Vorbind despre violenţa din familie, înţelegem în mod special violenţa soţului faţă de soţie sau violenţa părinţilor faţă de copiii lor. Trebuie însă să subliniem faptul că există patru categorii de violenţă în familie, după cum sunt tratate ele în bibliografia internaţională. Prima: violenţa copiilor faţă de părinţi; a doua: violenţa părinţilor faţă de copii; a treia: violenţa dintre soţi, iar a patra: violenţa între fraţi, indiferent dacă aceştia sunt comuni şi mamei, şi tatălui sau nu. Să vedem situaţiile acestea mai amănunţit.
O temă care a fost dezvoltată mai mult în ultimul timp este violenţa exercitată de copii asupra părinţilor lor. Sunt dese referirile la părăsirea părinţilor de către copii, la ignorarea nevoilor lor medicale, la lipsirea de cele necesare, la medicamente administrate eronat cu bună ştiinţă, la somnifere sau calmante date fără prescripţia medicului. Sunt consemnate chiar violenţe fizice, bătăi, situaţii de lipsire de libertate sau altele din partea copiilor faţă de părinţii lor.
Problema aceasta este mult mai posibilă sau mult mai frecventă atunci când copiii sunt utilizatori de substanţe narcotice sau se găsesc într-o criză a familiei proprii, ori întâmpină probleme în căsătoria lor, sau atunci când părinţii sunt bolnavi la pat, suferind de boli care necesită îngrijire continuă. Trebuie să precizăm, aşadar, că această formă de violenţă familială nu implică şi aspecte de exploatare sexuală a părinţilor din partea copiilor.
Al doilea tip de violenţă intrafamilială este aceea a părinţilor faţă de copiii lor. Violenţa, purtarea rea şi ignorarea copiilor de către părinţi se întâmplă şi faţă de băieţi, şi faţă de fete, la toate vârstele, la toate naţionalităţile şi la toate nivelurile social-economice. Fenomenele care se prezintă în această situaţie de violenţă familială sunt bătăi, arsuri, abuzuri sexuale, exploatare sexuală, lipsirea de hrană, de îmbrăcăminte şi de căldură. De asemenea, copiii părăsesc ei singuri locul familial atunci când există elemente de violenţă evidentă, încercând să supravieţuiască şi să scape de testările continue nedorite, în situaţiile relaţiilor incestuoase, copiii abuzaţi sexual sunt ameninţaţi cu mai mari abuzuri dacă vor descoperi „secretul" familiei şi astfel trăiesc într-o situaţie de compromis, de a accepta tacit continuarea abuzului.
Multe elemente se întrepătrund în situaţia neglijării şi abuzării copiilor. Mulţi părinţi care abuzează copiii sunt şi ei, la rândul lor, victime ale abuzului somatic şi sexual sau sunt victime ale expunerii îndelungate la violenţa din mediul familial. Condiţiile grele de viaţă, precum suprapopularea şi sărăcia, contribuie la apariţia comportamentului violent, agresiv şi la abuzul somatic al copiilor. Alte motive sunt: izolarea socială, lipsa unui sistem bine organizat de asistenţă socială, folosirea substanţelor narcotice de către părinţi, tulburările psihice ale părinţilor, dezvoltarea unor infirmităţi sau boli cronice, precum leucemia, epilepsia, anemia, afecţiuni ale encefalului sau chiar naşterea cu malformaţii, cu întârziere intelectuală sau cu sindrom autist, care pot provoca maltratarea trupească şi abuzul sexual asupra copiilor.
Al treilea tip de violenţă familială îl reprezintă violenţa între soţi. Este consemnata mult mai des violenţa soţului faţă de soţie (femeia molestată), însă nu sunt excluse nici situaţiile de violenţă a soţiei faţă de soţ. în aceste situaţii se observă atât violenţă fizică, bătăi, abuzuri trupeşti sau sexuale, cât şi violenţă psihologică, atunci când, de exemplu, bărbatul încercă să controleze fiecare mişcare a soţiei, când o izgoneşte, când o invidiază, când o ameninţă, când o umileşte şi o exploatează pe bază legală.
Elemente comportamentale culturale, psihice şi interpersonale se reunesc la apariţia acestei probleme. Bărbaţii care îşi molestează soţiile provin, într-o mare proporţie, din medii familiale violente. Au fost martorii bătăilor încasate de mama lor sau au fost ei înşişi molestaţi pe când erau copii. Această faptă este de cele mai multe ori repetitivă. De vreme ce bărbatul îşi loveşte o dată soţia, există o mare probabilitate să o facă din nou.
