Şi nu ne duce pe noi în ispită. (Luca 11,4)
Cuvântul „ispită” are două înţelesuri. In Deuteronom 8, 2 se spune: ca să te ispitească în sensul în care Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam (Facerea 22, 1). Incă de la începutul omenirii Dumnezeu îi ispiteşte în acest înţeles pe oameni. Prima ispitire de acest fel a avut loc chiar în Rai, cu protopărinţii noştri, prin opreliştea gustării din pomul cunoaşterii binelui si răului.
Acest cuvânt capătă altă noimă atunci când diavolul îl ispiteşte pe om spre a-l atrage în păcat. O asemenea ispită nu poate veni nicicând de la Dumnezeu, şi înţelegem limpede acest lucru când citim în Scriptură: Nimeni să nu zică atunci când este ispitit: „de Dumnezeu sunt ispitif, pentru că Dumnezeu nu-i ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni (Iacov 1, 13). Iar când omul e ispitit fiind tras şi momit de însăşi pofia sa (Iacov 1, 14), aceasta dovedeşte că el nu mai rămâne în duhul lui Hristos, fiindcă cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu pofiele (Galateni 5, 24).
Dar de îndată ce copilul lui Dumnezeu s-a mutat de la picioarele Crucii, el poate fi atras cu uşurinţă de patimi şi de poftele sale. Poftele noastre lăuntrice trebuie să piară.
Atâta timp cât ele sunt în viaţă supunerea noastră faţă de Duhul lui Dumnezeu nu poate fi deplină. Pe de altă parte, citim în aceeaşi Epistolă: Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit fâcându-se va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce II iubesc (Iacov 1, 12).
In marea Sa iubire, Domnul trimite această încercare pentru ca lucrarea răbdării noastre să ajungă în pârgă şi să atingă desăvârşirea. De aceea, mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite (Iacov 1,2), căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuţi ispitit, poate si celor ce sunt ispitiţi să le ajute (Evrei 2, 18).
In toate împrejurările, în toate relaţiile noastre cu cei din jur, chiar şi în toate amănuntele vieţii de zi cu zi, trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne îndrume şi să ne ţină cu mâna Sa, păzindu-ne de tot răul. Vom fi în afara oricărei primejdii doar atunci când ne vom recunoaşte necontenita noastră dependenţă de Dumnezeu. Vom fi puternici în neputinţa noastră atunci când vom căuta reazim şi putere în atotputernicia Lui. Chiar dacă ispitele ne năpădesc din toate părţile, să repetăm mereu cuvintele: si nu ne duce pe noi în ispită, ştiind că Domnul ţine în mâinile Sale tot ce are legătură cu noi şi că El nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre dacă rugăciunea şi cererea de ajutor înălţate Lui vor sta la temelia oricărui pas al nostru.
Fragment din cartea "FIECARE ZI, UN DAR DE LA DUMNEZEU", Editura Sophia
Cumpara cartea "FIECARE ZI, UN DAR DE LA DUMNEZEU"
-
Ispitele aduse de diavol asupra sfintilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Ispitele
Publicat in : Editoriale -
Ispitele si pacatele in invatatura parintilor filocalici
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ispitele din cadrul slujbelor
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.