Un crestin traieste lucrurile duhovnicesti, iar un cautator doar le intuieste, le teoretizeaza, le clasifica. Cautatorul nu le poate insa defini cu precizie. Stie ca este pe calea cea buna, dar are nevoie de un ghid. Singur, se va rataci. Initierea presupune smerenie, credinta, bunatate.

Toate acestea aduc pacea. Acea pace dorita initial. Cautatorul si-a ales "partea cea buna", de care nu va fi privat. Are caderi, dar reurca prin puterea imensa, infinita, a harului.

Patimile pornesc brusc razboiul. Genereaza o stare de nervozitate incompatibila cu acea pace. Accidente de tot felul devin probabile. Omul cazut din har este expus in fata raului. Insa, membrii Familiei ceresti isi respecta mereu promisiunile. Vom fi extrasi din groapa iadului, daca ne marturisim credinta. Fara rusine, fara retineri. Eforturile sustinute vor da roade. In fiecare amurg, primim o pace neasteptata. Nemeritata. Dupa o zi tensionata, cadem in fata icoanei in vers de acatist. Pelerinajul spre Rai nu il facem in interes personal, ci vrem sa "agatam" cat mai multe suflete in traiectul pacii.

Pacatul oboseste si irascibilizeaza. Colaborarea cu vicleniile nu ne da decat dureri de cap si determina pierderea acelei paci. Nu vom mai investi in placeri. Frumusetea lumii e prada viermilor. Prin pocainta nu putem esua. Prin smerenie, rugaciunea capata ritm. Prin har, scapam de ipocrizie. Fara de pacat vrem sa ne pazesti, Doamne, in ziua aceasta! Decat sa epuizam toate bibliotecile, mai eficient ar fi sa gasim un duhovnic adevarat. Priviti pacea: in 1977, parintele Cleopa merge la Athos si se intalneste cu parintele Paisie. Minune: parintele Cleopa vorbea romaneste, iar parintele Paisie auzea greceste, ca la Cincizecime! Duhul Sfant are acelasi limbaj pentru cei smeriti.
Sa avem smerenie si Dumnezeu ne va apara! Numai ascultarea si rabdarea aduc pacea si harul. Sa ne rugam pentru idolatrii europeni, cei mai invadati de imbuibare, nesimtire si egoism. Cand suntem tristi, sa cantam "Hristos a inviat din morti!". Acea pace presupune ortopraxie. Rugaciunea nu este o nota de subsol a vietii, ci principala ATITUDINE. Viata omului pacificator este slujirea lui Hristos. Omul pacii se roaga Sfantului Nectarie: "Oare nu suntem noi noi prieteni?" Da, dar inca avem nevoie de LENTILE duhovnicesti. Pacea lui Hristos face din noi atleti invingatori. Sa nu asteptam un cancer sau un divort pentru a ne cauta un duhovnic! Nu furam placeri, ci rapim vesnicia. Unde e Hristos, acolo este intreg Cerul!

Obisnuim in biserica noastra sa tinem cateheze istorice. Am ajuns sa le vorbim credinciosilor despre Sfantul Grigorie Dascalul. Un mare duhovnic, un mare ierarh al lui Hristos. Pelerinajul credintei ne poarta catre Manastirea Caldarusani, Ilfov, catre sfintele lui moaste. Grigorie este ucenicul marelui Paisie Velicikovski. Traduce operele Sfintilor Parinti din greaca. In 1812, pleaca la Athos, impreuna cu monahul Gherontie. La intoarcere, Gherontie este ucis de catre talhari la Plovdiv, Bulgaria. Grigorie scapa! Traduce Vietile sfintilor. Are trei principii: ADAPOST, HRANA si CARTI pentru vaduve, orfani si saraci. Este un mitropolit CULT si INDUHOVNICIT. Isi sfatuia credinciosii: "Cat avem vreme, sa lucram cele bune. Sa vietuim cu infranare, dreptate si credinta. Sfintii Parinti sunt DOCTORI ISCUSITI, care nu mint, sa ii chemam in ajutor. Sa punem PLASTURII lor ranilor noastre. Mai ales ca RETETELE SE DAU IN DAR". Se opune maririi taxelor si este exilat la Chisinau. Singura avere din chilie: cartile. Bucura-te, plida de infranare, chip al blandetii, fericit dascal al dreptei credinte!

La Nicula s-a inaugurat Centrul de Studii Patristice. Teologia Sfintilor Parinti asteapta sa fie aprofundata de catre doritorii de Cer. In scrierile oamenilor divini gasim izvoare de intelepciune. Aceste modele s-au impus in constiinta Bisericii prin calauzirea Sfantului Duh, prin viata lor curata si prin explicatiile, comentariile si catehezele scrise. Ioan Gura de Aur, de exemplu, a ramas in memoria vie ca un mare predicator, slujitor al Liturghiei si luptator pentru bunele moravuri in societate. Teodor Studitul, pe de alta parte, este puternicul aparator al sfintelor icoane. Toti deopotriva ne sunt la fel de dragi. Actuali pentru noi raman parintii pustiei: avva Antonie, Pahomie, Arsenie sau Pimen. Ii iubim mult pe capadocieni: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa. Cuvantul lor cu putere multa s-a opus ereziilor.

Avem ocazia sa plecam in pelerinajul edenic, sa nu o ratam. Este o calatorie la rude. Biserica triumfatoare ne asteapta. Sfintii Parinti ne explica vestea cea buna in legatura cu mostenirea Raiului. Cand savarsim un bine, acesta ne transforma, ne aseaza pe traiectoria harului. Sfintii Parinti sunt lumina, sfintenie, bunatate. Unul "de-al lor", Sfantul Ioan de Kronstadt, ne lamureste: "Cand te rogi sfintilor, sa nu ai aerul ca le dai de lucru ca sa iti indeplineasca cererea ta. Dumnezeu revarsa prisositor. Rugaciunile Bisericii sufla duh de sfintenie, duh de pace. Credinta vie dezleaga graiul. Ne rugam: ii vedem pe sfinti stand inaintea noastra si ascultandu-ne. Ingerii si sfintii formeaza aceeasi familie: se iubesc unii pe altii, isi poarta de grija. Vino si tu la Dumnezeu si adapa-te de toate cele duhovnicesti. Adu-ti aminte ca toate sunt cu putinta pentru Dumnezeu. Sa ai convingerea ca El pe toate le implineste. Si sa ii impui inimii tale, cu fermitate, sa nu minta!" Povetele marilor duhovnici devin ghidul nostru de Calatorie.

Necredinciosul are mereu aceleasi intrebari fara raspuns, pentru ca exclude Adevarul. Snobul nu poate posti, pentru ca parvenirea ii consuma ziua. Rugandu-se pentru tineri, monahul Paulin constata: "Maica Domnului nu a consultat nici un catalog de frumusete!" Dumnezeu ne vine in ajutor! Invatand sa fim milosi, invatam sa Il cunoastem pe Dumnezeu. Pazim poruncile divine, pentru binele nostru (Deuteronom 10, 12). Studiind patristica, ajungem la clarificare, limpezire, eliberare si pacificare. Actiunea lui Dumnezeu in lume o gasim in fiecare imbold spre bine. Vom veghea permanent, ca sa ramanem in iubire. Nu ne pierdem speranta si credinta in sosirea Imparatiei.

In Arca au ajuns si ghepardul si melcul: avem viteze diferite, dar aceeasi destinatie. Crede! Treci la actiune! Invata! Continua sa speri! "Cuvantul Tau e o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea" (al 118-lea psalm, al 105-lea verset). Credinta devine mai intensa pe masura ce ne apropiem de Sfinti. Daca Il voi pune mereu pe primul loc pe Dumnezeu, cu siguranta voi ajunge performant. Eleviii care astazi au carat lemne la scoala sunt mai castigati decat cei ce doar s-au jucat baschet (pe tableta). Sotii se cearta uneori din cauza banilor: paradoxal, solutia este milostenia. Nu vreau sa fiu in prim-plan. Nu am iluzii ca as fi ajuns "ca la Medjugorje". Cred ca in biserica se pot proiecta multe filme religioase, pentru atragerea laicilor. Se pot dezvolta policlinici crestine: consultatii si medicamente gratuite. Chiar meditatii pentru adultii cu abandon scolar. Laicii formeaza o mare Familie. Nu doar descarca caramizi si asigura audienta la parastasul de Ziua Eroilor sau la Te-Deumul de Ziua Nationala. Se roaga pentru bolnavi si fac colecte pentru procurarea medicamentelor scumpe.

Imi voi schimba unele obiceiuri si atitudini: voi debuta cu a fi mai tolerant. Caut cu predilectie pelerinajul: vreau sa plec in delegatie la sfinti. Acolo deprind cum sa imi pastrez calmul si sa fiu mai intelegator. Inca nu am dovedit ca sunt perseverent si pus pe fapte mari. Evit discutiile care pot duce la certuri. Ma rog sa nu cunosc nici o calatorie neprevazuta in tenebre. Sunt pe front: cate un glont mai nimereste cascheta, dar nu dezertez. De la fiecare batran harismatic aflu lucruri interesante. Tin cont de sfaturile prietenului Ioan de Kronstadt. Viata asta nu este o calatorie de afaceri. Totusi, este o calatorie, nu o destinatie. Voi fi ingaduitor cu cei ce ma insotesc. Avva imi apreciaza decizia de a imi ingriji sanatatea sufletului. Ajuta-ma, Doamne, sa urmez Tratamentul! Entuziasmul altora nu imi declanseaza invidie. Tristetea este o decizie pripita, un gand care poate deturna fericirea. Spre seara, merg in vizita la rude: le voi face o surpriza aliatilor Nicolae Velimirovici al Ohridei, Tihon de Moscova, Ioan Maximovici de San Francisco si Calinic de la Cernica. Sa inflacarez darul divin care este in mine (prin Hirotonie). De ce? Pentru ca Dumnezeu nu mi-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste, de chibzuinta (II Timotei 1, 6-7). Ce inseamna a inflacara? A intretine vapaia, a reactiva harul. Exista viata dupa moarte. Ma gandesc la Rai. Intuiesc bucuria Raiului. Nu stiu detaliile. Dar asta nu inseamna ca renunt. Doborat de griji, risc sa devin ateu. Dar am incredere in puterea lui Dumnezeu.

Marius MATEI

.