Am ajuns la ultima parte a Dumnezeieştiii Liturghii, adică la pregătirea pentru primirea Dumnezeieştii Euharistii. Preotul, binecuvântându-i pe credincioşi dintre stând între Uşile împărăteşti, rosteşte cu glas tare: „Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi", înţelegând fie că în acest moment ne pregătim să ne apropiem de Dumnezeiasca împărtăşanie şi avem mai mult decât altă dată nevoie de mila şi îngăduinţa lui Dumnezeu, fie că prin împărtăşirea cu Preacuratele Sale Taine credincioşii vor primi mila lui Dumnezeu, adică bucuriile care izvorăsc din Jertfa Lui mântuitoare.

In continuare, preotul spune: „Pe toţi sfinţii pomenindu-i, iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm. Pentru cinstitele daruri ce s-au adus şi s-au sfinţit, Domnului să ne rugăm. Ca iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri şi duhovnicescul Său Jertfelnic, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, să ne trimită nouă dumnezeiescul har, şi darul Sfântului Duh să ne rugăm.

După ce spune cu puţin înainte să-i pomenim pe toti sfinţii, cerând binecuvântarea lor, încât Domnul să ne învrednicească de împărtăşirea cu Preacuratele Taine, acum rosteşte: „Iară şi iară, cu pace Domnului să ne rugăm", adică să ne rugăm şi noi împreună cu sfinţii.

Să ne rugăm, zice preotul, pentru Cinstitele Daruri care au fost aduse de noi şi deja s-au sfinţit. Şi ce anume cerem pentru acestea? Ceea ce se aminteşte în următoarea cerere: Domnul să le primească ca pe un „miros de bună mireasmă duhovnicească" şi, în continuare, să ne dea în schimb darurile Sale, ofranda Lui: harul dumnezeiesc. Iată că ne rugăm ca păcătoşenia noastră să nu se facă pricină de a ne lipsi de harul şi darul Sfântului Duh. Nu cerem să primească sfinţire Cinstitele Daruri, ci să fie cu putinţă ca să ne fie date nouă. In continuare, preotul rosteşte cu glas tare alte opt cereri către Dumnezeu, pe care le-am amintit, şi mai exact după Imnul heruvimic, adică cu puţin înainte de săvârşirea jertfei nesângeroase.

Din nou cerem să ne dea: „înger de pace, credincios îndreptător [...] Milă şi iertare de păcatele noastre [...] Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii", şi altele asemănătoare. Repetarea lor nu este întâmplătoare, nici nu constituie un pleonasm sau vorbărie fără rost. Sensul acestei repetări este următorul: cererile concrete au fost
amintite la început, înainte de săvârşirea jertfei în faţa Cinstitelor Daruri, înaintea ofrandelor noastre aduse lui Dumnezeu, care simbolizează afierosirea deplină şi oferirea fiinţei noastre Acestuia. In continuare, aceleaşi cereri sunt amintite nu în faţa simplelor şi săracelor noastre Daruri, adică a pâinii şi a vinului, ci înaintea Domnului nostru înjunghiat şi jertfit Care, în paralel, constituie şi singura realitate, unica ofrandă şi jertfă pe care o aducem lui Dumnezeu-Tatăl la Sfânta Liturghie.

In momentul acesta în care Se află în faţa noastră însuşi Hristos şi s-a săvârşit jertfa către Dumnezeu-Tatăl, îl rugăm cu altă îndrăzneală şi cu mai mult curaj pentru cererile noastre. Imediat după aceea, slujitorul spune cu glas mare: „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Preotul citeşte şi o rugăciune în taină prin care certifică încrederea absolută şi deplina încredinţare a vieţii noastre lui Hristos, rugându-L în acelaşi timp să ne împărtăşească cu Preacuratele Sale Taine, şi prin aceasta să ne trimită în chip bogat darurile Sale.

In continuare, preotul zice: „Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a zice!" Şi poporul rosteşte imediat rugăciunea Tatăl nostru. Adică liturghisitorul cere Domnului să ne învrednicească cu curaj şi îndrăzneală, dar în principal cu conştiinţă curată, ca să-L numim Părinte, aşa cum Acesta ne-a cerut. Să ne facă cinstea înaltă de a ne socoti fiii Săi după har, şi să primească de la noi mereu rugăciunile şi rugile după modelul de
rugăciune Tatăl nostru, pe care El ni l-a arătat.

Cu siguranţă că rostirea în acest moment a rugăciunii Tatăl nostru nu este întâmplătoare. In primul rând pentru că, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, expresia „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi", nu se referă atât la hrana de zi cu zi pentru păstrarea vieţii noastre, ci în principal la posibilitatea de a ne împărtăşi continuu cu Sfintele Taine, cu pâinea cea cerească, cu pâinea vieţii.181

In al doilea rând pentru că formula următoare: „Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri" ne aminteşte că dacă nu iertăm din inimă pe fraţii noştri, atunci nu suntem vrednici de împărtăşirea cu Preacuratele Taine. Dacă n-am dat fraţilor noştri iertare în chip bogat, nu va izvorî din Dumnezeiasca împărtăşanie şi iertarea propriilor noastre păcate. In continuare, preotul îi înştiinţează încă o dată de porunca păcii pe credincioşi şi le cere să-şi plece capetele, ca să-i umbrească harul Duhului Sfânt şi să le dăruiască darurile Sale cele bogate.

Cu siguranţă că toate acestea se vor întâmpla fără să merităm: „Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia Născut Fiului Tău, cu care eşti binecuvântat, împreună cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!"

In final, preotul înalţă Sfântul Agneţ şi zice: „Să luăm aminte, Sfintele Sfinţilor!,, Adică să luăm seama pentru că Sfintele Daruri ale Domnului trebuie să fie date doar celor care au viaţă sfântă. Toţi credincioşii ar trebui să se cureţe pe ei înşişi şi să se apropie de sfinţenie, ca să-L primească înăuntrul lor pe Dumnezeu Cel sfânt. In chip firesc, credincioşii, în cunoştinţă şi smerenie absolută, răspund: „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl, amin!" Sfânt în realitate, zic ei, este doar Domnul nostru. Şi toate sunt gata pentru Sfânta împărtăşanie.

Arhimandrit Vasilios Papadaki

Fragment din cartea "Tălcuire la Dumnezeiasca Liturghie", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Tâlcuire la Dumnezeiasca Liturghie"

Note:

181 Sfântul Nicodim Aghioritul, Despre împărtăşirea dumnezeiască permanentă, pag. 41.

• Sa nu uitam de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
  Publicat in : Duminica a 28-a dupa Rusalii
• Modul prefacerii painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului e de nepatruns
  Publicat in : Religie
• Rugaciune catre Sfantul Sofronie Saharov pentru apropierea cu trezvie de Trupul si Sangele Domnului
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Ritualul Impartasirii in riturile liturgice orientale
  Publicat in : Viata liturgica
• Impartasirea muribundului
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: