Olga nu credea că aşa ceva se va întâmpla vreodată in viaţa ei... Frumoasă, inteligentă studenta eminentă, visând toată viata Ia o familie mare cu mulţi copii, începe brusc sa se ascundă pe la prieteni şi rude de soţul ei, pană nu de mult adorat. Da, necunoscute sunt caile Domnului... Olga îşi amintea cum s-a cunoscut cu viitorul ei soţ, Victor. La acea vreme, se întâlnea deja de mai multe luni cu Alexandru, care îi propusese să se căsătorească şi conta pe reciprocitate din partea ei. Plăcut polmcos băiatul era agreat de părinţii fetei şi lucrurile păreau să ducă spre nuntă.

Dar nu a fost să fie! In mod neaşteptat, a apărut Victor şi a încurcat, cum se spune, toate ploile. A intrat rapid în viaţa Olgăi, care era foarte interesată de noul pretendent, ce se
deosebea în mod atât de avantajos de calmul, echilibratul Alexandru. Victor, chipeş, înalt, blond, cu ochii albaştri, era ca un uragan, ca o tornadă, care, cu energia lui neobosită, nu îi dădea pace fetei nici o clipă.

Restaurante, cafenele, ieşiri în natură, musafiri - toate evenimentele se schimbau zilnic ca într-un caleidoscop şi dădeau naştere unei senzaţii continue de vacanţă. Cum să
nu se îndrăgostească fata de acest energic şi atrăgător băiat, care nu şi-a slăbit asaltul pană când Olga nu a răspuns „da” la cererea lui în căsătorie? Părinţii, primind acest lucru ca pe o serioasă lovitură, au încercat să descurajeze căsătoria pripită a fiicei lor nestatornice. De unde! Olga nu voia să audă nimic. Ca răspuns la argumentele părinţilor, ea spunea doar: „Inimii nu-i poţi porunci!” Ce să mai obiectezi aici!? In felul ei, fiica avea dreptate. Mama şi tata au fost nevoiţi să-i accepte condiţiile.

„Nunta va fi peste o lună, o să stăm la Victor, nu voi cere nimic de la voi.” Părinţii ei pur şi simplu nu o recunoşteau! Intotdeauna era atât de calmă, respectuoasă, însă acum
Olga părea că este o altă persoană. „Toate acestea nu se vor termina bine”, se gândeau cu tristeţe şi îngrijorare (şi viitorul le-a dat dreptate). Dar ce puteau face părinţii? Fiica lor stătea fermă pe poziţia ei.

Au început să locuiască în apartamentul lui Victor, care şi-a înconjurat soţia nu numai cu lucruri necesare, ci şi cu obiecte de lux. Pentru prima dată, Olga a aflat ce înseamnă să-ţi cumperi cizme de zece mii de ruble sau o blană de nurcă excepţională, la aproape un milion. Neobişnuită cu un astfel de răsfăţ, fata, la început, era timidă când accepta cadouri scumpe - însă, treptat, chiar a prins gustul acestor lucruri; îi plăcea să meargă la buticuri de lux, căutând ceva rar (soţul îi cerea să cumpere ce e mai bun şi mai neobişnuit). In acelaşi timp, el a pus o condiţie - soţia trebuia neapărat să păstreze şi să-i arate bonurile. De ce ? In cercul în care se mişca Victor, oamenii erau, în general, bogaţi, din înalta societate, şi, în consecinţă, consoartele trebuiau să arate pe măsură. Felul în care arătai şi vestimentar erau cartea de vizită a tuturor petrecerilor la care soţii participau atât de des. Prietenii lui Victor dădeau aprobator din cap atunci când Olga, tânără, subţire, apărea în public într-o ţinută de efect, în timp ce soţiile lor, pline de invidie, studiau din cap până-n picioare noul star al cercului lor. Observând reacţia prietenilor şi a soţiilor lor, Victor se uita cu satisfacţie la soţia sa - obiectivul era îndeplinit, ratingurile creşteau exploziv, pe urmă putea să discute cu încredere şi despre chestiuni serioase.

Intr-adevăr, Victor era un antreprenor solitar, care, pe propriul risc, „în zbor liber”, făcuse ceva afaceri, care aduceau câteodată câştiguri bune. Dar ce să-i faci, riscul este ceva nobil pentru bărbaţii adevăraţi, gândea Victor. „Nu-i nimic, uneori mai bine, alteori mai slab, dar merită, uite ce soţie frumoasă am! Trebuie s-o îmbrac, s-o încalţ...”

Aşa se desfăşura viaţa lui Victor şi a Olgăi, căreia i se părea câteodată că au ajuns într-un fel de basm, frumos-frumos şi obligatoriu cu sfarsit fericit. Dar, din pacate, sfarsitul fericit nu s-a aratat. Intr-o buna zi, cand familia avea doi copii, un baiat si o fata, Olga si-a dat seama ca nu era singura femeie in viata lui Victor. Cum? Inima de femei e greu de inelat. Mai mult, s-au gasit si binevoitori care i-au adus la cunostinta cu bucurie ispravile si aventurile sotului ei. Refuzand cu incapatanare sa creada in datele implacabile pe care le primise, la un moment dat femeia i-a vorbit sotului despre banuielile ei si, uimita, a auzit raspunsul: "Prostuto, eu doar pe tine te iubesc, restul sunt asa, ca sa raman in forma". "Iata reversul medaliei numita bogatie" - atat a mai putut s amai gandeasca femeia, rapusa de recunoasterea brusca a sotului ei. Ce este de facut? Aceasta intrebare a inceput sa o urmareasca permanent, ca un ghimpe, aducandu-i o suferinta mocnita in suflet.

Olga a inceput sa se uite prin mesajele sotului, prin e-mail, de fiecare data afland ingrozita noi si noi informatii despre viata paralela a barbatului. A incercat sa-l rusineze, vorbindu-i despre copii şi exemplul pe care ofera acestora, însă fără vreo reacţie din partea lui. S-a străduit apoi să înţeleagă şi sa identifice acele premise care ar fi putut contribui la infidelitatea soţului ei, însă nimic important nu a fost gasit. Era gospodina, fata de casa, atragatoare - ce vrei mai mult?! In continuare femeia a apelat la artileria grea şi a început să-şi atace soţul cu scandaluri de tipul celor din telenovele. In această situaţie, lui Victor, cum se spune i-a sarit ţandăra. Odată, încercând sa-şi calmeze intr-un fel soţia înverşunata, i-a tras o palma zdravănă, primind apoi şi o reacţie pe masura. "Luptele fara reguli" au inceput.

Evident că avantajul forţei fizice era de partea lui Victor care, la acel moment, îşi pierduse deja controlul. Şi doar apoi, mult timp după aceea, a stat şi s-a gândit: „Ce am făcut!? Dar era prea tarziu. Din nefericire, asemenea scandaluri au devenit ceva frecvent în familia lui Victor si a Olgăi, lucrurile scăpând de sub control.

Adeseori, după o nouă ceartă, Victor, cu capul plecat, îi clădea soţiei sume foarte mari de bani şi îi cerea să cumpere ceva foarte rar şi scump - haine, pantofi sau bijuterii. După aceea, pentru o vreme, se liniştea totul în familie, dar după o vreme focul pasiunilor reizbucnea cu forţe noi.

Toate acestea, din păcate, s-au petrecut adesea în faţa copiilor şi în curând au devenit de notorietate - despre problemele celor doi au aflat şi părinţii, şi prietenii, dintre care unii o sprijineau şi o compătimeau pe Olga (aceştia fiind în minoritate), alţii, cei mai mulţi, fiind de partea lui Victor („nu-i nimic, îşi face de cap şi se potoleşte!”, spuneau aceştia). Cel mai trist lucru în această situaţie era faptul că bărbatul tot nu reuşise să renunţe la împătimirile sale pierzătoare, care îl acaparau din ce în ce mai mult, asemenea unui drog. A mers la biserică chiar, s-a spovedit şi s-a împărtăşit, a luat parte la procesiuni, se ruga lui Dumnezeu în felul său pentru rezolvarea situaţiei din familie.

Şi Olga se ruga, simţindu-se în tot acest timp ca şi nea a crede că o astfel de situaţie i se putea întâmpla chiar ei. Era ca un coşmar prelungit, ce nu se mai sfârşea. Femeia trăia ca într-un vis, comunica, creştea copiii - şi nu se putea debarasa nicidecum de senzaţia irealităţii celor întâmplate. Din păcate, realitatea rămânea aceeaşi, tot mai aspră pe zi ce trecea.

La un moment dat, nervii Olgăi au cedat, şi a intentat divorţ, fără a asculta poveţele duhovnicului, prietenilor şi chiar părinţilor, care între timp se obişnuiseră cu Victor.

„Faci o mare greşeală!”, îi spuneau toţi cei din jur într-un glas. Femeia însă, hotărâtă să-şi „taie creanga de sub picioare , continua cu încăpăţânare să meargă în direcţia care ducea la destrămarea familiei. Atunci şi-a amintit şi de trecutul său sportiv, întrucât fusese instructor de gimnastică aerobică: când soţul înverşunat, nevrând să divorţeze, încerca să-şi ţină soţia cu forţa. De unde! Olga a făcut ce-a făcut şi a reuşit să obţină divorţul şi să îngrădească influenţa tatălui asupra copiilor, care până la dezbinarea din familie îl iubeau la nebunie.

Pasărea a scăpat din colivia de aur! Cuşca era de acum goală - imensul apartament, pe care cuplul îl cumpărase şi mobilase recent, nu mai era necesar nimănui. Pasărea zburase spre noi aventuri. Dar Victor? Victor a rămas cu căruţa în drum, pe ruinele fortăreţei indestructibile numite familie, în care se crezuse stăpân deplin. Insă totul a ieşit altfel...

Analiza psihologică a situaţiei

Vom încerca să identificăm principala sursă a problemelor din punct de vedere psihologic. In cazul dat, este greu de evidenţiat un anume bloc de contradicţii dintre Olga şi
Victor, fiindcă este vorba despre un ansamblu întreg de factori ce şi-au adus aportul la formarea problemelor familiale. Care a fost însă factorul primar? Circumstanţele în care a fost încheiată căsătoria atrag atenţia. Fără îndoială, fata, concentrându-se pe ideea de „relaţie frumoasă”, desprinsă, poate, din filme, cărţi şi povestiri ale prietenelor ei, a muşcat momeala cu uşurinţă, prinzându-se în iureşul de impresii pe care Victor le-a furnizat din abundenţă. In acest sens, se poate presupune că motivul pentru care s-a măritat Olga a fost atingerea unui anumit tip de căsătorie, implicând o „relaţie frumoasă” bine definită, care, din nefericire, aşa cum s-a dovedit mai târziu, a inclus şi reversul medaliei.

Dar ce l-a motivat pe Victor, care a stăruit atât de agresiv să se căsătorească cu o fată care la acel moment nu era liberă, pregaundu-se deja să întemeieze o familie cu Alexandru? Victor, fiind din firea sa om al riscurilor şi provocărilor, şi-a stabilit ca scop cucerirea cu orice preţ a frumoasei Olga. Şi a reuşit! Ţelul a fost atins, pasărea a nimerit in cuşca de aur. Cu toate acestea, atingându-şi scopul, Victor a simţit după o vreme plictiseală, care l-a împins spre căutarea de noi „aventuri.

Acest fenomen poate că e bazat pe sindromul numit în psihologie complexul lui Don Juan - al omului care caută frecvent relaţii superficiale cu sexul opus, deghizându-şi frica de relaţii profunde şi reale. E posibil ca un astfel de bărbat să nu fie conştient de originea comportamentului său, căutând noi şi noi victorii, însă afundându-se tot mai mult în capcana patimii curviei. încercările soţiei de a schimba stereotipul vicios format au stârnit agresivitatea lui Victor faţă de ea. Astfel, această problemă, combinată cu tratamentul crud şi cu violenţa, a fost principala cauză a divorţului.

Analiza duhovnicească a situaţiei

Să vorbim acum despre componenta duhovnicească a problemei. Nici aici nu există un numitor comun în explicarea problemelor dintre soţi. în această situaţie, vom fi în primul rând interesaţi, totuşi, de strategia comportamentală a Olgăi, care se confrunta cu dificultăţi de viaţă reale. Evident, e tare neplăcut să afli că cel mai apropiat om ajunge
să te înşele. Lucrul acesta nu are nici o scuză.

Există o singură circumstanţă care atenuează vina soţului neglijent, despre care Apostolul Pavel vorbeşte foarte clar. „...Căci trupul pofteste împotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia...” (Galateni 5, 16-24). „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc (Romani 7, 19).

Despre ce vorbim? Despre aceea că în fiecare persoană coexistă doi „eu”, două aspecte ale personalităţii, două voinţe, două aspiraţii, care provoacă dedublarea personalităţii- e vorba de omul cel vechi şi cel nou, ale cărui caracteristici sunt foarte clar marcate de Apostolul Pavel. Omul vechi este curvar, necurat, pătimaş, iubitor de câştig, pe când cel nou este milostiv, blând, îndelung-răbdător.

Să dăm atenţie spuselor Sfântului Teofan Zăvorâtul: „Prin om vechi şi nou se înţelege caracterul religios-moral al omului, nu persoana în sine. Omul este unul, unitar, însă el ba trăieşte în uşurătatea patimilor, ba se dedică lui Dumnezeu şi numai pentru El trăieşte, în prima ipostază este omul vechi, în a doua - omul nou.”(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri la epistolele Apostolului Pavel. Epistola către Efeseni 4,24, p. 335).

De unde îşi trage începutul această diviziune profundă între cei doi poli? De la căderea în păcat a primilor oameni, după care au apărut „faptele rele ale cărnii” care îl orientează pe om spre satisfacerea egoistă a propriilor nevoi şi dorinţe, cu orice preţ.

Ce legătură are acest lucru cu situaţia Olgăi şi a lui Victor ? Una cât se poate de strânsă. Captivat de „cele ale trupului” Victor nu a observat cum a fost robit de ele, iar Olga, incapabilă să rabde ispitele din propria familie, s-a grăbit să solicite divorţul. Nu putem (şi nu suntem în drept) să apreciem corectitudinea sau incorectitudinea acţiunilor unei soţii nefericite care a recurs la un astfel de act - desigur, nu dintr-o viaţă liniştită, ci mai degrabă din disperare şi neputinţa de a schimba ceva Cu propriile puteri. Dar „ceea
ce este cu neputinţă la om este cu putinţă la Dumnezeu” (Matei 19, 26) - iată ceea ce a uitat femeia, pierzându-se în drama vieţii ei!

Şi, apropo, mulţi dintre noi uită atât de des acest adevăr în viaţa de zi cu zi, încercând să rezolve totul fără ajutorul lui Dumnezeu!

Să luăm în considerare şi reversul medaliei. Sfânta Evanghelie vorbeşte lămurit: „Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei 24, 13). După cum învaţă Sfântul Paisie Aghioritul, soţul răbdător este ca un mucenic fără de sânge, iar cel ce chinuie este întotdeauna doar o unealtă în mâinile lui Dumnezeu... Făcând ascultare, dând dovadă de răbdare, unul dintre soţi dobândeşte neîncetat harul lui Dumnezeu, pe când celălalt, care petrece în păcat, îl pierde. Deci, cine câştigă? Acela care rabdă, care se smereşte.

Iar dacă nu va fi posibilitatea de a ne dovedi răbdarea şi smerenia, pentru ce să primim răsplată?”

Intr-adevăr, răbdarea, smerenia şi rugăciunea au o mare putere transfiguratoare!

Algoritmul rezolvării situaţiei

Vom analiza în ce măsură putem sprijini familia ca să iasă din impasul in care se află. Din păcate, la momentul în care Olga ne-a cerut ajutorul, divorţul deja se încheiase. Copiii au rămas cu mama, iar fostul soţ se afla într-o postură de outsider, neîmpăcat cu propria înfrângere. Ce mai poate fi făcut? Desigur, o pace proastă face mai mult decât un război bun. De aceea toate eforturile soţilor, cu răbdare, trebuie îndreptate spre recuperarea relaţiei dinainte.

Il cităm din nou pe părintele Gheorghe Şestun, care despre ieşirea din astfel de situaţii spune următoarele: „Cel dintâi lucru care trebuie făcut atunci când familia se prăbuşeşte este ca ambii să priceapă că sunt vinovaţi şi, prin urmare, să încerce împreună salvarea familiei. Cum se poate face acest lucru? Prin îndreptarea comportamentului, prin pocăinţa pentru greşeli, prin strădania de a îmbunătăţi situaţia din familie.”

Astfel, a-l înţelege pe celălalt, a-l accepta şi a-l ierta, lăsând în urmă toate insultele şi durerea provocate reciproc, cu sau fără voie, sunt, poate, cel mai simplu mod de rezolvare, dar în acelaşi timp şi algoritmul comportamental cel mai dificil pentru soţii aflaţi într-un asemenea impas familial. Vor putea oare Victor şi Olga să meargă pe acest drum?

Concluzii
In prezent, familia despărţită încearcă să se adapteze la noile condiţii de viaţă. Olga, rămasă singură cu doi copii de vârstă şcolară, este obligată să se gândească şi la „pâinea zilnică”, ceea ce este atât de neobişnuit pentru ea... Victor, care nu doreşte să se împace cu drama despărţirii, încearcă să recupereze totul şi să-i aducă înapoi pe Olga şi pe copii, care aşteaptă atât de mult ca părinţii lor să facă paşi unul spre celălalt - întrucât ei, copiii, au cea mai mare nevoie în acest sens!

ELENA MOROZOVA

Fragment din cartea "CUM SĂ DEPĂŞIM CRIZELE FAMILIALE", Editura Sophia

Cumpara cartea "CUM SĂ DEPĂŞIM CRIZELE FAMILIALE"

• Cel mai frumos dar de Nunta
  Publicat in : Editoriale
• Inmormantarea amana Nunta ?
  Publicat in : Viata liturgica
• Nunta - suprema intalnire
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: