Sunt cuvinte care ar trebui sa taca

Sunt cuvinte care ar trebui sa taca... in sensul ca nu ar trebui desfacute nici cu varful limbii. Atunci cand intervine limba, le bifurca si le da un alt rost fata de primul gand spus. Asa am pacatuit eu la Ierusalim, cand toate gandurile mele au muscat din ispita necurata fara ca eu sa discern prea bine.

Nu trebuia sa privesc cu ochi invidiosi pe altii sau pe altele, pentru ca atunci gresesti. Domnul vrea desavarsire, iar eu nu am ascultat de Domnul. El este intru mine insa gandul rau care ma ataca ma face sa pacatuiesc iar EU nu stiu daca exista o fiinta mai posaca si pacatoasa ca mine si mai nelinistita si mai nemultumita cu toate ca Dumnezeu mie mi-a dat de cate ori am cerut.

Dar iata ca cu toate acestea am indrazneala si neobrazarea de a cersi din nou de la Dumnnezeu iertare. Am incercat sa ma indrept si sa proslavesc numele Domnului ca un facut vine un gand malefic care imi infunda toate conductele gandiri si care ma face sa pacatuiesc mereu. Atunci Domnul pe care il rog sa vina refuza pentru ca nu l-am ascultat si nu l-am laudat in gandurile mele.

Capul care ascunde celula nervoasa numai asculta nici de mine nici de Dumnezeu, ma lasa fara principalul mijloc de reflectie a realitatii. O! Doamne nu ma lasa pe mine nevrednicul fara sprijinul tau ca in afara de tine pe altul nu-l stiu. Tu esti legatura mea de sange si spirituala, tu esti pentru mine atat tatal Ceresc cat si Mama mea Cereasca.

Toti suntem creatiile mainelor tale Doamne... M-ai lasat sa te ating Doamne si sa iti vad pasii, sa te simt in fiecare frunza si piatra, chip, icoana rau, munte om. M-ai lasat in mormantul maicii tale sa ma rog si sa plang. Am cerut iertare de la tine Doamne si de la maica Sfanta Fecioara Maria pentru toate cate le fac de zi cu zi. Nu a venit nici un raspuns dar stiu Doamne ca Tu ne ierti chiar daca tu ne stii dinainte sufletele noastre. Apoi am intrat cu frica in mormantul tau in care m-am simtit gol, fara apasare lumeasca si apoi cand am iesit din sfintul mormant toate gandurile mele au luat-o razna... cu pacate, cu pacate, cu pacate, cu pacate, cu pacate si rautati.

Ce insemna acestea Doamne pentru ca nu pot intelege scopul lucrarilor tale, pentru ca nu inteleg de ce ma lasi sa ma chinuie gandurile parsive care ma macina si care nu-mi apartin. M-ai invatat sa ma lupt insa Doamne fara tine sunt un mic graunte care cauta roada buna... ajuta-ma Doamne s-a jung in pamantul roditor al credintei tale. Amin.

Paul Calimanescu

• Tacerea si plansul
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Tacerea
  Publicat in : Cunoaste-te pe tine insuti sau despre virtute
• Tacerea care vorbeste
  Publicat in : Editoriale