Sfintele icoane slujesc un număr de scopuri: 1) aduc frumuseţe unei biserici; 2) ne educă în probleme ce ţin de credinţa creştină; 3) ne amintesc de această credinţă; 4) ne înalţă la prototipurile pe care le simbolizează, la un nivel superior de gândire şi simţire; 5) ne îndrumă să imităm virtuţile sfinţilor zugrăviţi în ele; 6) ne ajută să ne transformăm, să ne sfinţim vieţile; 7) slujesc drept mijloc de rugăciune şi venerare. Voi pomeni pe scurt fiecare dintre aceste funcţii.

1) Cea mai evidentă funcţie a icoanelor este aceea că aduc frumuseţe unei biserici. Cu privire la acest lucru ne atrage atenţia următorul imn din Triod care este cântat în ajunul Duminicii Ortodoxiei, atunci când este pomenită biruinţa asupra iconoclasmului: „Biserica lui Hristos este acum frumoasă precum o mireasă, fiind împodobită cu icoane sfinte, adunându-ne pe toţi în chip duhovnicesc; veniţi şi prăznuiţi cu toţii plini de veselie, cu pace şi credinţă, slăvindu-L pe Domnul".

Ideea că icoanele reprezintă un mijloc de înfrumuseţare a bisericilor apare în multe dintre scrierile Sfinţilor Părinţi. Spre a da o pildă, Nichita Stithatul, cel mai cunoscut ucenic al Sfântului Simeon Noul Teolog (949-1022), spune că devenind stareţ al Mănăstirii Sfântului Mormânt, Simeon „a împodobit biserica mănăstirii cu minunate dale de marmură pentru pavaj, cu sfinte icoane şi cu alte minunate daruri".

Se poate adăuga că însuşi faptul că ortodocşii, în general, vorbesc despre „împodobirea" bisericilor cu icoane arată limpede că ei recunosc această funcţie.
Fiind „casă a lui Dumnezeu" şi „casă de rugăciune", biserica trebuie înfrumuseţată pe cât este cu putinţă, mai ales înăuntru, acolo unde credincioşii se adună pentru rugăciune. Dar frumuseţea bisericii, trebuie să poarte amprenta sfinţeniei, iar bucuria ce o simţim aici trebuie să transcendă pe cea a simplei experienţe estetice: trebuie să fie duhovnicească.

2) Faptul că icoanele slujesc pentru a-i educa pe credincioşi este un punct, pe drept cuvânt, subliniat de către Părinţii greci ai Bisericii. Astfel, Sfântul Ioan Dani aschinul remarcă faptul că întrucât nu toţi sunt oameni cu educaţie, nici nu au uşurinţa lecturii, Părinţii au admis că astfel de lucruri precum: întruparea Domnului, prietenia Sa cu oamenii, minunile Sale, Răstignirea Sa, învierea Sa etc., ar trebui înfăţişată pe icoane. Iar Sfântul Fotie, patriarhul Constantinopolului, spune: Întocmai precum vorbirea ne este transmisă prin auz, iot astfel o formă este imprimată pe tăbliţele sufletului prin intermediul văzului, conferind celor a căror înţelegere nu este pătată de doctrine viclene, o reprezentare a cunoaşterii asemănătoare cucerniciei".

Fotie adaugă faptul că icoanele nu numai că învaţă, aşa cum o fac istorisirile scrise, dar în unele cazuri ele sunt mai vii decât istorisirile scrise şi, deci, superioare acestora din urmă ca mijloc de educaţie. El citează drept pilda reprezentarea faptelor sfinţilor mucenici.

Noi mai putem aprecia eficienţa icoanelor ca mijloc de educaţie dacă apreciem taptul că într-o compoziţie, cum ar fi Naşterea Domnului, învierea lui Lazăr sau Răstignirea, icoana înfăţişează simultan şi concis multe lucruri - un loc, persoane şi obiecte - care ar lua o mare perioadă de timp spre a le descrie în cuvinte.

