De departe, împărtășania cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos este cel mai măreț ospăț posibil, la care participă cu bucurie sufletele credincioșilor. Ce poate fi mai măreț, ce poate fi mai frumos, ce bucurie poate fi mai mare, precum ospățul liturgic? Nimic nu poate fi mai bun, decât „nunta” Mirelui la care suntem invitați în fiecare duminică și în sărbători. Numai aici, sufletul primește pace, primește bucurie, primește iubirea hristică.
Când devine Iisus Hristos Mire al Bisericii? Când este sus pe cruce, Iisus Hristos devine Mire al Bisericii, tot așa și bărbatul este mire pentru soția lui. Sfânta Liturghie este Poarta Cerului și Casa lui Dumnezeu. Primul dar care îl primesc creștinii care participă la Sfânta Liturghie este iubirea lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi mai frumos pe această lume, decât iubirea hristică.
Prin Sfânta Împărtășanie primim Trupul Cel Înviat al lui Hristos Cel Înviat, ca arvună a învierii noastre. Și pentru că primim toți același Trup al lui Hristos, ne unim și noi laolaltă. De aceea, Sfânta Liturghie și Euharistie întrețin în gradul cel mai înalt de unitate a Bisericii. De aceea, creștinii trebuie să aibă permanent o sete de iubirea hristică, așa cum ne spune și psalmistul: „În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” (Psalmul 41, 1).
Tot în Sfânta Liturghie, fiecare creștin se întâlnește cu îngerul lui personal, care cântă în corul îngerilor. Îngerul personal se bucură enorm când vede prezența ta la Sfânta Liturghie. Așa că bine este să lăsăm grijile lumești în seama lui Dumnezeu și să participăm la Sfânta Liturghie în fiecare duminică și în fiecare sărbătoare. Să înviem și să murim la fiecare Liturghie după cuvintele rostite de către preot: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”.
„Sfânta Împărtășanie ajută la îndumnezeirea noastră, dacă este primită cu credință, cu pocăință și dacă facem și noi efort spre faptele bune, ca prin puterea Trupului Înviat al lui Hristos să putem înainta spre o viață asemenea lui Hristos Cel Jertfit și Înviat. Împărtășania mai deasă, cu toată pregătirea, face ca în trupul și sângele nostru să se întipărească tot mai mult Trupul și Sângele Cel Curat și Înviat al lui Hristos, făcându-ne tot mai asemenea sfinților în curăție, în dragoste, în duh de jertfă și în puterea de a învia spre viața de veci, întru fericire. Astfel, devenim tot mai mult fii ai Tatălui după har și frați între noi, în Hristos”.
Împărtășania este cea mai însemnată Taină a Bisericii Ortodoxe, dăruită nouă de Domnul. Împărtășania luminează mintea și trupul. Cine se împărtășește după o pregătire atentă, cu sentimentul nevredniciei, zdrobirii și al rugăciunii de iertare, devine capabil de comuniune cu Dumnezeu, dacă se va îngriji să țină mintea la Domnul, Care i-a vizitat sufletul. După împărtășanie, omul devine de obicei liniștit, curat, blând, bucuros. Sfânta Împărtășanie lucrează asupra noastră puțin câte puțin, făcându-ne mai buni. Dar daca cel care s-a împărtășit nesocotește sfântul dar (Împărtășania), atunci el pierde harul lui Dumnezeu, ba mai mult, atrage asupra sa mânia Domnului. Cine se împărtășește fără pregătire și fără o stare sufletească potrivită, acela se împărtășește ca un trup mort! Deci atenție mare la cum ne pregătim pentru a primi Împărtășania. Prin Sfânta Împărtășanie, omul își despovărează conștiința de păcate, de frica de rob, păstrând doar sfiala de fiu. „Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, întru Mine petrece și Eu întru dânsul”.
„Învățătura Bisericii afirmă că Sfânta Împărtășanie ni se dă „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”, adică spre viața de veci întru fericire. Căci Trupul și Sângele Preacurate ale lui Hristos șterg din ființa noastră păcatele din știință și din neștiință pe care n-am reușit să le mărturisim, iar veșnicia Trupului Înviat al Domnului, scăpat de coruptibilitate, pune și în sufletul nostru puterea refacerii trupului nostru întru ne-stricăciune și fericire la învierea cea de obște. Iertarea și ștergerea în profunzime a tuturor păcatelor noastre ne vine din starea de fii ai Tatălui Ceresc, pe care o primim din întipărirea în noi a Trupului Fiului Său Cel Unul Născut, și tot această stare ne asigură și viața de veci întru deplina fericire a ființei noastre întregi.
Iertarea păcatelor întru profunzime echivalează cu o „întărire” a noastră, care am suferit o slăbire prin păcate, și cu o „tămăduire” a bolilor mai mult sau mai puțin vădite ale sufletului și ale trupului, ce ne-au venit în forma și de pe urma păcatelor. Această tămăduire și întărire (afirmată de rugăciunile dinainte și de după împărtășire), a trupului și mai ales a sufletului, va da și ea putere sufletului să-și refacă trupul la învierea cea de obște, ca și puterea de durată veșnică și fericită a persoanei noastre. Dar Sfânta Împărtășanie, aducând aceste efecte în om, îi dă calitatea de moștenitor al Împărăției Cerurilor, odată ce e unit cu Hristos, Care a devenit și ca om Fiul Împăratului acestei Împărății, adică al Tatălui. Calitatea de fiu al Tatălui, al Împăratului Veșnic, [calitatea de] moștenitor al Împărăției, împreună cu Fiul Cel Unul Născut, îi dă omului și îndrăznirea către Tatăl în toate cererile pe care le face. El își despovărează conștiința de păcate, de frica de rob, păstrând doar sfiala de fiu. Nu se mai simte osândit, supus judecății. De aceea, cere Tatălui încă dinainte de împărtășire să-l învrednicească să-i spună cu îndrăznire Tată. Iar toate aceste simțiri și calități le primește credinciosul pentru că a primit și duhul de fiu de care e plin Trupul lui Hristos”.
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Sa nu uitam de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
Publicat in : Duminica a 28-a dupa Rusalii -
Fara Sfanta Impartasanie …
Publicat in : Credinta -
Neparticiparea la impartasire
Publicat in : Liturghia -
Vindecarea prin Taina Spovedaniei
Publicat in : Editoriale -
Iertati-ma, sunt invitat!
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.