Biserica Ortodoxă îl tămăduieşte pe om, iar această tămăduire se dobândeşte prin teologia ortodoxă şi întreaga sa metodă terapeutică, pe care am numit-o psihoterapie. Fireşte, psihoterapia ortodoxă se deosebeşte de psihoterapia seculară.
Altul este înţelesul psihoterapiei prin prisma mentalităţii umaniste, şi altul, înţelesul ei în viziunea învăţăturii Bisericii Ortodoxe.
Este cunoscut faptul că există multe şcoli de psihologie şi psihanaliză. Părintele psihanalizei este Freud, care a încercat să cerceteze subconştientul omului şi a făcut distincţia între Sine, Eu şi Supraeu. Observaţiile consemnate în cărţile sale i-au însuflat pe mulţi să se ocupe cu această dimensiune lăuntrică a sufletului omului, care fusese trecută cu vederea în Apus din cauza raţionalismului-scolasticismului şi a moralismului.
Este însă deopotrivă cunoscut faptul că ideile psihanalizei lui Freud nu au fost deplin acceptate de către toţi. Deja primii săi colaboratori, precum Breuer, Adler şi Jung, s-au distanţat şi au dezvoltat alte teorii, după cum şi discipolii lui Fromm şi Frankl au urmat un alt făgaş de studiu.
Mulţi psihanalişti au observat că numeroase şi felurite sunt cauzele bolilor psihologice şi psihiatrice. De multe ori ele sunt ereditare, de aceea în ultima vreme s-a dezvoltat aşa-numita biologie moleculară. Uneori sunt probleme care vizează mediul social şi cultura în care trăieşte fiecare om, de aceea şi psihanaliştii înşişi vorbesc despre folosirea „psihoterapiei autohtone", iar alteori sunt chestiuni de libertate şi alegere a omului însuşi, privind modul în care va face faţă problemelor vieţii sau în care va răspunde întrebărilor existenţiale presante.
Observăm astăzi o răspândire a neurologiei, care studiază efectele genelor şi ale proceselor neuro-bio-chimice din creierul uman, procese care au depăşit teoriile psihanalitice ale lui Freud. De asemenea, constatăm încercarea stabilirii unei legături între psihanaliză-psihoterapie şi filosofia existenţialistă. Un exemplu edificator este logoterapia lui Viktor Frankl, precum şi ideile lui Yalom.
Acesta este motivul pentru care teologia ortodoxă îl poate ajuta pe om în păstrarea şi îmbunătăţirea sănătăţii sale mintale, cu întreaga perspectivă a curăţirii, luminării şi îndumnezeirii şi prin metodă isihastă, care este o ştiinţă a gândurilor, adică o ştiinţă ce îl ajută pe om să se lupte cu gândurile, care îi provoacă probleme atât de mari, şi să dobândească un sens al vieţii. Legătura dintre psihoterapie şi filosofia existenţialistă este cea care ne îndeamnă să mergem mai departe către stabilirea unei legături între psihoterapie şi teologia ortodoxă.
In teologia ortodoxă există un bogat material psihoterapeutic. Potrivit întregii antropologii a Bisericii Ortodoxe, sănătatea contribuie la existenţa armonioasă a omului împreună cu Dumnezeu, cu şinele său, cu semenii şi cu întreaga zidire. Boala este înţeleasă ca dezorganizare a tuturor acestor legături, aşa încât omul este prin excelenţă iubitor de sine, nu are o legătură cu Dumnezeu, trăieşte închis în sine şi experiază un autism duhovnicesc, se teme de semenii săi şi socoteşte prezenţa celuilalt drept o ameninţare la adresa propriei sale existenţe, iar, în cele din urmă, devine un abuzator al creaţiei. Aceasta înseamnă o dezorganizare a omului, precum şi a părtăşiei sale cu Dumnezeu, cu omul şi cu zidirea. Vindecarea constă în restaurarea tuturor acestor legături şi se vădeşte în felul în care omul, din iubitor de sine, va deveni iubitor de Dumnezeu şi de oameni.
Acest bogat material psihoterapeutic, de care dispune Biserica Ortodoxă, trezeşte astăzi interesul multor psihanalişti din Apus. Vă încredinţez cu privire la aceasta. Am subliniat-o în multe dintre comunicările mele pe care le-am susţinut în America (Atlanta, Seattle) şi Canada (Vancouver), la care au luat parte psihanalişti care au vrut să cunoască „modelul psihoterapeutic" pe care îl oferă Biserica Ortodoxă. Desigur, Biserica oferă întreaga sa viaţă pentru mântuirea omului, însă occidentalii văd în aceasta un „model psihoterapeutic". Acelaşi lucru l-am constatat şi la Congresul medicilor care a avut loc în Sankt Petersburg în anul 2005, la care am fost invitat să vorbesc despre psihoterapie din perspectiva ortodoxă. Avem, aşadar, o teologie pe care, de multe ori, nici noi înşine nu o cunoaştem.
