Originea omului

 

Dupa invatatura Bisericii, omul provine, ca si celelalte fapturi, de la Dumnezeu, prin creatie. Cartea Facerii descrie creatia omului astfel : "Si a zis Dumnezeu : Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toa­te vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul ! Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau ; dupa chipul lui Dumnezeu 1-a facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand : Fiti rodnici si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti..." (Fac.1, 26-28). In capitolul 2 al Facerii este prezentata creatia, in special a omului : "Atunci luand Domnul Dumnezeu tarina din pamant a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie». «Si a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu ; si daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o lui Adam" (vers. 21-22).

 

Mantuitorul Hristos a confirmat ca adevarate cele relatate in cartea Facerii despre crearea lumii si a omu­lui, citind din descrierea crearii lumii in discutia avuta cu fariseii asu­pra indisolubilitatii casatoriei: "Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa. Si vor fi amandoi un trup ; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta" (Marcu, 10, 6-9 ; Matei, 19, 5-6 ; Fac, 2, 24).

 

Dupa cuvintele Sfintei Scripturi, a fost format mai intai trupul omu­lui din tarina, si apoi a fost creat sufletul sau prin suflare dumnezeiasca. Dar de aici nu trebuie sa ne inchipuim, dupa sensul literal al cuvin­telor Scripturii, ca in creatia omului au fost doua acte separate si suc­cesive, creatia trupului si apoi creatia sufletului, ci un singur act cre­ator sau o creatie simultana a trupului si a sufletului. Caci numai asa se pastreaza neatinse atotputernicia si intelepciunea lui Dumnezeu si unitatea fiintiala a omului. Ceea ce vrea sa exprime aici Sfanta Scrip­tura (Fac, 2, 7) nu este succesiunea celor doua elemente, ci ideea ca trupul este element constitutiv al fiintei omului si baza sau premisa a vietii spirituale umane. Este gresita atat ideea crearii sufletului in urma trupului, cat si ideea ca su­fletul a fost creat inaintea trupului (preexistentianismul). Sinodul V ecu­menic (553) a respins conceptia lui Origen despre preexistenta sufletu­lui, invatand, creatia simultana a sufletului si a trupului.

 

Faptul ca Adam a fost pus sa puna nume tuturor fapturilor: "Si Domnul Dumnezeu, care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le aduse lui Adam, ca sa vada cum le va numi; asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam. Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor pasa­rilor cerului si tuturor fiarelor salbatice" (Fac, 2, 19-20), ne dam seama de situatia deosebita pe care o are Adam in launtrul lumii create.

• Originea omului in budism
  Publicat in : Budism
• Originea omului in hinduism
  Publicat in : Hinduism
• Notiunea de suflet si trup in Egiptul antic
  Publicat in : Egiptul antic
• Morala ortodoxa - o morala a existentei, nu a legilor
  Publicat in : Morala