul trebuie sa gaseasca solutii de dezvoltare si de stabilitate. Aici lucram intr-un teren mai arid. Biserica s-a gandit sa infiinteze in zona o eparhie, in conditii cu totul deosebite fata de alta parte a tarii. Eu pot sa spun ca aici, cand am venit si mergeam pe la biserici, nu eram peste tot asteptat de preot cu Evanghelia in mana, cu clopote trase. Au fost parohii in care am sarit gardul in curtea bisericii fara acoperis, fara usa, fara geamuri, si m-am hranit cu mure din rugii care cresteau in Sfantul Altar, in loc de prescura. Ei, uite asa, cu greutatea care a fost la inceput, am zis sa incercam si noi sa ne tinem, sa ne apropiem, din unele puncte de vedere, de nivelul teologic si cultural al altor eparhii. Si am reusit. Cand am venit aici, erau doar cinci preoti locali din cei existenti. Astazi, 90 la suta din preoti provin din aceasta zona. Nici unul dintre ei nu a venit sa-mi ceara un transfer pentru o alta eparhie. Tot asa cred ca si statul roman ar putea sa gaseasca solutii de stabilitate si de dezvoltare.

In ceea ce priveste implicarea in social a eparhiei noastre, problema comporta, si de data aceasta, nuante fata de alte zone ale tarii. In judetele Covasna si Harghita, aproapele tau nu este numai romanul, ci si cel de alta etnie. Care sunt atunci necazurile si suferintele? Cu toate ca au fost divergente, tensiuni interetnice, probleme interreligioase, acum suntem, din mila lui Dumnezeu, intr-o relativa stare de pace si de liniste. Incercam sa vindecam acele rani si sa intelegem ca ideea de aproapele, despre care vorbeste Iisus Hristos, intr-adevar transcende etnia, asa cum ne spune Mantuitorul in pilda cu samarineanul milostiv. Asa se face ca in activitatile noastre sociale nu urmarim a-i ajuta numai pe romani, ci si pe cei de alte confesiuni. Daca doriti, spre exemplu, puteti vedea cate persoane vin la poarta noastra cu vasele sa primeasca hrana de la episcopie pentru familiile lor. Si sa vedeti daca maicile de aici ii legitimeaza cu buletinul sa afle care este roman sau care este maghiar! Mantuitorul Iisus Hristos a venit in lume ca sa ne arate ca de la Greenwich, jur-imprejurul Pamantului, trebuie sa ne consideram si sa ne raportam unii la altii ca la aproapele nostru.

Daca in plan religios lumea se respecta, in plan social, si acolo unde intervin elemente de natura politica, lucrurile sunt impartite. Iar aproape ca impunerea limbii maghiare in administratie creeaza probleme. Asa dupa cum v-am mai spus, daca vrei sa te angajezi, prima intrebare care ti se pune este daca stii limba maghiara, si abia dupa aceea, daca mai esti intrebat, ce stii sa faci, ce pregatire ai, ce meserie cunosti. Prin acest mod de abordare a problemelor de catre autoritatile locale, si de catre unii agenti economici particulari (sunt insa si persoane care nu fac nici o distinctie intre maghiari si romani), multi romani de aici sau din alte regiuni ale tarii veniti aici, stiind ca permanent deasupra capului lor sta o sabie care se numeste limba maghiara, pleaca din zona si nu se mai intorc. Asa se face ca numarul oamenilor scoliti de aici este cu mult sub nivelul altor regiuni. Or, nu poti sa concepi dezvoltarea unui spatiu geografic fara lume scolita. Cartea a adus lumina in cel mai indepartat sat. Curentul electric a venit mult mai tarziu. Cele peste 850 de scoli intemeiate de Sfantul Mitropolit Andrei Saguna, acelea au adus lumina in lumea noastra romaneasca.

Iata cum, fiind aceste neintelegeri, ne tragem unul pe altul in jos: tinerii romani scoliti pleaca, zona, usor-usor, se scufunda din punct de vedere economic. La fel fac si tinerii maghiari, pentru ca nici ei nu mai raman in zona, vazand ca nu exista o dezvoltare economica. Si uite cum din cauza neintelegerilor dintre cele doua etnii, judetele noastre, aflate pe cele mai inalte platouri ale Carpatilor, sunt, din punct de vedere economic, sub nivelul altor judete. Apoi, tensiunile mari din anii 1989 - 1990 au lasat asupra acestui spatiu inca un nor, motiv pentru care cele doua judete si o parte din judetul Mures nu prea sunt vazute de investitorii straini. Desi oamenii din aceasta zona sunt foarte harnici, atat maghiarii, cat si romanii. Daca veti trece prin localitatile de aici, veti vedea casele lor, toate cu temelie de piatra, bine zidite. Astfel incat, in judetele Covasna si Harghita nu veti gasi case din chirpici, cum sunt atatea in alte regiuni ale tarii noastre. De aceea, trebuie sa facem tot ceea ce este posibil pentru alungarea acestui nor.

In alta ordine de idei, va marturisesc ca din mila lui Dumnezeu, in judetul Harghita, la aceasta data, nu mai avem nici o biserica si nici o manastire in constructie. S-au refacut biserici, s-au ridicat biserici si manastiri noi. Avem, as putea spune, pentru credinciosii nostri, indestulatoare lacasuri de cult. Dumnezeu sa ne randuiasca preoti cu har care sa pastoreasca comunitatile noastre ortodoxe romanesti din aceasta zona.

In judetul Covasna, mai avem doua biserici care sunt inca in lucru. Deci, ca plan imediat de viitor, urmarim sa finalizam aceste lucrari. Mai sunt in acest judet cateva biserici si manastiri nou-ridicate la care mai lucram la pictura si la alte amenajari. De aceea, pentru perioada care urmeaza, vom ramane doar cu partea de intretinere, de refacere si reparatii. In privinta clerului, cu mila lui Dumnezeu, avem acoperite aproape toate parohiile. Avem preoti jertfelnici care stau in parohii cu 40 - 50 de credinciosi. Suntem in faza de ridicare la un nivel tot mai inalt a pregatirii teologice a preotilor. Apoi, avem planuri de implicare mai profunda in problemele sociale, mai ales in programul de evitare a abandonului scolar. Orice copil care nu va avea acces la un minim de carte, in viitor va trage tara in jos. Orice om cu carte va fi un vector de progres.

Asa incat, ma gandesc mereu ce mai trebuie facut pentru a putea scoli la un nivel inalt cat mai multi tineri. Vreau sa va spun ca multi din cei peste 300 de tineri care au dobandit studii teologice, unii au devenit slujitori ai altarelor, altii lucreaza in alte domenii publice. Iata, deci, ca episcopia noastra a devenit un furnizor de oameni calificati. Unii sunt profesori, altii lucreaza in domeniul de asistenta sociala, in muzee, in centre culturale sau in alte diferite activitati publice. Avem tineri care au terminat teologia si lucreaza chiar in sistemul bancar. Sefii lor mi-au spus ca au incredere in ei, pentru ca sunt credinciosi lui Dumnezeu, dar si cinstiti si loiali institutiilor in care isi desfasoara activitatea.

Daca Dumnezeu ne va ajuta sa finalizam lucrarile la toate asezamintele noastre, sper ca vom putea sa relansam programul de construire de locuinte pentru oameni saraci, sa ridicam camine pentru batrani, sa propovaduim in continuare Evanghelia lui Iisus Hristos si sa fim aproape si de romani, si de unguri, pentru ca iubirea lui Dumnezeu transcende patimile si diferentele dintre oameni – acestea sunt dorintele si nazuintele sincere ale Parintelui Arhiepiscop Ioan!…

Intorcandu-ne, iarasi, la continutul cartii, in capitolul Institutii de cultura ale Episcopiei Covasnei si Harghitei, sunt prezentate institutiile de cultura laica si bisericeasca infiintate din initiativa si cu binecuvantarea IPS Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan, care functioneaza in subordinea Eparhiei Covasnei si Harghitei, respectiv: Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din municipiul Sfantu Gheorghe; Centrul Cultural „Patriarh Miron Cristea” din municipiul Miercurea Ciuc; Muzeul Manastirii „Sfantul Prooroc Ilie” din orasul Toplita si Muzeul Spiritualitatii Romanesti de la Catedrala Ortodoxa Romana din municipiul Sfantu Gheorghe.

Cu alte cuvinte, aici si acum, vom prezenta si insista (chiar cu riscul de a ne repeta) pe capitolul Manifestari cultural - stiintifice si de spiritualitate ortodoxa, care se refera la manifestarile organizate si proiectele implementate de catre institutiile de cultura din subordinea Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei, precum si cele desfasurate in parteneriat cu alte institutii de cultura si asociatii culturale, ca: Muzeul National al Carpatilor Rasariteni, Arhivele Nationale, Centrul de Cultura Arcus, Centrul European de Studii Covasna - Harghita, Fundatia Nationala a Romanilor de Pretutindeni, Liga Cultural - Crestina „Andrei Saguna”, Fundatia Culturala „Miron Cristea”, Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures. In acest cadru, sunt prezentate programele urmatoarelor manifestari: Zilele „Andrei Saguna”, Zilele „Miron Cristea”, Universitatea de Vara Izvoru Muresului, Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice „Romanii din Sud Estul Transilvaniei. Istorie. Cultura. Civilizatie”, Zilele „Nicolae Colan”, dar si a altor activitati de cultura romaneasca si spiritualitate ortodoxa, organizate, in perioada 1994-2009, in Arcul Intracarpatic.

Dimensiunea stiintifica si culturala a publicatiei este evidentiata de studiile si artico-lele publicate, majoritatea avand ca tema problematica identitatii romanilor din Arcul intracarpatic, in istorie si in contemporaneitate si convietuirea lor cu concetatenii ma¬ghiari. Avand in vedere profilul publicatiei si importanta sa documentara, s-a acordat spatiu generos, corespunzator, prezentarii "initiativelor, demersurilor si actiunilor" intreprinse de asociatiile culturale romanesti, majoritatea sub egida Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna, pentru pastrarea si afirmarea identitatii culturale, confesionale si lingvistice intr-un mediu multietnic si pluriconfesional, eliminarea unor discriminari care vizau romanii numeric minoritari in cele doua judete si pentru stoparea unor proiecte autonomiste si separatiste promovate de unii lideri ai maghiarilor din zona. Capitolul dedicat programelor principalelor ma¬nifestari stiintifice si culturale, organizate de asociatiilor membre ale Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna, a fost extins prin publicarea unor rapoarte si informari despre activitatea unor institutii si asociatii partenere care au fost active, in ultimii ani, in spatiul public local, regional si national.

De asemenea, volumul de fata cuprinde si alte numeroase articole si studii, scrise si semnate, cu multa competenta stiintifica si seriozitate apologetica si misionara, de diferiti preoti si slujitori ai altarelor din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei.

In capitolul dedicat personalitatilor comunitatii romanesti din Arcul intracarpa¬tic este publicat un eseu despre personalitatea Inaltpreasfintitului Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan - pastorul sufletesc si liderul incontestabil al romanilor din judetele Covasna si Harghita. Asa dupa cum am evidentiat in nenumarate ocazii, un rol providential pentru dainuirea credintei ortodoxe si a romanitatii in aceasta parte de tara, l-a avut infiintarea, acum cincisprezece ani, a Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei si intronizarea in scaunul arhieresc a Preasfintitului Parinte Episcop Ioan Selejan. Pe langa bine¬cuvantatul rol de pastor sufletesc al incercatilor sai credinciosi, si neodihna punerii temeliei unui cadru institutional si juridic de larga perspectiva, pe langa revigorarea vietii bisericesti in toate parohiile, constructia si reconstructia bisericilor - multe aflate intr-o avansata stare de degradare, a asezamintelor monahale, incadrarea parohiilor cu preoti si salarizarea personalului clerical si neclerical, Parintele Arhiepiscop Ioan este cu¬noscut si recunoscut pentru rodnica Sa pastorire intru Slava lui Dumnezeu, a Bisericii noastre stramosesti si drept-maritoare, cat si in slujba Neamului nostru romanesc. Este mentionata implicarea Inaltpreasfintiei Sale in viata publica la nivel national, regional si local; bogata agenda a participarii la manifestari internationale, numeroasele intalniri cu personalitati din tara si strainatate, dar si ipostazele inedite de factor de echilibru geostrategic, sfetnic al principalilor conducatori ai tarii, promotor al pacii interetnice si interconfesionale, manager, constructor, ctitorul unor institutii de cultura si spiritualitate romaneasca, sprijinitorul si finantatorul unor institutii si proiecte economice, culturale, scolare si sociale, mijlocitorul relatiilor cu reprezentantii administratiei centrale la cel mai inalt nivel, initiatorul unor parteneriate cu institutiile administratiei publice locale, ocrotitorul sarmanilor si multe altele.

Din cuprinsul publicatiei, nu lipsesc nici ecourile din mass-media ale principalelor evenimente, proiecte si manifestari stiintifice, culturale si civice organizate de aso¬ciatiile si institutiile culturale romanesti din localitatile aflate la izvoarele Oltului si Muresului, articole preluate din publicatiile locale si regionale, colectivul editorial aducandu-le multumiri pentru interesul manifestat fata de activitatea asociatiilor stiin¬tifice, cultural - crestine si civice romanesti din Arcul intracarpatic si pentru contributia adusa la cunoasterea activitatii acestora, de catre importante categorii de public din cele doua judete, din intreaga tara si nu numai.

Totodata, in cuprinsul volumului, sunt prezentate si publicatii editate de Episcopia Ortodoxa a Covasnei si Harghitei, respectiv „Grai Romanesc” - foaie de spiritualitate ortodoxa a Episcopiei Covasnei si Harghitei, si „Angvstia” - anuarul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” si al Muzeului National al Carpatilor Rasariteni, cu mentionarea titlurilor si numele autorilor principalelor studii si articole aparute in publicatiile respective.

Un loc distinct il ocupa capitolul Din margaritarele ortodoxiei si culturii romanesti, care cuprinde studii si articole cu tematica teologica, de istorie bisericeasca, etnografie, sociologie, semnate de cadre didactice universitare, cercetatori, muzeografi , arhivisti, doctoranzi, preoti, profesori, din judetele Covasna si Harghita si din principalele centre universitare din intreaga tara, colaboratori ai publicatiilor editate de Eparhia Covasnei si Harghitei si tineri care au fost sprijiniti in pregatirea si cercetarea lor de catre IPS Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan.

Capitolul In Memoriam. Preoti, cantareti, epitropi, ctitori si binefacatori inscrisi in cartea vesniciei, este dedicat evocarii memoriei preotilor si laicilor din Eparhia Covasnei si Harghitei trecuti la cele vesnice, in perioada anilor 1994 - 2009, personalitati locale care au participat activ la tot ceea ce s-a infaptuit pe taramul Bisericii Ortodoxe si culturii romanesti, in aceasta binecuvantata perioada.

In capitolul Anexe, sunt consemnate informatii sintetice despre un spectru larg de aspecte care ofera, in cifre si date precise, imaginea complexa a ceea ce s-a realizat in 15 ani de la infi intarea noii Eparhii, sub pastorirea rodnica a IPS Parinte Arhiepiscop Ioan Selejan. Astfel, cititorul poate afla informatii concrete si date exacte despre: numarul credinciosilor ortodocsi din Eparhia Covasnei si Harghitei, la recensamantul populatiei din anul 2002; membri Adunarilor Eparhiale din perioada anilor 1994 - 2009; membri Consiliilor Eparhiale din perioada anilor 1994 - 2009; membrii in Adunarea Nationala Bisericeasca in perioada anilor 1994 - 2009; preoti hirotoniti de PS Ioan in perioada 1994 - 2009; preoti si mireni carora li s-au acordat distinctii bisericesti. In Addenda, sunt prezentate copii dupa unele documente si fotografi i privind momente principale ale vietii bisericesti, culturale, civice si sociale din Episcopia Ortodoxa a Covasnei si Harghitei, din perioada 1994 - 2009.

Prin bogatul sau continut, prin cantitatea si calitatea informatiilor, si prin forma sintetica de prezentare a acestora, volumul O candela in Carpati – coordonat, cu multa competenta stiintifica si abnegatie sufleteasca, de catre cercetatorii Dr. Ioan Lacatusu si Drd. Nicoleta Plosnea, reprezinta o cronica graitoare despre „starea Ortodoxiei si Romanitatii” din Arcul Intracarpatic, la cumpana dintre aceste secole si milenii crestine.

Lucrarea in cauza reprezinta o contributie la cunoasterea istoriei celor doua judete romanesti, caci autorii si protagonistii ei sunt cat se poate de obiectivi si de echilibrati in actiunile, activitatile, judecatile, atitudinile si realizarile lor, asa cum ii sta bine oricarui crestin si roman, care emite opinii si concluzii, intemeiate pe reconstituirea faptelor si ofera explicatii in masura sa aduca unele lamuriri necesare lumii, istoriei si societatii romanesti, contemporane.

Asadar, cartea de fata este de o imperioasa actualitate care invita la multa luciditate, discernamant si dreapta socoteala. Este o lucrare foarte bogata, densa si in acelasi timp concisa, cu care ar trebui sa se intalneasca atat intelectualii cat si credinciosii tarii si Bisericii noastre, in calitate de membrii ai Ei, pentru a intelege cat mai bine urmarile si consecintele instrainarii si izolarii pentru acest popor, care astazi, mai mult ca oricand, este chemat sa-si asume destinul istoric al stramosilor sai!...

Drd. Stelian Gombos

• Constiinta si compromis - Recenzie
  Publicat in : Religie