Un model
Faptul că Biserica Ortodoxă îl tămăduieşte pe om de problemele psihice şi devine un factor ce contribuie la asigurarea unei bune stări de sănătate mintală în societate se poate vedea din vieţile sfinţilor. Sfinţii sunt adevăratele mădulare ale Bisericii, care au dobândit sensul vieţii şi au devenit binefăcători ai societăţii.
Intâlnim aceasta şi la creştinii care trăiesc o stare de mijloc, păşind pe calea către sfinţenie. Un creştin care trăieşte în Biserică, dar care nu a ajuns încă la măsuri înalte de sfinţenie, crede în existenţa lui Dumnezeul Cel Personal şi se roagă Lui, are credinţă absolută în Pronia Dumnezeiască, ia parte la sinaxa liturgică a Bisericii şi, îndeosebi, la Dumnezeiasca Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare. Se foloseşte de metoda teologiei ortodoxe în privinţa gândurilor, cărora nu le îngăduie să devină dorinţă (poftă) şi faptă, ci le respinge; are un părinte duhovnicesc, căruia îi mărturiseşte faptele sale ce devin pricina unor stări de vinovăţie; studiază Sfânta Scriptură şi operele Sfinţilor Părinţi; îi acceptă pe oameni şi îi iubeşte; ia asupra sa greşelile altora, faţă de care are răspundere etc.
Toate acestea sunt datoriile de căpetenie ale creştinului de mijloc, ca mădular al Bisericii. Nu sunt stări înalte, ca cele pe care le întâlnim în Sinaxarele sfinţilor. In orice caz, şi un astfel de creştin se bucură de sănătate mintală-duhovnicească şi este un binefăcător al societăţii. Ducând o astfel de viaţă creştină simplă, conservatoare, nu are probleme psihologice, întrucât îşi struneşte gândurile, nu se lasă pradă tristeţii şi depresiei, ca unul ce are credinţă absolută în Dumnezeu, nu se gândeşte la sinucidere, întrucât cunoaşte că viaţa şi moartea nu-i aparţin lui, ci lui Dumnezeu, nu ia medicamente psihotrope, nu îl simte pe semenul său ca pe un duşman, ca pe iadul său, ci ca pe un frate, ca însuşi Raiul, nu se descurajează din pricina încercărilor vieţii, nu este dezamăgit şi nu se teme de moarte, nu suferă de singurătate.
Pe toate acestea le putem vedea şi dintr-o perspectivă pozitivă. Creştinul ortodox II iubeşte pe Dumnezeu şi îi iubeşte pe oameni, se interesează de familie şi de societate, înfruntă cu gânduri bune toate problemele vieţii, pe ceilalţi îi socoteşte a fi un dar al lui Dumnezeu pentru el, iar pe sine, ca dar pentru ceilalţi, are libertate lăuntrică faţă de gânduri, sentimente şi „trăiri refulate", are curaj, credinţă şi dragoste în faţa vieţii, arată respect faţă de întreaga zidire, faţă de animale şi faţă de mediul natural. Mai mult, chiar şi atunci când se îmbolnăveşte, din pricina stricăciunii firii, înfruntă această stare cu credinţă în Dumnezeu, cu nădejde şi încredere în Pronia Dumnezeiască, de vreme ce cunoaşte faptul că aici suntem călători, nu cetăţeni şi că ne îndreptăm către adevărata noastră patrie unde ne vom întâlni cu adevăraţii cetăţeni ai „patriei de sus".
Un astfel de om are o sănătate psihosomatică bună şi nu este pacient al clinicilor de psihiatrie, nici nu reprezintă un cost pentru stat, nu provoacă probleme în societate. Dimpotrivă, îi ajută pe cei care au astfel de probleme, în măsura în care este un model pozitiv în societatea noastră.
In acest sens creştinul ortodox este un model pentru mulţi oameni şi o sursă de însuflare pentru ceilalţi.
Desigur, când există probleme neurologice, oamenii apelează la ştiinţa psihiatrică, ce îi ajută să facă faţă acestor probleme, întrebuinţând, în paralel, şi mijloacele de care dispune Biserica.
IEROTHEOS, MITROPOLIT AL NAFPAKTOSULUI
Fragment din cartea "Hainele de piele. Viata, bolile, batranetea, moartea si ceasul mortii", Editura Sophia
Cumpara cartea "Hainele de piele. Viata, bolile, batranetea, moartea si ceasul mortii"
-
Hristosii mincinosi
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ce-ar trebui sa faca un om si cum sa se comporte in biserica?
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Crestini in cetate
Publicat in : Editoriale -
Omul cel launtric
Publicat in : Religie -
Tamaduirea omului
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.