Praznicul Imparatesc de Sfanta Maria Mare

"Si indata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au indreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a inceput Petru cantarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau inainte cu faclii si cu cantari, petrecand spre mormant trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si ingerii cantand si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca." Asa descrie Sinaxarul trecerea la cele vesnice a Sfintei Maria.

Minunea de la Ghetsemani

Al treilea praznic imparatesc al anului, precedat de un post de doua saptamani, care-i subliniaza importanta in randul sarbatorilor crestine, slaveste urcarea la ceruri a Maicii Domnului, nu numai cu sufletul, dar si cu trupul. Sarbatoarea este mentionata pentru prima data in secolul al V-lea in Siria, apoi in al VI-lea, in Apus, unde Adormirea Maicii Domnului se serba la 15 sau la 18 ianuarie. Generalizarea sarbatorii a fost facuta de imparatul bizantin Mauriciu, care a zidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani si a stabilit ca 15 august sa fie data fixa de celebrare.

Sfanta Fecioara a fost anuntata de Arhanghelul Gavriil cu trei zile inainte de moarte ca Fiul ei a hotarat s-o ia la el. S-a bucurat, s-a rugat "pentru intarirea lumii si pasnica ei petrecere" si si-a dat duhul pe patul pe care il pregatise special pentru acest moment.

Credinta a aparut intai in catolicism si a fost preluata si de Biserica Ortodoxa. In timp ce toti apostolii sosesc in momentul mortii Fecioarei, Toma nu ajunge decat la trei zile dupa inmormantare. Vazandu-i suferita de a nu fi putut vedea pentru ultima data fata Maicii lui Iisus, apostolii deschid mormantul. Inauntru nu se mai gaseste trupul, care fusese purtat la cer de ingeri, ci numai giulgiul. Mormantul din satul Ghetsimani a ramas loc de vesnica inchinare.

Scena Adormirii Maicii Domnului este zugravita, in bisericile ortodoxe pe peretele de apus al naosului, dupa o iconografie stabilita de erminii (manuale de pictura bisericeasca). In centrul compozitiei se afla patul pe care este intinsa Fecioara, cu mainile incrucisate pe piept. Langa pat, in mandorla (inscris cu totul in aura) apare Iisus, purtand in maini sufletul Fecioarei. Incaperea este plina de sfinti ierarhi marturisitori, imbracati in vesmantul brodat cu multe cruci (polistavrion). La capetele patului sunt figurati Sfintii Petru si Pavel, iar in planul indepartat se distinge un grup de bocitoare. In unele imagini, in prim-plan apare, de dimensiuni reduse, un personaj cu mainile taiate. Este Jehonias, evreul fanatic care a vrut sa rastoarne patul in drum spre mormant. Scena este marginita de doua cladiri.

In Romania foarte multe biserici si manastiri au hramul Adormirea Maicii Domnului. La unele dintre manastiri, cunoscute fie pentru icoane facatoare de minuni, fie pentru alt fel de miracole petrecute acolo, se fac cu prilejul Praznicului de Sfanta Maria Mare pelerinaje. Slujbele incep inca din seara zilei de 14 august, tinand uneori toata noaptea, ca un priveghi, si continua a doua zi dimineata. Pentru noaptea dinaintea praznicului a fost compusa cantarea "Prohodul Maicii Domnului", iar in unele zone, mai ales in Transilvania, sunt cantate si pricesne, imnuri extra-liturgice, de sorginte populara.

Tot in aceasta zona au loc pelerinajele la Manastirea Adormirea Maicii Domnului de la Nicula, judetul Cluj, unde exista icoana facatoare de minuni a "Maicii Domnului Indrumatoarea", care, potrivit legendei, a lacrimat timp de o luna in primavara anului 1699, donatie a nobilului roman Ioan Lupsa, la Manastirea Bodrog, numita si "Gradina Maicii Domnului", si la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus. La Bodrog vin si pelerini din Ungaria, ritualul de aici urmand modelul Patriarhiei Ortodoxe de la Ierusalim. Li se adauga Manastirea Rohia, de langa Targu Lapus, unde se gaseste icoana "Maicii Domnului Indurerata", considerata facatoare de minuni din 1927, cand a scapat neatinsa dintr-un incendiu. Intre 1980 si 1989 a trait aici ca monah criticul literar, eseistul si publicistul Nicolae Steinhardt.

In Oltenia doua lacasuri de cult sunt asaltate de credinciosi in 15 august: Biserica "Madona Dudu" din Craiova, in care se afla o icoana facatoare de minuni a Sfintei Fecioare, iar in Gorj, Manastirea Tismana, care are hramul in aceasta zi. In Dolj, de la biserica, oamenii merg la cimitir, apoi la vestitele targuri de Sfanta Marie. La Tismana, ceremonialul religios se desfasoara in curtea manastirii, ca urmare a numarului mare de credinciosi, iar marele balci al Santamariei incepe dis-de-dimineata,

Zeci de mii de oameni sunt asteptati in fiecare an la Manastirea Putna, la cea armeneasca de la Hagigadar, cu biserica implinirii tuturor dorintelor celor care o inconjoara de trei ori in genunchi, si la Basilica Minor din Cacica, lacas de cult catolic, care gazduieste icoana Maicii Domnului "Madona Neagra de la Czestochowa" din secolul al XVII-lea, investita cu puteri miraculoase.

In mai multe regiuni ale tarii Sfanta Maria Mare este considerata praznic. Se fac pomeni, se imparte mancare pentru sufletul mortilor si pentru vii. Sunt nelipsite din vasele de pomana strugurii si prunele, fructe ale toamnei, care in multe sate nu sunt nici macar gustate pana la aceasta sarbatoare. Aici, nimeni nu-si serbeaza onomastica pe 15 august, ci de Sfanta Maria Mica, ziua Nasterii Fecioarei.

Ziua Adormirii Maicii Domnului ritmeaza si o parte a vietii satului. Acum coboara oile de la munte, oamenii nu mai dorm pe prispa caselor, palaria este inlocuita de caciula. Se tocmesc pandarii pentru vii, iar trandafirii sunt urmariti atent. Daca infloresc, e semn de toamna lunga. Si tot data de 15 august deschide perioada nuntilor ce dureaza pana la postul Craciunului. Fetele poarta navalnic ca sa aiba petitori, babele aduna ultimele ierburi de leac, gospodarii se pregatesc de semanatul de toamna.

Din acest an, Sfanta Marie Marie, care este si patroana marinarilor, 15 august fiind declarata Ziua Marinei, a fost consfintita prin lege sarbatoare oficiala.

Mariana