Lupta impotriva relelor porniri ale inimii si infrangerea imboldurilor diavolului, acesta este semnul unei bune deprinderi. Nu te lasa bantuit de inchipuirile straine ale mintii, de orice soi ar fi ele. Pastreaza-ti cu tarie hotararea si gandul curat indreptat catre Dumnezeu.
Este mai folositor si mai bine sa ascunzi harul evlaviei si sa nu te mandresti cu el, nici sa vorbesti despre el, ci mai vartos sa te socotesti neinsemnat si sa iti fie teama ca ti s-a dat fara sa fii vrednic de el. Nu trebuie sa fii lipit prea tare de acest simtamant, care se poate schimba destul de repede in altul impotriva. Cand simti ca ai har, gandeste-te cat de sarman si de lipsit erai cand nu-l aveai.
Cresterea vietii duhovnicesti nu sta numai in aceea ca ai avut harul mangaierii, ci si in aceea ca ai rabdat cu smerenie, cu tarie si cu infranare, incat nu te-ai lenevit in grija rugaciunii si nici nu ti-ai ingaduit sa parasesti celelalte fapte bune, ce trebuie facute dupa obicei.
Nu totdeauna cararea omului atarna de puterea lui, ci a lui Dumnezeu este puterea de a da si a mangaia, cand voieste, cat si cui voieste si nimic mai mult. Este mai bine sa stii mai putin si sa ai o pricepere mijlocie, dar sa fii plin de smerenie, decat sa fii o mare comoara de stiinta, insa incarcat de mandrie desarta. Nu judeca drept cel care, pe vreme de necaz si de greutate, se poarta ca un lipsit de orice nadejde si mintea si inima lui se indreapta spre Tatal cu mai putina incredere de cum trebuie.
Harnicia nu trebuie masurata dupa numarul vedeniilor, al mangaierilor ori daca cineva e indemanatic la cercetarea Sfintelor Scripturi sau daca e pus intr-un rang inalt. Vrednicia cuiva se pretuieste daca el se intemeiaza pe adevarata smerenie si daca e plin de iubire dumnezeiasca, daca el cauta neincetat numai marirea necurmata a lui Dumnezeu, daca pe sine nu se pretuieste si in adevar se crede tot mai neinsemnat si daca se bucura mai degraba cand e nesocotit si umilit, decat daca e laudat. Dumnezeu trebuie sa fie cel mai inalt si cel mai din urma tel al tau, daca vrei cu adevarat sa ajungi fericit. Prin aceasta dorinta se va curata inima ta.
Intoarce-ne spre Tine, ca sa fim multumitori, smeriti si evlaviosi, caci Tu esti mantuirea noastra, Tu esti taria si curajul nostru. Indeosebi ne-ai aratat bunatatea iubirii Tale prin aceea ca eu nu eram si Tu m-ai creat. Eu am ratacit departe de Tine, iar Tu m-ai adus ca sa slujesc Tie si m-ai invatat sa Te iubesc.
Tu esti cu adevarat Stapanul meu, iar eu sunt un biet slujitor al Tau, fiind dator sa-Ti slujesc cu toate puterile si sa nu ma simt obosit niciodata aducandu-Ti laude. Asa voiesc, asa doresc: indura-te si umple lipsurile mele!
Deprinde-te cu rabdarea si cu lupta impotriva patimilor. Cu cat te vei departa mai mult de toate bucuriile pamantesti, cu atat vei gasi la Dumnezeu mangaieri mai placute si mai puternice. Te va atata si te va intarata vechiul sarpe, dar prin rugaciuni va fi alungat.
Ce poti grai impotriva celor ce te invinuiesc, tu, care de atatea ori ai suparat pe Dumnezeu si care de nenumarate ori ai fost vrednic sa mergi la iad? Dar Dumnezeu te-a crutat, fiindca sufletul tau e scump inaintea Lui si ca sa cunosti iubirea Lui si sa fii mereu recunoscator pentru binefacerile Lui si sa te nevoiesti neincetat spre o adevarata umilinta.
Nu este sfintenie, daca Tu, Doamne, iti tragi inapoi mana Ta. Intelepciunea nu mai e de folos, daca Tu nu o carmuiesti. Puterea nu mai ajuta la nimic, daca Tu nu o sprijinesti. Cand vii Tu, ne ridicam si viem. Cand ne clatinam, Tu ne intaresti. Cand suntem reci, Tu ne incalzesti.
Toma de Kempis
.
Marius Matei
-
Mandria cea fara de minte
Publicat in : Credinta -
Mandria
Publicat in : Pilda zilei
-
Smerenia si mandria
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.