3) Avem tendinţa de a uita, de a uita chiar lucruri ce ne sunt de importanţă vitală, de a adormi duhovniceşte. Aşa încât, chiar dacă putem şti multe lucruri despre credinţa creştină, cum ar ti porunca iubirii, învăţăturile despre împărăţia duhovnicească, caracterul exemplar şi faptele nobile ale multor sfinţi, tindem să le uitam, întrucât suntem preocupaţi cu problemele şi nevoile noastre lumeşti. Icoanele slujesc spre a ne aminti de aceste lucruri, să ne trezească la realitatea lor. Viaţa icoanelor, pe care Sfântul Fotie o scoate în evidenţă, face ca icoanele să fie foarte eficiente în această privinţă. Sfântul loan Damaschinul rezumă această funcţie atunci când le numeşte amintiri veşnice, cu alte cuvinte, mijloace eficiente de amintire.

El dă următorul exemplu: „De multe ori, neîndoielnic atunci când nu avem în minte Pătimirile Domnului văzând icoana Răstignirii Domnului, ne amintim de suferinţele sale mântuitoare".

4) Icoanele slujesc şi spre a ne înălţa la nivelul prototipurilor, la un nivel superior de conştiinţă, gândire şi simtire. Aceasta este funcţia lor anagogica. Prototipurile icoanelor, adică Hristos, Maica Domnului, Prorocii, Aoostolii, Mucenicii, Sfinţii în general, se bucură de un nivel superior al fiinţei decât o facem noi în viaţa noastră cotidiană obişnuită şi împrăştiată.

Atunci când le vedem icoanele ne amintim de faptele si caracterul lor superior şi, amintindu-ne de ei, avem cugete sublime, curate şi experiem simţăminte înalte. Astfel, pentru o vreme trăim pe un plan superior al fiinţei. Aşa cum spune Sfântul loan Damaschinul, „suntem conduşi de către icoane perceptibile la contemplarea celor dumnezeieşti şi duhovniceşti".

La această funcţie a icoanei se manifestă natura ei esenţialmente simbolică. O icoană nu este un scop în sine; ea nu este doar un obiect estetic spre a fi admirat pentru oarecare merite artistice pe care le are, ci este in mod esenţial un simbol, conducându-ne dincolo de ea. Ea este menită spre a ne conduce din lumea fizica si psihofizică în cea duhovnicească. Şi astfel , ea este, asa cum spune Sfântul loan Damaschinul unmodel a ceva ceresc.

5) Prin a ne educa în religia creştină, amintindu-ne de adevărurile, scopurile şi valorile ei, şi inălţându-ne la prototipuri, la sfinţi, icoanele slujesc unui alt ţel important: ne îndeamnă să urmăm virtuţile unor astfel de persoane sfinte. Astfel, una dintre poruncile celui de-al VII-lea Sinod Ecumenic - sinodul care a fost convocat special pentru a rezolva disputa dintre iconoclaşti şi cei care apărau venerarea sfintelor icoane - spune: „Cu cat sunt priviţi mai mult sfinţii din icoane, cu atât mai mult privitorii se înalţă la amintirea prototipurilor şi la aspiraţia faţă de ele" .

b) O funcţie suplimentară slujita de sfintele icoane este aceea de a ajuta la transformarea caracterului nostru, a întregii noastre fiinţe, Ia sfinţirea noastră. Ele lucrează aceasta prin a ne educa, a ne reaminti, a ne înălţa şi a ne deştepta din punct de vedere moral şi duhovnicesc.

Funcţia icoanei, în această privinţă, se bazează pe principiul că noi vom deveni la tel cu ceea ce contemplăm în mod obişnuit. Adevăratele icoane îndreaptă sufletul omenesc împrăştiat, degradat către desăvârşire duhovnicească, către cele dumnezeieşti. Admirând mereu şi cu dragoste o astfel de desăvârşire, ajungem să ne împărtăşim de ea din ce în ce mai mult.

7) In fine, icoana are o funcţie liturgică, ea este un mijloc de închinare şi de venerare. Aceasta este una dintre funcţiile ei primare, mai de seamă decât cea dintâi, întocmai precum muzica şi imnele sfinte, icoana este folosită ca mijloc de a-L adora pe Dumnezeu şi de a-i venera pe sfinţii Săi. Ca atare, ea este esenţialmente simbolică, purtând sufletul de la ce le văzute la cele nevazute, de la cele materiale la cele duhovnicesti, de la prototip sau la originalul pe care ea il reprezinta.

Aşa precum ştie orice creştin ortodox, primul lucru pe care-l face credinciosul la intrarea in biserica este acela de a lua o lumânare, de a o aprinde şi de a o pune in lumânărarul care este aşezat lângă suportul pe care este aşezată icoana hramului respectivei biserici. Apoi face o închinăciune dinaintea icoanei, făcându-şi semul crucii, sărută icoana, spunând o scurtă rugăciune.

Acest sir de fapte se numeşte venerarea sau „cinstita inchinare" la icoană. Nu este un act de adorare a icoanei. Parinţii Bisericii fac o severă diferenţiere intre „cinstita inchinare" care este acordată icoanelor şi „adorare''. Adorarea este conferită doar lui Dumnezeu. Mai departe, ei subliniază faptul că venerarea conferită unei sfinte icoane merge la prototipul pe care ea îl reprezintă, de pilda la Hristos, la Maica Domnului, la vreun mucenic sau alt sfânt.

In cuvintele Sfântului Vasile cel Mare care au fost repetate de către Sfântul Ioan Damaschinul şi alţi apărători ai icoanelor „cinstea conferită icoanei trece mai departe la prototip". Prototipul cinstit este în ultimă instanţă Dumnezeu, întrucât Dumnezeu l-a creat pe om după propriul Său chip.

Nici Dumnezeu şi nici sfinţii, desigur, nu au nevoie de cinstirea pe care le-o dăruim, fie prin intermediul icoanelor sau prin imne şi muzică. Dar este bine sa procedăm asttel, întrucât adorarea lui Dumnezeu, şi admirarea sfinţilor sunt expresii ale unui suflet care vede şi iubeşte frumuseţea sfinţeniei, a desăvârşirii duhovniceşti şi simte recunoştinţă faţă de Dumnezeire şi de sfinţii Săi pentru multele binefaceri aduse omenirii.

Un asttel de răspuns nu este doar ceva potrivit nouă, ci ne conduce şi către mântuire. Următoarea remarcă a Sfântului Ioan Damaschinul atrage atenţia asupra acestui punct, şi, în acelaşi timp are o semnificaţie asupra catorva dintre funcţiile icoanei; „Intru in locul obişnuit de terapie a sufletului, biserica, înţepat de spinii cugetelor lumeşti. Floarea picturii mă atrage, îmi încântă privirea precum o pajişte, şi, tainic imi trezeşte în suflet dorinţa de a-L slavi pe Dumnezeu. Privesc tăria mucenicului, cununile dobândite, iar râvna îmi este stârnită precum focul; îngenunchez şi proslăvesc pe Dumnezeu prin mucenicul Său şi dobândesc mântuirea".

Atunci când feluritele funcţii importante ale icoanelor sunt ignorate şi diferenţierea crucială dintre cinstita închinare şi adorare este ignorată, apare drept consecinţă iconoclasmul, condamnarea icoanelor. Aceasta s-a întâmplat în 726, atunci când împăratul bizantin Leon Isaurul a emis un decret care condamna zugrăvirea şi venerarea icoanelor drept act de idolatrie şi opus celei de-a doua porunci. Dar, icoana, aşa cum am văzut, este un chip sau simbol, şi este menită să ne conducă spre prototip, în vreme ce idolului îi lipseşte această putere a simbolului autentic; iar venerarea unei icoane nu este un act de „adorare" a ei. Astfel, acuzaţia de idolatrie ne indica o ignorant grosiera cu privire la natura si functiile icoanelor.

Constantin Cavarnos
Iconografia ortodoxa, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Iconografia ortodoxa"

 

• Sfintele icoane - valoarea simbolica, sacramentala si morala
  Publicat in : Dogma
• Despre Sfintele Icoane – adevar al invataturii despre Iisus Hristos Domnul, Stapanul si Mantuitorul - importanta si celebritatea lor
  Publicat in : Religie
• Despre sfintele icoane
  Publicat in : Credinta
• Sfintele icoane in patrimoniul bisericii si al familiei
  Publicat in : Duminica Ortodoxiei
• Consideratii despre sfintele icoane
  Publicat in : Duminica Ortodoxiei

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: