Primul lucru pe care mănăstirea mă ajută să-l păstrez este viaţa de iubire. La mănăstire, într-un anume fel, nu trăiesc pentru un alt scop decât pentru a deveni aproapele
celuilalt, pentru ca sinele meu să fie înlocuit de celălalt, ca să-l slujesc pe celălalt. Adică adevăratul meu sine este aproapele. Adevăratul meu sine, pe care îl înfăţişez înaintea lui Dumnezeu şi în funcţie de care Dumnezeu mă judecă este aproapele, pe care îl aşez înaintea lui Dumnezeu.
Potrivit cu cât trăiesc eu ca şi cum aş fi tu sau, mai bine zis, ca şi cum ai fi tu eul meu, potrivit cu cât de mult gândesc eu cu mintea ta, cu inima ta, cu pretenţiile şi dorinţele tale, pe atât sunt de adevărat înaintea lui Dumnezeu şi pe atât sunt de unit cu tine şi cu Dumnezeu. Dar când merg într-o direcţie opusă, atunci puteţi înţelege că urmează însingurarea mea inevitabilă şi totalul dezechilibru al acţiunilor mele sociale şi personale. Prin urmare, echilibrul legăturilor mele şi temelia vieţuirii sociale este celălalt.
Când spunem că mănăstirea este o viaţă de iubire, nu înţelegem că iubirea este ceva reciproc, te iubesc şi mă iubeşti, îţi dau şi îmi dai, pentru că şi cei din lume tot aşa fac (cf. Lc. 6, 32-33). Lucrul acesta nu valorează nimic, este o înţelegere, un contract pe care îl fac oamenii din lume. „Iţi dau aceasta - zic ei - şi îmi vei da atâţia bani.“ Iţi dau iubire şi îmi vei da iubire.
La mănăstire este cu totul diferit. Trăiesc în iubire înseamnă: mă simt viu, împlinit. Simt că trăiesc, că sunt puternic tocmai când fac ceea ce Dumnezeu cere de la mine: să fiu celălalt, să lucrez pentru celălalt, să ostenesc pentru celălalt. Cea mai mare satisfacţie a omului este această iubire, pentru că atunci trăim pentru Dumnezeu.
Creştinul care are legătură cu Dumnezeu şi cu obştea creştină înţelege că devine mare când încetează să mai existe el, pentru că locul său l-a luat celălalt.
Viaţa de iubire mă face mare şi mă aşază pe primul loc înaintea lui Dumnezeu. Această iubire nu este iubirea din lume, care poate să-l tulbure pe omul credincios, să-l facă să-şi piardă nopţile, liniştea, programul, să alerge încolo şi-ncoace vizitând bolnavii de prin spitale, săracii de pe drumuri, bătrânii din azile. Aceasta este o altă slujire a Bisericii. Acum noi nu vorbim despre aşa ceva. Pentru un monah astfel de lucruri sunt considerate cea mai mare mândrie, cădere din monahism, lepădare a chemării monahale, pentru că iese în evidenţă egoul său. El nu mai există pentru Dumnezeu, ci aleargă încolo şi-ncoace ca mirenii. Pentru un monah nu există nici milostenie, nici misiune, nici alergătură, nici frământare, nici legături cu alţii - ce să fac, cum să trăiesc cu celălalt -, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în căsătorie, unde trebuie să te potriveşti cu o femeie sau cu un bărbat.
La mănăstire, prisma prin care privim lucrurile este cu totul diferită. Imi urmez calea, am parte de tăcere, de rugăciune, de studiu duhovnicesc, de privegherea de noapte, de vieţuirea mea îngerească. Eu sunt cel care mă înfăţişez înaintea lui Dumnezeu şi devin ca tine. Mă fac totul pentru tine. Tu eşti promovat înaintea lui Dumnezeu. Lucrul acesta vine în mod firesc, mă întâmpină în chilie, în orice loc unde mă aflu, la slujirea mea, la ascultarea mea, în legăturile mele de zi cu zi cu oamenii, în toate acestea nu-mi lepăd personalitatea, ci felul meu de gândire, părerile mele, fără să-mi schimb părerea şi felul de gândire, pentru că cele ale celuilalt s-ar putea să fie greşite. Il susţin pe celălalt şi îi cinstesc personalitatea pentru ca celălalt să fie liber, bucuros şi fericit.
Prin urmare, întâi de toate, în vieţuirea monahală se realizează o viaţă de iubire care nu poate exista nicăieri altundeva, întrucât în lume criteriul este foarte diferit.
ARHIMANDRIT EMILIANOS SIMONOPETRITUL
Fragment din cartea "Casa lui Dumnezeu. Poarta cerului. Despre monahism, staret si ucenic", Editura Sfantul Nectarie
Cumpara cartea "Casa lui Dumnezeu. Poarta cerului. Despre monahism, staret si ucenic"
-
Iubirea ingereasca
Publicat in : Editoriale -
Iubirea fata de Dumnezeu
Publicat in : Morala -
Iubirea care trece dincolo de viata
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.