Multe discutii s-au purtat si se vor purta in ceea ce priveste rolul stiintei si religiei in viata noastra. Daca cele doua, stiinta si religia, ne par uneori contrastante ca lumina si umbra, trebuie sa intelegem ca discutiile pe aceasta tema sunt contraproductive: oamenii isi duc existenta si in lumina si in umbra, insa mereu la adapostul credintei, fie ea religioasa sau de alta natura.
Te-ai intrebat vreodata de ce Biblia nu pomeneste nimic de extraterestri, gauri negre sau supernove? Daca viata a fost adusa pe Pamant de un meteorit si apoi a evoluat, atunci cum se impaca asta cu Geneza, care ne spune ca Dumnezeu a creat omul?
Ai accepta ca ne tragem din maimute, fara sa intelegi exact cum s-a ajuns la aparitia maimutelor? Poti sa accepti ca lumea s-a creat singura din nimic, in urma unei explozii gigantice? Catre ce se indreapta Universul in expansiune, si care este energia care il mentine in miscare?
Intrebari de acest tip intalnim la tot pasul, desi de multe ori preferam sa le lasam sa treaca, sau sa-i lasam pe altii sa-si bata capul cu ele. Un raspuns nu este niciodata usor de dat, iar realitatea imediata, pragmatica, ne este mult mai comoda. Insa multi aleg si sa participe la polemica. Credinciosi si necredinciosi deopotriva si-ar da cu parerea, incercand sa-si demonstreze punctul de vedere, doar de dragul unei discutii.
In ambele tabere gasim intoleranta si fanatism, dar mai presus de toate ignoranta. Unii inca mai cred, spre exemplu, mitul ca Galileo Galilei a fost rastignit de Inchizitie pentru ca a afirmat ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui, si nu este static, asa cum interpretau iezuitii Biblia. Intr-adevar, Galileo a fost judecat de Inchizitie, insa nu a fost rastignit.
Biserica militeaza deseori pentru compasiune, intelegere intre oameni si spiritualitate, lucruri care sunt in contradictie cu ritmul alert al vietii. Omul insa ajunge singur la concluzia ca are nevoie de Dumnezeu si de linistea pe care i-o ofera rugaciunea, nimeni nu il forteaza sa isi paraseasca iPod-ul si telefonul mobil, aruncandu-l in genunchi in fata altarului.
Ce fel de crestin refuza stiinta?
Adevarul este ca niciodata crestinii nu s-au certat cu cei care au adus lumii minuni tehnologice, care le-au facut viata mai usoara - sau acestia au fost, la randul lor, crestini.
Crestinii folosesc masini, GPS, zboara cu avionul, folosesc computere si forumuri pentru cei cu credinta. Si nu ar renunta la aceste lucruri, la cerinta cuiva care sustine ca vine in numele lui Dumnezeu. Ar spune ca e vorba de un mincinos cu mintea ratacita, sau de o persoana cu un anumit interes.
Si pe buna dreptate putem considera ca asa este. Divinitatea nu ne cere sa ne certam unii cu altii, incercand sa-i schimbam pe altii dupa pofta inimii sau dupa o conjunctura: dimpotriva, mesajul lui Dumnezeu este unul de dragoste de aproape si de intelegere si pace.
Daca recunoastem ca si razboaiele si luptele pentru putere sunt aduse tot de oameni, si nu de Dumnezeu, ratiunea trebuie sa ne ghideze si in acest domeniu. Orice ne ajuta sa mergem inainte, sa progresam, sa avem o viata mai buna in respect pentru natura si pentru toata creatia trebuie sa ne bucure, nu sa ne trezeasca neincredere.
Si daca vreodata avem impresia ca nu toate inventiile omului au fost facute pentru a-l ajuta, asta este pentru ca asa este: daca omul lucreaza prin incercare si eroare, e evident ca nu toata stiinta este corecta, completa si pentru ajutorul omului. Iar capacitatea de a distinge intre erori si ceea ce este corect este esentiala pentru crestini.
Fericitul Augustin ne arata ca, desi oamenii au nevoie de credinta, aceasta nu ii poate conduce singura pe drumul cel bun - ratiunea si credinta trebuie sa se impleteasca armonios in viata omului: “Cred, ca sa inteleg; si inteleg ca sa cred mai mult”, spunea acesta.
Livia Popescu
Livia Popescu
-
Necredinta cea buna a lui Toma
Publicat in : Duminica Tomei -
Caderea in necredinta
Publicat in : Credinta -
Necredinta - o optiune morala, nu un calcul gresit
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.