După cum am precizat, s-au observat şi situaţii de violenţă din partea femeii faţă de soţ. In situaţiile acestea, bărbaţii se tem de consecinţa de a face cunoscută problema în afara familiei şi astfel acceptă fenomenul violenţei conjugale. S-au consemnat cazuri în care bărbatul este molestat, fiind mult mai în vârstă decât soţia, lucru care se întâmplă din ce în ce mai des în ultima vreme, odată cu fenomenul migraţiei şi al imigrării femeilor şi cu dorinţa lor de a-şi legaliza şederea în ţara de destinaţie prin căsnicie. In ceea ce priveşte violenţa sexuală asupra bărbaţilor, în cele mai multe cazuri este vorba de violenţa homosexuală a celui mai puternic faţă de cel slab, adică a tatălui faţă de copil, a fratelui mai mare faţă de cel mic. In final, a patra formă de violenţă familială se leagă de ceea ce am menţionat mai sus, molestarea fratelui mai mic de către cel mare. Este vorba de o violenţă între fraţi, ori că este fizică, ori sexuală, ori psihologică. Cauzele acestui tip de violenţă familială îşi au obârşia în invidia dintre fraţi, care poate începe chiar de la naşterea fratelui mai mic, în competiţia lor de a capta atenţia, afecţiunea, aprecierea, preţuirea părinţilor, dar şi în moştenirile fireşti, în calităţile pe care le pot avea unii sau care pot lipsi de la alţii.
Cauza bolii în violenţa familiei
Din referirea simptomatologică de mai sus, ne-am lămurit că violenţa intrafamilială prilejuieşte o stare de boală foarte serioasă. De altfel, termenul de boală este cunoscut şi se potriveşte foarte bine unei anume situaţii. Boală este „orice situaţie anormală a organismului, provenită din degradarea anatomică şi psihică şi din tulburarea în funcţionalitate a unui organ sub influenţa bolnăvicioasă a unei cauze faţă de care organismul se comportă defensiv prin ceea ce numim boală". Şi definirea termenului de boală continuă imediat ca fiind „reacţie a organismului, care provoacă manifestări ce diferă de la om la om; este vorba de o serie de cauze şi de simptome care se întrepătrund, aşa încât există concepţia, în mediul medical, cum că nu există boli, ci doar bolnavi".
In consecinţă, avem boală şi bolnavi. Şi cum în toate situaţiile nu există o distincţie clară între boală şi bolnav, ci există o identitate şi un comportament comun tuturor oamenilor, la fel şi în situaţia violenţei familiale, în orice chip s-ar petrece, nu există o distincţie între suferinţă şi suferind. Trebuie să devină limpede această abordare, deoarece astăzi există o abordare greşită. Interesul se îndreaptă mai mult către victime, considerând că astfel ne preocupăm de cei bolnavi, în timp ce ar trebui să dăm o la fel de mare importanţă şi făptuitorilor. Sfântul Ioan Scărarul îndeamnă ca, de va vrea cineva să se împotrivească unei patimi, să nu se îndrepte direct împotriva ei, ci să localizeze şi să lupte împotriva cauzelor care o produc. In cazul fenomenului violenţei familiale, problema obiectivă se găseşte la cei care produc violenţa .
In consecinţă, cei afectaţi nu sunt doar victimele, aşa cum credem. Afectaţi şi bolnavi nu sunt doar copiii care sunt molestaţi, ci şi părinţii care îi neglijează. Şi victimă nu este doar femeia abordată ca un bun de consum, ci toţi participanţii în această situaţie dureroasă sunt părtaşi la consecinţele nefaste ale acestei boli. Bolnavi sunt şi făptuitorii, adică cei care creează boala, o întreţin şi suferă şi ei din cauza bolii. Suferinzi sunt şi cei care provoacă suferinţa, care îşi neglijează şi îşi trădează persoana umană sau caracterul, umanitatea lor. De aceea, dacă, de exemplu, îndepărtăm femeia sau copiii molestaţi de tatăl abuzator, atunci vom reuşi să ameliorăm câteva dureri ale câtorva oameni molestaţi, însă nu vom reuşi să vindecăm problema. Boala va continua să ameninţe, persoana va căuta să găsească alte victime pentru a-şi manifesta patima şi, desigur, în a doua situaţie fenomenul bolii va fi cu mult mai grav.
Cauza bolii poate fi atribuită multor elemente. Deja ne-am referit la patru tipuri de violenţă familială şi am prezentat câteva din acestea. In orice caz, cauzele nu se regăsesc exclusiv în motive patologice. Caracteristica bolii, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, se găseşte în iubirea de sine a omului. Iubirea de sine nu este o simplă pasiune, patimă, ci este cea care dă naştere tuturor patimilor. „Vrei să te eliberezi de patimi? Ucide mama tuturor patimilor, iubirea de sine", îndeamnă, în mod evident, sfântul.
In mod real, cauza fenomenului violenţei familiale se găseşte în lipsa dragostei, deoarece iubirea de sine porneşte din dragostea şi preţuirea doar a sinelui şi se extinde în orice chip în detrimentul celuilalt. Violenţa familială este deci fenomenul iubirii de sine ce se bazează pe lipsa dragostei, atât în înţeles dinamic, cât şi pasiv. Oamenii care suferă nu pot dărui dragoste, deoarece dintr-un anume motiv nu au primit dragoste. De aceea, am făcut referire la faptul că cei care molestează provin dintr-un mediu familial violent: au fost martori ai loviturilor sau au fost ei înşişi loviţi sau abuzaţi pe când erau copii. Asta înseamnă că nu au primit dragoste atunci când trebuia şi cât trebuia.
Articol preluat din cartea "Criza familiei, Editura Sophia
Cumpara cartea "Criza familiei"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.