Nu confunda omul, chip al lui Dumnezeu, cu raul din el, fiindca raul e ceva intamplator, o nefericire, o boala, o amagire draceasca. Esenta netrecatoare a omului ii e data de chipul lui Dumnezeu.
Cu adevarat, biserica este cerul pe pamant, fiindca acolo unde se afla tronul lui Dumnezeu, unde se savarsesc infricosatoarele Taine, unde ingerii cu oamenii impreuna slujesc, unde I se aduce Atottiitorului neincetata doxologie, acolo este cerul si cerul cerurilor.
Postul ne poate fi tuturor dascal iscusit:
1. Il face sa inteleaga repede si pe postitor ca omul are nevoie de putina mancare si ca suntem lacomi, mancand cu mult peste necesitati.
2. Postul descopera neputintele sufletului, intocmai cum o apa statuta, cand incepe sa fie filtrata, isi scoate la iveala impuritatile si ganganiile care misuna prin ea.
3. Ne arata cat de necesar este sa alergam la Domnul din toata inima, sa cautam la El mila, ajutor, mantuire.
4. Postul descopera viclenia, perversitatea si rautatea duhurilor fara de trup, carora, fara sa ne dam seama, ne-am supus.
Ce este binecuvantarea pe care preotul o da cu semnul sfintei cruci: expresia bunei vointe intru Hristos si pentru Hristos, pe care Dumnezeu o arata omului. E un gest ritual chemat sa aduca bucurie. Fericiti sunt cei ce primesc cu credinta aceasta binecuvantare!
Medicii cu o practica indelungata ar trebui sa faca numeroase acte de milostenie, pentru mantuirea sufletului, daca cred in existenta sufletului nemuritor.
Preotii ar trebui sa faca si ei marinimoase gesturi de milostenie, pentru a nu ii judeca lumea ca pe tradatorul Iuda. Negustorii sa se dedice unor actiuni de binefacere si de inzestrare a bisericii.
Functionarii nu trebuie sa considere veniturile ca fiind exclusiv ale lor, ci sa isi aduca aminte si de fratii lor oropsiti, ca sa se bucure de rasplata de la Domnul si sa isi curete sufletul de pacate.
Toti trebuie sa agoniseasca untdelemnul milosteniei, pentru a nu se infatisa cu mainile goale inaintea Judecatorului, pentru ca sa nu se trezeasca atunci cu totul goi si sa se faca de ras fata de o lume intreaga.
Betivului, pentru a-si satisface o placere trupeasca si pentru a se indobitoci, nu ii pasa ca cheltuieste o groaza de bani, dar se zgarceste cand e vorba sa dea un banut unui sarac.
E oare rational ca omul sa traiasca intr-un delir al pantecelui, intr-un ragait de mancare? Poate fi redus omul la o bucatarie ambulanta sau la un cos in continua fumegare (cu referire la fumatori)?
Sf. Ioan de Kronstadt.
Marius Matei
Pe aceeaşi temă
-
Raul ca irealitate
Publicat in : Editoriale -
Raul are multe fete
Publicat in : Editoriale -
Binele, raul si liberul arbitru
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.