Sfintii 40 de Mucenici - har de sfintenie

Sfintii 40 de Mucenici - har de sfintenie Mareste imaginea.

Sfinții 40 de Mucenici - har de sfințenie și credință

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne întru Mine şi Eu întru el.” - Ioan 6:56

Sfinții 40 de Mucenici sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă în ziua de 9 martie, prilej de reculegere și rugăciune pentru martiriul îndurat de mucenicii din Armenia-Sevasta, care au refuzat să se închine idolilor și au fost aruncați în apa înghețată a lacului Sevastei. Pentru rugăciunile celor 40 de mucenici, apa lacului s-a încălzit, iar 40 de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra lor. Dar una dintre cununi nu mai avea pe cine să se așeze, căci unul dintre mucenici, ieșind din apă ca să se salveze, a murit. Atunci, un soldat, văzând minunea, s-a aruncat și el în lac și a mărturisit că este creștin.

Sfinții patruzeci de Mucenici erau soldaţi de carieră, iar a fi soldat înseamnă să te aştepţi ca fiecare zi să fie ultima, să-ţi dai viaţa în luptă oricând. Dar ei au ales să-şi dea viaţa într-un război în care nu se luptă împotriva unui duşman vremelnic, şi aşa, răbdând ispita, au luat cununa vieţii, pe care a pregătit-o Domnul tuturor celor ce-L iubesc pe El (Iacov 1, 12). Până să devină însă mucenici, cei 40 de soldaţi şi-au arătat martiriul răbdării.

În vremea împăratului Liciniu (308-324), fiind mare prigoană împotriva creștinilor și pe toți credincioșii silindu-i spre jertfirea idolilor, în Sevastia, cetatea Armeniei, era un voievod cu oaste, anume Agricolae, îndârjit spre slujba păgână. El poruncea creștinilor, care se aflau în cetele ostășești, să aducă jertfă idolilor. În ceata lui Agricolae, din părțile Capadociei erau niște ostași, patruzeci la număr, care slujeau într-o dregătorie ostășească și aveau dreapta credință în Hristos Dumnezeu, fiind bărbați tari și nebiruiți în războaie, iar în dumnezeieștile Scripturi foarte iscusiți.

Înștiințându-se voievodul că sunt creștini, i-au prins și i-au silit spre închinarea la idoli.

„Precum în războaie ați fost un suflet și un cuget și v-ați arătat vitejia voastră, tot așa să arătați supunerea voastră la împărăteștile legi și să jertfiți zeilor de voie, mai înainte până a nu veți fi siliți”.

La aceste cuvinte bravii ostași au zis: „Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie și am biruit pe vrăjmași, precum singur mărturisești, ticălosule, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte și vom birui a ta răutate și al tău vicleșug”.

Atunci, voievodul Agricolae le-a poruncit: „Una din două stă înaintea voastră: ori zeilor să aduceți jertfă și să luați mai mari daruri, ori, nesupunându-vă, să fiți necinstiți și izgoniți din dregătoria ostășească. Gândiți-vă și alegeți ceea ce vi se pare vouă că este mai de folos”.

Dar ostașii i-au răspun: „Despre ceea ce ne este nouă de folos, se îngrijește Domnul”.

Voievodul nu s-a lăsat înduplecat și le-a zis: „Nu grăiți multe, ci, lăsând vorbele cele mincinoase, pregătiți-vă să jertfiți de dimineață zeilor”. Acestea zicându-le Agricolae, a poruncit să-i ducă în temniță, pentru a fi pedepsiți. Intrând, soldații și-au plecat genunchii la rugăciune și strigau către Dumnezeu: „Scoate-ne, Doamne, din ispită și din smintelile celor ce lucrează fărădelegea”.

Înverșunat, voievodul a poruncit ca pe toți patruzeci de ostași să-i ducă legați la iezer, lângă cetatea Sevastei. Răbdând vitejește cele de aici și bucurându-se de cele nădăjduite, ostașii grăiau unul către altul, dezbrăcându-se: „Nu de haine ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm. Aspră e iarna și cumplit e gerul, dar plăcut este Raiul.

Pentru Raiul pe care l-am pierdut să nu mai răbdăm astăzi pe noi haina cea stricăcioasă. Să socotim chinurile ca pe niște desfătări și lacul cel înghețat să fie ca o apă plăcută. Să nu ne înfricoșăm de vremea aceasta de iarnă ca să fugim de înfricoșătorul foc al gheenei. Să ardă piciorul, ca să dănțuiască în veci, iar mâna să se rupă, ca să se înalțe către Domnul. Să nu ne fie milă de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne încununăm cu cununi de biruință de la Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul sufletelor noastre”.

Aflați în mijlocul iezerului, spre seară, de jur împrejur cu ostași, soldații îndurau gerul și înghețul apei. Sosind ceasul întâi din noapte și gerul întărindu-se mai cumplit, trupurile soldaților au înghețat.

Astfel, cei ce au pătimit pentru Hristos și s-au încununat de El, ca niște lumini strălucesc în icoane. Ei în Dumnezeu au crezut și pe Hristos L-au mărturisit, iar de Duhul Sfânt nu s-au lepădat și s-au preamărit de către Preasfânta și Făcătoarea de viață Treime, lăsând pomenirea vieții lor, spre mântuirea tuturor celor ce cred în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, au aflat Calea spre sfințenie. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.“ - Ioan 14:6

În „Viețile sfinților” sunt numele celor care au pătimit în lacul îngheţat din Armenia veacului al IV-lea - 40 de Sfinți Mucenici sunt: „Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie”.

Conform acestor nume, unii sunt greci, alții latini şi armeni.

Nu sunt informații certe despre actul juridic de condamnare al acestora, dar s-a păstrat până astăzi testamentul care însoţea actul juridic. Acest testament a fost redactat sub forma unei scrisori de către Meletie (Meliton), unul dintre cei 40 de martiri, ajutat de Aetius şi Eutihie şi adresat preoţilor, părinţilor, fraților, surorilor, soţiilor, copiilor, prietenilor şi cunoscuţilor lor.

În Actele martirice, cel de-al 11-lea volum al colecției Părinți și Scriitori Bisericești, este ideea centrală a acestei scrisori-testament, care constă în dorința unanimă a celor 40, ca trupurile lor, după ardere, să fie depuse în localitatea Sărim, de lângă oraşul Zela, din Armenia și ca nimeni să nu ia vreo părticică din osemintele lor: „Dorim ca moaştele noastre să fie strânse de cei din jurul preotului şi tatălui nostru Proidius, de fraţii noştri Crispin şi Gordius, împreună cu poporul cel râvnitor, cu Chirii, Marcu şi Sapricius, fiul lui Ammonius, spre a fi depuse în satul Sărim de lângă oraşul Zela”.

Despre Evnichie, probabil sclav în cadrul Legiunii a XII-a Fulminata, este scris că dacă şi el va suferi martiriul, moaştele să îi fie depuse în acelaşi loc cu ale lor, dacă, prin harul lui Dumnezeu, Evnichie nu va suferi martiriul, acesta să trăiască toată viaţa după poruncile lui Hristos pentru ca, „în ziua cea mare a Învierii, să dobândească fericirea” alături de ei.

Spre final, ei își asumă moartea martirică, având credinţa în harul şi puterea lui Dumnezeu, care Îi va aduce la viaţă în ziua Judecății, alături de preoţii, părinţii, soţiile, copiii, fraţii, surorile şi prietenii lor.

Simplitatea redactării, cât și unele detalii toponimice, sinceritatea, puterea şi curajul martirilor de a înfrunta durerile, alături de informaţiile detaliate despre părinţii şi rudele lor, constituie criterii relevante care pledează în favoarea autenticităţii acestui important document istoric.

Pentru martiriul îndurat de cei 40 de mucenici să ne rugăm lor în ziua de 9 martie, când sunt prăznuiți.

Testamentul Sfintilor 40 de Mucenici

Testamentul Sfinților 40 de Mucenici a fost dictat de aceștia, atunci când erau în lacul Sfântului Meletie, episcopul Antiohiei.

„Luați aminte să vă depărtați de orice poftă și rătăcire lumească!

Mărirea lumii este înșelătoare, înflorește pentru puțin timp, apoi se veștejește ca iarba grădinii. Primind sfârșitul mai repede ca începutul, mergeti mai degrabă la iubitorul de oameni Dumnezeu, care dăruiește bogăție celor ce aleargă la El și dă ca răsplată viața veșnică celor ce cred în El. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc sa se mântuiască, oferind prilejul potrivit pentru pocăință adevăratei viețuiri celor ce nu amână nimic pentru viitor. Caci schimbarea vieții este neprevăzută și chiar de ai cunoaste-o, vezi ceea ce este de folos și arată în modul acesta curăția credinței, pentru ca prin aceasta să ștergi urma păcatelor faptuite. Caci în starea în care te va găsi Domnul, în aceea vei fi judecat. Sârguiți-vă să fiți fără greșeală în poruncile lui Hristos, ca să scăpați de focul cel nestins și veșnic. Glasul cel dumnezeiesc strigă: Timpul s-a scurtat și mai presus de toate, cinstiți iubirea, căci numai ea respectă datoria iubirii frățești și se supune legii lui Dumnezeu. Doar prin fratele cel văzut se cinstește Dumnezeu Cel nevăzut." - Amin!

Rugăciune către Sfinții 40 de Mucenici

Veniți, popoare, să-i cinstim cu evlavie pe Sfinții lui Dumnezeu, pe cei patruzeci de Mucenici din Sevasta, care pentru lupta lor au dobândit cununi luminoase!

O, mucenicilor care vă bucurați de cinstirea întregii Biserici, care ați dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni prin moaștele voastre, fiți ocrotitorii României și ai noștri, cei ce vă cinstim pomenirea!

Rugați-vă pentru noi, fericiților Mucenici, să dobândim tărie în lupta cu patimile și îndurarea necazurilor, credință nestrămutată în făgăduințele Domnului, smerenie adevărată și mântuirea sufletelor noastre!

Nu ne lăsați pe noi să cădem în adâncul deșertăciunii acestei lumi!

Nu ne lăsați să ni se împietrească inimile în nepăsarea vremurilor în care trăim și nu lăsați să înghețe inimile în viforul acestui veac!

Zid de apărare să fiți împrejurul nostru și loc de scăpare din cursele vrăjmașului văzt sau nevăzut! Cu sufletul îngenuncheat de neputință ne rugăm vouă entru pacea lumii și binele României, că nădejdea noastră este crednța în Dumnezeu!

O, preacinstite Sobor, tămăduiește neputințele noastre, ale credincioșilor slăbiți pe calea neputinței, să nu ne biruiască vrăjmașul care încearcă să ne abată de la lupta pentru mântuirea sufletelor noastre!

Sfinților Mucenici, care toate le-ați suferit cu nădejdea în Duhul Sfânt, în credință și rugăciune îndelungată, nu încetați să ne întăriți și pe noi, când strigăm Domnului:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție, acum și pururea, în vecii vecilor!

Amin!

*9 Martie - Sfinții 40 de Mucenici din Sevasta

Maria FILIPOIU - poet, exeget, jurnalist UZPR

 

Despre autor

Maria Filipoiu Poet Maria Filipoiu

Colaborator
149 articole postate
Publica din 13 Octombrie 2014

Pe aceeaşi temă

12 Martie 2024

Vizualizari: 175

Voteaza:

Sfintii 40 de Mucenici - har de sfintenie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE