Este ştiut faptul că în ziua prăznuirii Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie] există o anumită categorie de credincioşi, slab catehizaţi, care vin la biserică mai mult pentru a-i solicita preotului slujitor să li se îndeplinească o anumită dorinţă: aceea de a boteza copiii născuţi morţi fără de vreme sau copii: avortaţi. De aceea am considerat că se cuvine a se aduce unele lămuriri cu privire la acest subiect.
Faptul că - prin mila lui Dumnezeu şi prin sângele vărsat în 1989 de martirii neamului nostru - am scăpat de cea mai neagră pată din istoria umanităţii, de comunismul ateu, ne îndeamnă şi ne impune o mai atentă analiză în ceea ce priveşte comportamentul nostru faţă de semenii noştri, faţă de progresul nostru social spre o viaţă civilizată şi, nu în ultimul rând, o analiză faţă de progresul nostru duhovnicesc spre o mai conştientă ascendere spre mântuire.
Biserica creştină Ortodoxă veghează permanent ca fiii ei să fie îndrumaţi, catehizaţi şi transfiguraţi pentru a merita să guste din roadele pregătite în împărăţia lui Dumnezeu, dar acest lucru se realizează numai prin îndeplinirea poruncilor divine. Nouă - ca fii ai lui Dumnezeu şi ca potenţiali locuitori în lăcaşurile cereşti - ni se cere o credinţă puternică, stabilă, manifestată prin fapte care să nu contravină învăţăturii noastre bisericeşti. De aceea, trebuie să ascultăm şi să practicăm într-un mod conştient ceea ce Biserica ne învaţă şi să nu inventăm alte „învăţături'' sau preluate „de la bunici", pentru că, deviind de la dreapta credinţă, nu facem altceva decât să ne depărtăm de lumină; iar pe întuneric nu vom mai vedea „calea cea strâmtă”, care duce la ceruri şi vom pierde, astfel, mântuirea.
Păcatul avortului reprezintă o gravitate egală cu crima. Dacă în societatea civilă crima (mai ales cea cu premeditare) se pedepseşte cu privarea libertăţii pe o perioadă mare de ani, după canoanele bisericeşti, avortul se pedepseşte cu oprirea de la Sfânta Impărtăşanie pentru o anumită perioadă, timp în care penitenta îşi va îndeplini canonul tămăduitor indicat de duhovnic. Prin canon nu trebuie să se înţeleagă o pedeapsă, ca în codul penal, ci un medicament cu rol vindecător pentru suflet, pentru că, deşi păcatul a fost săvârşit de trup, iniţiativa o avut-o sufletul, prin urmare, sufletul bolnav este cel care trebuie vindecat, trupul doar ajută la vindecarea sufletului.
Avortul poate fi fără de voie sau de voie. In primul caz, al celui fără de voie, sunt cazuri în care femeia, din motive medicale independente de voinţa ei, nu poate ţine sarcina, deci nu este vina ei că a lepădat sarcina, deşi rânduiala bisericească, prin cărţile speciale de cult, a rânduit o rugăciune pentru asemenea caz, insistându-se pentru iertarea celei în cauză.
In celălalt caz, al avortului cu voie, din motivul ca nu-şi dorea copilul, rânduiala bisericească tratează acest fapt ca pe o crimă şi ia măsurile în consecinţă. Dar şi în această situaţie nu se doreşte excluderea de la comuniunea cu Hristos, ci doar repararea greşelii printr-o conştientă pocăinţă care duce la mântuire.
Practica „botezului" celor născuţi morţi nu este acceptată de Biserică, pentru că nu este numai anti-canonică si anti-liturgică, ci şi anti-creştină, deoarece contravine învăţăturii bisericeşti; botezul trebuie săvârşit pentru cei vii, care au un nume ce va fi scris în ceruri, aşa cum arată şi învăţătura regretatului Părinte Cleopa: „Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi. Deci, copiii avortaţi, născuţi fără de vreme, pierduţi fără voie sau care mor îndată după naştere, fără a primi botezul, nu pot fi botezaţi nicidecum după moarte, pentru că nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniţi nici la biserică, pentru că nu sunt botezaţi şi nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii Iui Hristos. Pentru cei ucişi de părinţi cu voia lor, întreaga răspundere rămâne a părinţilor".
Mamele care vin la biserică de Sfântul loan Botezătorul încearcă, printr- un aşa-zis „botez” al copiilor născuţi morţi sau avortaţi, să-şi ispăşească oarecum vina în faţa lui Dumnezeu, alegânclu-şi pentru aceasta şi aşa-zişii „naşi de botez", care nu fac altceva decât să accentueze şi mai mult efectele păcatului săvârşit înainte. „Administrarea Botezului unor asemenea persoane este o desconsiderare sau chiar o bătaie de joc faţă de Taina Sfântului Botez, iar daca obiceiul este îndătinat (prin tradiţie) în parohia sau în zona respectivă, el trebuie înlăturat cu desăvârşire; mai ales dacă are ca drept scop şi un câştig material. Un slujitor care săvârşeşte o asemenea ceremonie este un fur de cele sfinte, deoarece prin aceasta se încearcă a sfinţi o crimă".
Cât priveşte starea sufletelor acestor copii, numai Dumnezeu o ştie, dar „nu se poate ca aceşti prunci nevinovaţi să fie rânduiţi la locuri de osândă de către Dumnezeu, Care iubeşte copiii şi mai ales pe cei nevinovaţi".
Să nu uităm că în rânduiala Proscomidiei sunt pomeniţi copiii fără de vreme, parte bărbătească şi femeiască", ceea ce arată că Biserica s-a îngrijit întotdeauna pentru ei; mamele care vor să se mângâie de pierderea „fără voie" a copiilor pot aduce prescuri pentru Sfânta Liturghie, fie tot timpul, fie pentru o anume perioadă.
Mihail Adeodatus Ungureanu
Ritualul ortodox al inmormantarii pe intelesul tuturor, Editura Doxologia
Cumpara cartea "Ritualul ortodox al inmormantarii pe intelesul tuturor"
-
Am inviat?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.