Diavolul doreste caderea omului si nu mantuirea lui. Din acest motiv, el duce o lupta neincetata cu omul. Insa, daca omul reuseste sa alunge ispitele, se intareste in bine si nu inmulteste rautatea. De aici reiese ca ispita, nu e totdeauna cauza pentru pacat.
Sfintii Parinti marturiesesc ca demonii ii ispitesc pe cei care se ostenesc sa implineasca voia lui Dumnezeu. Este graitor, cuvantul unui parinte catre un frate care spunea ca este ipitit de diavol: "Ce sa fac, parinte, ca ma ispitesc dracii?" Si parintele i-a raspuns asa: "Frate, pe tine te ispitesc dracii? Nu se poate! Ca dracii ii ispitesc pe aceia mari, ca Moise si ca Ilie, iar pe noi ne ispitesc patimile noastre, si patimile noastre ne sunt draci". Cand omul ajunge sa fie stapanit de patimi, diavolul nu mai are motiv de lucru. In scrierile Sfantului Efrem Sirul se spune la un moment dat ca el a vazut in jurul unui pustnic foarte multi diavoli, iar pe zidul unei cetati a vazut tolanit un diavol care se intorcea de pe o parte pe alta, ca nu prea avea ce face, deoarece oamenii erau supusi rautatilor fara influenta negativa a vrajmasului. Din propriile lor rautati erau porniti spre mai multe rele.
Dumnezeu ne-a facut buni si ne-a daruit putere ca implinind poruncile lui sa ajungem la asemanarea cu El. Insa, diavolul pentru ca doreste caderea omului, "seamana in cei credinciosi eresuri; in cei drepti, pacate; in cei blanzi, prigoniri; in cei smeriti, trufie; in cei infranati, betie; in cei saraci, furtisaguri; in cei nevoitori, slava desarta; in cei luptatori, trandavie. Si a semanat in toate tarinile: in cea a inimii, manie; pe buze, minciuni si grairi de rau; in ochi, pizma; in maini, rapiri si luare de mita; in pantece, nesat; in coapse, pofta; pe limba, vorbire desarta, osandire si altele asemenea acestora", dupa cum spune Sfantul Paisie Velicikovski. Astfel, lupta duhovniceasca nu este usoara.
Datoria noastra este sa alungam gandul rau din prima clipa de cand s-a ivit in mintea noastra. Daca nu vom face acest lucru, el va prinde putere si cu greu va fi inlaturat.
Daca se produce insotirea cu acel gand, intram in zona pacatului. Acel gand devine usor fapta. Iar din aceasta se naste robia care face ca omul sa savarseasca cele rele de la sine. "Dupa ce diavolul pustieste sufletul omului, zice Sfantul Maxim Marturisitorul, se indeparteaza si lasa in suflet idolul pacatului". Acest idol nu-i altceva decat firea omeneasca modelata dupa chipul pacatului, fire care nu mai functioneaza dupa legile randuite de Dumnezeu.
Sa nu credem ca divolul ne cheama spre rau intr-un mod clar de la inceput. Sfantul Ignatie Briancianinov marturiseste: “Demonii se silesc sa intre in comuniune cu omul si sa-l supuna, nu intotdeauna prin ganduri vadit pacatoase, ci il indeamna, la inceput, la actiuni care nu au nimic rau in sine, adesea chiar bune in aparenta, iar pe urma, capatand posibilitatea de a-l inrauri pe om si de a pune stapanire asupra lui, il arunca in faradelegi, care astfel sunt niste urmari ale ascultarii indemnurilor dracesti de la inceput.
Lucrarea divolului si ispitele nu pot fi inlaturate prin propriile puteri, ci numai cu ajutorul lui Hristos. De aceea sa cautam sa-I cerem cat mai des ajutorul in a iesi biruitori.
Iulian Predescu
-
Patimile - boli ale sufletului
Publicat in : Credinta -
Cum se nasc patimile ?
Publicat in : Editoriale -
Patimile si Invierea in psalmi
Publicat in : Saptamana Patimilor -
Patimile Celui fara de patimi
Publicat in : Saptamana Patimilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.