
Am probleme cu regulatorul de gaz. S-a dezarmat. Nu se mai poate repara. L-am armat de vreo treizeci de ori singuri (cei de la E.on s-au saturat sa tot vina), dar nu se mai poate. Gazul nu intra in acasa. Trebuie un regulator de gaz nou. Nu e de gluma. Daca nu il schimb, stau in frig. Vreau caldura, am nevoie de innoire. Am nevoie de o constiinta care sa nu imi blocheze psihic mesajele divine. Sa nu mai dardai in frigul ateismului, ci sa am un suflet nou, acelasi, dar armat puternic, cu conexiune la Tatal, de la Duhul, prin sfinti. Sufletul se va dezgheta, se va dezmorti si abia atunci va incepe sa urle "Este!"
Nu exista spiritualitate fara Mesia. Nu se poate concepe salvare sufleteasca fara Salvator, nici vindecare fara Medicament. Restul e vanare de vant. Nu ne batem cu pumnii in piept, marturisim adevarul, chiar daca ne mai luptam inca sa devenim vase curate. Orice varianta usoara de iluzie spiritista nu angajeaza efortul uman, nu produce nici un efect, fiind nula. Variantele asiatice de expandare artificiala a bucuriei nu tin mai mult de o viata. Nu au continuitate Dincolo, ci, dimpotriva, ne priveaza de Raiul dorit, ratacind de la Adevar.
Multi eruditi vorbesc despre o falsa spiritualitate, fara Deus, o gaura neagra in care sufletul, satul de grosolania lumii, doreste altceva. Fara Izvor, schimba apa otravita cu cea fara gust, tot nesatioasa, poate mai putin daunatoare, dar sigur neziditoare. In fiecare secunda a vietii, un crestin autentic trebuie sa fie Gata. Nu poate zice: Mai lasa-ma putin. Oricand sa fim gasiti doar in priveghere, nu in rautati sinucigase.
Adevarata schimbare nu vizeaza halucinatia unei autosugestionari pozitiviste, ci schimbarea profunda a omului, nasterea lui din apa si, mai ales, din Duh. Un crestin convertit, nu doar botezat formal, nu va mai gandi: Mi-e ce imi iasa din chestia asta? Ci va zice doar: Parinte Arsenie Boca, ajuta-ma sa ajung Acolo unde esti si dumneata.
Mai putin TV zapacitor, consumator de timp, mai multa Psaltire, iata primul pas al Solutiei. Sfintirea casei: casa sa devina biserica. Daca suferim boli grave, radbare. Zice Hrisostomul: cel care invie mortii ii este dator lui Dumnezeu, dar celui care sufera, Dumnezeu ii este dator. Deus nu este surd, nici vorba, ci asculta mereu rugaciunile noastre. Daca nu indeplineste chiar in secunda noastra cererea noastra, inseamna nu ca El nu exista, ci ca noi nu ne rugam cum trebuie. Prea multe cereri de care nu avem nevoie, prea putina lauda si multumire. Ii zice Domnul profetului Daniel: Te-am ascultat din prima zi in care ai ridicat glasul catre Mine, dar ti-am indeplinit rugaciunea cand te-ai smerit, om placut Mie. Sa citim Cuvantul Vietii, sa vedem ce zic Profetii: sa cautam sa ne intalnim cu Dumnezeu (proorocul Amos). Depinde unde cautam. El este peste tot. Sa ne lasam gasiti de El.
Nu putem trai fara ancorarea in Scriptura si in Sfintii Parinti. Teologul francez Jean-Claude Larchet este explicit: "In zilele noastre nu exista spiritualitate autentica care sa permita unirea omului cu Dumnezeu in afara de spiritualitatea lui Hristos in Duhul Sfant. Orice spiritualitate care atrage pe om prin aspiratii pozitive, dar in afara lui Hristos si a Duhului Sfant, este o iluzie."
Surprinzatoare, dar veridica, este marturisirea lui Eugeniu Rigoti: "Convorbirile cu adolescentii rebeli nu sunt de domeniul oricui. Dimpotriva, sunt extrem de putini cei care reusesc sa nu fie antipatici adolescentilor, in incercarea de a-i atrage spre Dumnezeu. Oamenii care reusesc sa faca acest lucru ar trebui pretuiti ca aurul si incurajati, deoarece anume asa ar face si Iisus, chiar si in zilele noastre. Adica, nu e nici o problema in a fi cool!" Pe planul crestin, turnanta spre autoritatea divina interioara reprezinta emanciparea implinita de Hristos fata de lege. in locul supunerii fata de un Dumnezeu exterior si indepartat, care se exprima prin legi si porunci, intervine supunerea fata de un Dumnezeu trait in interiorul Lui. Aceasta interiorizare este o chemare la maturitate. Este vorba aici de transformarea slujitorului unui Dumnezeu indepartat intr-un copil al Tatalui. Tinerii resping imaginea rece pe care o percep ei despre divinitate. Daca ar fi cunoscut bucuria crestina, fie si partial, nu ar mai evita biserica. E rolul nostru sa le descoperim frumusetea autentica si sa dezmintim stirile alarmiste.
Avva Rafail ne atentioneaza: "Judecata intr-un fel este a omului: va putea omul sa traiasca in prezenta Acestui Dumnezeu, el fiind sau devenind altfel? Pana la urma, nu stiu, va spun un cuvant, nu este absolut, dar cred ca este o realitate: oare Dumnezeu judeca? Sau pur si simplu eu o sa ma judec pe mine insumi? O sa pot trai cu asa un Dumnezeu sau nu? In realitate, Biserica este o judecata reciproca. Dumnezeu ma judeca stiind ce a facut cu mine si Se lasa judecat de mine". Iar avva Antonie defineste credinta: "Credinta este pasarea care canta cand zorii nu au aparut inca. Credinta inseamna sa faci primul pas chiar daca nu vezi toata scara. Credinta este o aventura; este curajul sufletului de a infrunta necunoscutul. Credinta nu este doar sentiment, nici motiv, ci Dumnezeu la treaba. Credinta este refuzul de a intra in panica".
Viziunea lui Vali Balcan este intregitoare: "intruparea Divinului in uman este fantastica. Desi pare ca El s-a coborat din Ceruri in fiinta umana, mie imi este mai simplu sa vad cum Cerul a atras pamantul in el; ca o lumina care cuprinde negura vremii si trezeste fiinta". Chiar la portile sfarsitului, intre limitele intunericului, o stea rasare pentru a dainui. Indiferent de goliciunea noptii, glasul celui ce striga in pustie rasuna clar, ca o trecere prin icoana, tragand linia fericirii pentru inceput. Din moment ce exista episcopi si liturghie, inseamna ca mantuirea este posibila. Avram a fost iubitor de straini si Dumnezeu a fost cu el, Ilie a iubit linistea si Dumnezeu a fost cu el, David a fost smerit si Dumnezeu a fost cu el. Nu schimbati calul cand va aflati in mijlocul raului. Adevarul este in principiu cea mai buna solutie impotriva calomniei. Biblia este cel mai mare dar dat omului. Tot ce este bun de la Mantuitorul lumii ne este dat prin intermediul acestei carti. Cu siguranta Dumnezeu nu a creat fiinta umana sa traiasca o zi! Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate.
Biserica, zice teologul C. Olinici, propune libertatea, nu o impune, daruieste vrednicie prin legatura fireasca ce o stabileste intre Creator si creatura. Ascultarea fata de Dumnezeu te face sa vezi dincolo de limitele lumii acesteia, te ajuta sa vezi lumea ca o scara catre cer. Noi nu mai avem timp sa ne rugam pentru noi, sa ne expunem nevoile, cautarile, suferintele noastre, in fata Domnului, cu atat mai putin avem timp sa ne rugam pentru semeni. Copii sunt viitorul pe care il protejam de greselile trecutului. Cu totii platim tribut prostiei, doar ca unii mai mult decat altii. in fiecare moment consumam viitorul ca sa ni-l putem explica in zilele care tocmai au trecut. Cel mai bun compliment care il poti face prostiei este sa te dai la o parte ca sa o vada toata lumea (M. Torok). Rataciti in aventura noastra, am nimerit pe pamant, cu speranta ca intr-o zi vom ajunge din nou acasa.
Marius Matei
-
Ce este ateismul?
Publicat in : Editoriale -
Radacinile mistice ale criminalitatii
Publicat in : Editoriale -
Despre omul necredincios
Publicat in : Editoriale -
Ateismul mai bantuie pe la usile bisericilor?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.