Sala aceasta are patru pereti, care ne dau sentimentul ca ne aflam intr-un loc inchis, in care suntem in siguranta. Am vazut cum reactioneaza copilul: inainteaza pana cand da de perete. Se simte in siguranta atunci cand il gaseste. Daca nu gaseste peretele si simte haul in jurul sau, nu poate avea sentimentul de siguranta. Noi, care ne aflam in aceasta sala inchisa, avem sentimentul ca ne aflam intr-un loc inchis. Daca ne aflam sub cerul liber, din contra, vom avea senzatia ca ne aflam in gol.
Cand parintele, cu personalitatea lui, cu toata pregatirea si cu toata stiinta lui, adopta o atitudine corecta fata de copil, atunci in jurul copilului si inlauntrul lui se creeaza tocmai acesti pereti, care-l fac sa se simta in siguranta. Un parinte, prin atitudinea sa, prin cuvintele sale, prin manifestarile sale, prin personalitatea sa, poate sa alunge dinlauntrul copilului anumite forte potrivnice, distrugatoare.
In existenta copilului unele lucruri sunt extraordinare; adica pot determina intreaga alcatuire psihica a lui. Nu sunt atat obiective, cat sunt subiective. Adica sunt precum fumul. Sa ne imaginam sala aceasta plina de fum. Daca gasim o modalitate sa aerisim, deschizand in acelasi timp toate ferestrele, intr-o clipa fumul iese si sala se curata.
Cand parintii il lasa pe copil sa faca ce vrea, cand nu se poarta corect fata de el, cand copilul nu simte ca are parinti cu personalitate care sa se impuna in fata lui, este ca si cum existenta lui s-ar umple de fum, ca si cum existenta lui s-ar umple de situatii extraordinare, care-l dau complet peste cap. Prin urmare, nu se poate dezvolta corect, nu poate creste normal, astfel incat sa poata avea atitudinea potrivita si sa poata ocupa locul pe care trebuie sa-l ocupe in familie si in societate.
Cand, insa, parintii, prin personalitatea lor reusesc sa inlature acest fum, copilul devine alt om. Nu pentru ca a facut ceva cu sine, nici pentru ca parintii au facut mai mult decat alti parinti. Ci pur si simplu pentru ca prezenta unui parinte bun l-a ajutat pe copil sa se salveze de unele forte potrivnice sau de stari care se nasc inlauntrul sau, asemenea fumului.
In exemplul nostru, mama a fost aceea care l-a obisnuit pe copil sa vina de nenumarate ori sa intrebe „de ce?”. Fiti atenti, cei care aveti copii. Oare, atunci cand vin si intreaba la nesfarsit „de ce?”, vor sa se informeze, vor sa invete ceva sau au descoperit o modalitate prin care sa-i preocupe permanent pe parinti?
Problema nu este ca-i retin pe parinti de la treburile lor sau ca se invata sa intrebe mereu. Problema este ca se dezvolta bolnavicios, personalitatea lor se atrofiaza si nu devin oameni normali.
Sa luam aminte si sa ne straduim sa nu dam prea multa importanta dorintelor si obiceiurilor rele ale copiilor.
Arhim. Simeon Kraiopoulos
Parinti si Copii, volumul II, Editura Bizantina, 2005
Cumpara cartea "Parinti si Copii, volumul II"
-
Hiperprotectia copilului, o frana in dezvoltare
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.