Psalmul 4 incepe cu o frumoasa fraza, plina de speranta si nadejdie.
"Cand te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele" . Avem certitudinea ca Dumnezeu ne aude rugaciunea si mai mult ele ne raspunde degraba la cererea noastra cand il chemam. Insa nu il putem striga pe Dumnezeu din calea necredinciosilor, trebuie sa calcam pecalea dreptatii si a dreptilor, de aceea sintagma este:"dreptatii mele".
"Intru necaz m-ai desfatat" Este minunat ce ne spune David. Necazul este aducator de tristete si apasare, iar in aceasta stare grea, Dumnezeu, nu ca la auzit, ascultat, a facut cel mai inaltator lucru "m-ai desfatat". Avem certitudinea ca Domnul ne cunoaste necazurile noastre, ne aude rugaciunile si ne apara ca un Parinte Iubitor.
"Milostiveste-te spre mine si asculta rugaciunea mea" Trebuie sa ne bucuram de milele si mangaierile lui Dumnezeu cu" cutremur", de aceea aici ,dupa ce Dumnezeu ne-a desfatat, noi nu trebuie sa cadem in marire sau nepasare, ci mereu trebuie sa cerem catre El milostivire. Oricat de mare este mangaierea pe care Bunul Dumnezeu ne-o daruieste, nu trebuie sa credem ca ea este vesnica in aceasta lume.
"Fiii oamenilor: pana cand grei la inima" Incepe propozitia pentru prima oara in psalmi cu apelativul "Fiii oamenilor". Greutatea inimii este direct proportionala cu numarul si greutatea pacatelor. Inima noastra trebuie ferita ca o comoara de grijile materiale ale acestei lumi. Ca intro-o caseta de bijuteri duhovnicesti trebuie sa inchidem in ea, toate virtutile crestine, incepand binenteles cu dragostea. Cum trebuie sa fie inima? Usoara. Chiar si la Sfanta Liturghie avem indemnul referitor la inima: "Sus sa avem inimile"
"Pentru ce iubiti desertaciunea si cautati minciuna" Este o intrebare retorica, dar care ne arata doi dusmani ai mantuirii noastre. Alegerea lumii acesteia ca posibilitate a mantuirii este o eroare, ne inselam amarnic daca credem vreun moment ca ceva material din aceasta lume ne poate salva vesnicia. Este tare greu de acceptat pentru multi acest lucru. Ei sunt naivii care cred ca aceste lucruri palpabile sunt demne de incredere si ca nu poti sa ai nadejdie in ceva ce nu poti filtra cu simturile trupului, de altfel si el material.
"Si cunoasteti ca minunat a facut Domnul pe cel cuvios al Sau" Folosirea lui "cunoasteti" atrage foarte mult atentia cititorului. Este o modalitate de vestire a unui lucru important. Este ca si cum ai folosi o trambita inainte de a spune acel lucru. Ne spune un lucru important. Ca Dumnezeu a facut pe cuviosul Sau, dar nu oricum ci minunat, plin de virtuti si har.
Apoi reia, cat de important este ca putem avea un dialog cu Dumnezeul nostru. Ne asigura ca suntem auziti.
"Domnul ma va auzi cand am strigat catre Dansul" Folosirea in prima partea a unui verb la viitor, ar cere si in partea a doua o structura asemanatoare, dar avem garantia si ca inviitor daca vom cadea in pacat si necazuri Domnul ne va auzi.
"Maniati-va si nu gresiti;" Oare ne indeamna si fim maniosi. Nu este un pacat sa fim maniosi?! Mania este o sabie cu doua taisuri. Putem sa o folosim in scopul de a face rau cuiva, dar avem posibilitatea de aduce pe cineva pe calea dreptatii, suparandu-ne pe el. In psalmul doi se vorbeste chiar despre mania lui Dumnezeu. "Ca nu cumva Domnul sa se manie....(psalm 2:12).
"de cele ce ziceti in inimile voastre, intru asternuturile voastre va umiliti". Seara , dupa inchierea unei zile, este bine sa ne gandim ce am facut rau si bine in ziua aceeia, iar daca am facut ceva rau sa ne para rau de acest lucru, si nu gresim deca ne maniem pe noi, cat de pacatosi suntem. Aceasta manie impotriva firii noastre pacatoase este, iata, o manie benefica, purificatoare.
"Jerfiti jertfa dreptatii, si nadajduiti spre Domnul" Din nou ni se prezinta cat de importanta este dreptatea.
"Multi zic:"Cine va arata noua cele bune" Acest lucru este asemanator cu psalmul 3:2, unde la fel cei necredinciosi pun samanta dejnadejdie in randul celor care aucazut in pacate. Se incearca o disolutie a adevarului. Daca ai pacatuit Dumnezeu nu te mai asculta, in acest mod ramai pacatos ca altceva nu ai ce sa faci,decat sa tot pacatuiesti. Este cea mai grava eroare in care putem cadea. Dumnezeu este atat de iubitor incat pe Unicul Sau Fiu la trimis in lume, la cruce, iar Iisus este atat de bun si iubitor,incat pe cruce fiind pironit, incerca sa ne scuze in fata Tatalui Ceresc. Acest Dumnezeu credeti ca nu poate ierta un amarat de pacat?! Ba da, doar sa il marturisim si sa ne caim pentru el.
Urmeaza doua fraze in care crestinului i se arata dragostea lui Dumnezeu.
"Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne". Din momentul in care am strigat catre tine si tu ne-ai auzit, suntem diferiti de ceilalti, suntem insemnati cu ceva divin, cu lumina Ta, Doamne.
"Dat-ai veselie in inima mea" Insemnarea aceasta cu lumina, poate fi considerata ca o posibiltate de separare a crestinilor de atei, sau lumina Tatalui peste noi este iubirea Sa protectoare peste poporul Sau, sau o arma a credinciosilor impotriva intunericului. Iar partea launtrica, intima a sufletului nostru se umple de la aceasta lumina, de bucuria unica ce cuprinde inima. Aceea inima usoara, plina de virtuti. Nu poate cuprinde mangaierea lui Dumnezeu o inima grea incarcata de pacate.
"Din rodul graului, vinului si al untului de lemn al lor ce s-au inmultit"
"In pace ma voi culca si voi dormi" Dupa ce am primit toate darurile tale ma voi culca si voi dormi linistit. Culca si dormi se aseamana foarte mult ca sens. A dormi poate face referire si la somnul de veci.
"Ca Tu, Doamne, indeosebi, intru nadejde m-ai asezat"
dr. Radu Tincu
Radu Tincu
-
Psalmul 50 (al lui David)
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Psalmul 3
Publicat in : Religie -
Psalmul 50, rugaciune a Sfintei Liturghii
Publicat in : Liturghia -
Psalmul primaverii
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.