Câteva elemente drept răspuns la întrebarea dacă terapeutica duhovnicească şi psihoterapia se exclud sau sunt complementare.
In primul rând trebuie să ne fie limpede că cele două tipuri de practică n-au nici acelaşi obiect, nici acelaşi scop; terapeutica duhovnicească urmăreşte să trateze şi să tămăduiască bolile spirituale; psihoterapiile, să trateze şi să vindece bolile psihice.
Totuşi problema legăturii lor se pune în măsura în care, aşa cum am arătat mai sus, viaţa psihică este în mare parte tributară vieţii spirituale, şi un mare număr de boli psihice sunt legate de boli spirituale, aşa că tămăduirea celor dintâi depinde de tămăduirea celor din urmă.
Un părinte duhovnicesc adevărat, experimentat, înzestrat cu discernământ şi luminat de har, este, în principiu, capabil să trateze eficace bolile psihice care au drept cauză boli spirituale, prin tratarea acestora din urmă.
Trebuie însă să facem mai multe remarci.
1. Terapeutica bolilor spirituale are drept scop sănătatea sufletească şi mântuirea omului şi nu poate fi folosită drept simplu mijloc de a trata bolile psihice.
2. Terapeutica bolilor spirituale nu ţine numai de legătura cu părintele duhovnic, ci se plasează într-un întreg context de viaţă ascetică (în sensul larg al acestui cuvânt) şi bisericească.
3. Această ultimă remarcă implică faptul că în cadrul vieţii duhovniceşti bolnavul trebuie să participe la propria sa tămăduire printr-un astfel de mod de vieţuire ascetică şi bisericească şi prin efortul de a pune în practică sfaturile duhovnicului său.
Realitatea ne face să ne exprimăm câteva rezerve în legătură cu aceste principii care privesc rolul pe care l-ar putea juca terapeutica duhovnicească şi părintele duhovnicesc în tratamentul maladiilor psihice.
1. In zilele noastre sunt rari duhovnicii care să aibă darul deosebirii duhurilor şi atâta mulţime de haruri câte am văzut că se cer de la ei. Dacă vom considera că numai astfel de duhovnici pot trata bolile psihice ar însemna să limităm posibilităţile efective de tratament şi tămăduire.
2. Terapeutica duhovnicească presupunând drept condiţie minimală credinţa şi, pe lângă aceasta, participarea activă a pacientului la propriul său tratament printr-o cuvenită vieţuire duhovnicească, urmează că acest tratament nu este aplicabil imediat şi defacto bolnavilor care nu sunt creştini, bolnavilor ale căror tulburări psihice sunt atât de grave, încât nu-şi pot controla comportamentul.
Aceste rezerve legitimează, credem, recursul la psihoterapeuţi - care este încă. şi mai legitim când e vorba de tulburări de origine pur psihică, mai puţin numeroase.
însă, din punctul nostru de vedere, utilizarea psihoterapiei cere anumite condiţii şi este marcată de anumite limite.
1. Recursul la psihoterapii al căror fundament antropologic şi etic nu este compatibil cu antropologia şi etica creştină trebuie exclus, din cauza incidenţelor negative pe plan spiritual.
2. E de dorit şi chiar necesar ca psihoterapeuţii să admită implicarea factorilor de natură spirituală în originea unui mare număr de maladii psihice.
3. Această admitere trebuie să le nutrească şi să le orienteze practica, chiar şi când e vorba de bolnavii necreştini sau necredincioşi.
Ei au datoria de a respecta în mod absolut libertatea bolnavului, dar au şi datoria de a nu-i ascunde dimensiunea spirituală a bolii sale, dacă li se pare că aceasta ar putea fi o explicaţie a dereglărilor şi utilă pentru tămăduirea lor.
4. Când e vorba de bolnavi care sunt creştini, psiho-terapeutul nu trebuie să se transforme în terapeut spiritual, nici să-şi asume rolul de duhovnic. Poate însă să se inspire până la un anumit punct din principiile terapeuticii duhovniceşti şi în orice caz să-şi desfăşoare munca în conformitate cu aceste principii.
El trebuie de asemenea să fie în măsură sâ-i îndrepte spre un părinte duhovnicesc pe acei bolnavi a căror stare ar putea fi ameliorată printr-o terapeutică duhovnicească şi care doresc s-o urmeze.
Jean-Claude Larchet
Inconstientul spiritual, Editura Sophia
Cumpara cartea "Inconstientul spiritual"
-
Terapeutica duhovniceasca
Publicat in : Credinta -
Despre psihologia care a pierdut sufletul
Publicat in : Religie -
Componente existentiale in procesul terapeutic
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.