Oamenilor care mor in societatile occidentale le lipseste adesea un sprijin uman eficient care sa le usureze trecerea. Incercam sa ne protejam de disconfortul emotional asociat cu moartea intrenandu-i pe bolnavi si muribunzi in spitale si camine. Se pune accentul pe sistemele de sustinere a vietii si pe prelungirea ei mecanica, adesea dincolo de orice limita rezonabila, in locul unui mediu uman suportiv si a calitatii zilelor ramase. Sistemul familial s-a dezintegrat, in multe cazuri copii traiesc la mare distanta de parinti si bunici.
Contactul cu rudele in cazul unor boli grave terminale este minim si formal. De asemenea profesionistii in domeniul sanatatii mintale, care au elaborat forme de suport si consiliere psihologica pentru o larga varietate de crize emotionale, nu au inca la indemana metodele eficiente de a-i ajuta pe muribunzi. Multe spitale sau centre de asistenta a bolnavilor terminali s-au umanizat, totusi avand cel putin o capela si un preot care poate consilia si ajuta pe pacienti.
In aceste stari terminale omul se confrunta cu una dintre cele mai profunde crize morale imginabile, care-l afecteaza simultan pe plan biologic, emotional, social, filozofic, spiritual. Toate acestea se intampla in contextul mult mai larg al refuzului colectiv de a accepta moartea, refuz ce caracterizeaza civilizatia occidentala. Mare parte din contactul nostru cu moartea are loc intr-o forma igienizata, in care o echipa de profesionistiii atenueaza impactul imediat. As afirma ca vietii i se fura sensul atunci cand oamenii evita confruntarea cu certitudinea inexorabila a mortii.
Pentru noi medicii, neacceptarea mortii ca ultima destinatie a vietii,este o ironizare a mult trambitatei noastre angajari umanitare. Noi asaltam fara incetare pacienti carora ar trebui sa li se permita sa moara in liniste-asta fiind ca vedem moartea ca pe o ratare profesionala. Asezam tehnologiile intre noi si pacient, ca sa ne scuteasca de durerea de a ne confrunta cu propria noastra moarte. Norman Cousins spunea: " Tragedia vietii nu este moartea, ci faptul ca in timpul vietii moare in noi ceva."
Conceptia crestina despre moarte si nemurire se concretizeaza in jurul persoanei lui Iisus si a activitatii sale nemuritoare. Acest aspect este strans legat de promisiunea pe care El insusi a facut-o: Pentru ca eu sunt viu si voi veti fi vii. (Ioanxv,19).Tot in conceptia crestina moartea trupeasca survine ca o pedeapsa pentru pacatul originar. Trupul se intoarce in pamant , iar sufletul merge la Dumnezeu pentru a fi judecat si a merge in rai sau in iad, dupa fapte.
Un mesaj demn de retinut este ca nu trebuie sa cautam placerea,puterea si bogatiile lumesti,fiind ca toate se transforma in tristete in momentul mortii.
Vizireanu Fulvia (Felicis)
felicis Felicis
-
Aducerea aminte de moarte
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Statutul trupului dupa moarte
Publicat in : Religie -
Gandul la moarte
Publicat in : Editoriale -
Atacul de panica si teama de moarte
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.