Sfintii Parinti au randuit ca pe 1 octombrie, ziua in care facem pomenirea Acoperamantului Maicii Domnului, sa fie sarbatoriti si unii dintre cei mai de seama sfinti imnografi si cantareti bisericesti, pe care ii are Biserica Ortodoxa: Sfantul Roman Melodul, Sfantul Ioan Cucuzel si Sfantul Grigorie Domesticul.
Alaturarea nu este intamplatoare deoarece, asa cum vom vedea din vietile acestora, Maica Domnului a fost ocrotitoarea si ajutatoarea fiecaruia dintre ei.
Prin urmare, aceasta zi, ar putea fi numita ca fiind a "cantaretilor bisericesti”, ca una in care acestia isi cinstesc “sfintii ocrotitori”.
Sfantul Roman Melodul
De numele Sfantului Roman Melodul este legata perioada de inflorire a troparului si condacului in imnnografia Bisericii.
Sfantul Roman Melodul s-a nascut in Emesa Siriei, din parinti necunoscuti. Aceasta incertitudine asupra identitatii parintilor a dat nastere la mai multe ipoteze potrivit carora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. Studiile si le va face in propria tara si, ulterior, e hirotonit diacon la biserica Invierii din Berit, in nordul Feniciei. De aici vine la Constantinopol si se stabileste in manastirea Nascatoarei de Dumnezeu din cartierul Chir.
Majoritatea cercetatorilor au intampinat dificultatea precizarii perioadei in care poetul se afla la Constantinopol, unii inclinand sa o incadreze in timpul domniei Imparatului Anastasie I (491 - 518), altii in timpul lui Anastasie al II-lea (713-719).
Sinaxarul ne relateaza despre obiceiul tanarului diacon de a merge la biserica Vlachernelor, de unde se inapoia la biserica din Chir. Probabil la aceasta perioada se refera si istorisirea minunii savarsite de Nascatoarea de Dumnezeu in noaptea dinspre sarbatoarea Craciunului, prin care poetul a primit darul alcatuirii imnelor. Traditia imnografica pune pe seama acestei minuni manifestarea deplina a vocatiei poetice, ceea ce i-a si creat Melodului o situatie privilegiata la curtea de la Constantinopol in timpul lui Iustinian. In acest sens, e foarte probabil ca poetul sa fie identificat cu un cleric cu acelasi nume care a fost randuit preot si defensor bisericesc in anul 536 la biserica Sfanta Sofia. Acest preot primeste ordin sa aduca la sinodul local de la Constantinopol pe Antim, impotriva caruia se organizase aceasta adunare.
De altfel, rapoartele alcatuite de preotul respectiv in legatura cu acest sinod depasesc ca intindere pe celelalte, ceea ce ar constitui un motiv in plus ca autorul lor sa fie Roman, mai ales ca ele se disting prin tonul si figurile poetice specifice.
Cercetarile intreprinse de P. Maas si C. A. Trypanis considera autentice numai 59 din cele 85 de condace pastrate sub numele Melodului. Cartile noastre de ritual pastreaza, de regula, numai primele doua strofe din aceste poeme, sub denumirea de “condac” si “icos”, ele reprezentand ramasitele unor cantari mai intinse ale lui Roman, disparute insa in cea mai mare parte.
Consacrarea lui e demonstrata si de aparitia ulterioara a unei adevarate scoli de cantareti, asupra carora opera lui Roman a exercitat influente covarsitoare. Dintre acestia se remarca Grigorie, Chiriac, Dometius, Anastasie si Helias. Poetul nu a fost scutit, din pacate, nici de atitudinea necugetata a unor asa-zisi imnografi, care au incercat sa-si consacre talentul prin nenumarate contrafaceri, prin care isi atribuiau in mod fals poemele Melodului.
Sfantul Ioan Cucuzel
Sfantul Ioan Cucuzel, numit si "cel cu glas ingeresc", a trait in manastirea athonita Marea Lavra, intre anii 1280-1360, in vremea imparatului Alexie Comneanul.
Din copilarie, fiind inzestrat cu o voce frumoasa, a intrat in scoala imperiala de cantareti din Constantinopol unde, dobandind cunostinte muzicale profunde, a fost numit seful cantaretilor din acea institutie.
Insa luxul si stralucirea curtii imperiale nu-l satisfaceau pe tanarul evlavios. Odata, intrebat fiind ce a mancat la cina, acesta a raspuns: "fasole si mazare" (adica koukouzelis). De atunci, colegii lui, l-au numit Cucuzel, nume care a fost adoptat de el, precum se vede din scrierile sale.
Cu voia lui Dumnezeu, tanarul a intalnit un egumen din Muntele Athos, venit la Constantinopol, si merse cu acesta la Marea Lavra din Muntele Athos, unde imbraca haina monahala. Acolo a primit ca ascultare sa ingrijeasca de turma de capre a manastirii. Mergand cu animalele la pascut in locuri mai retrase de pe munte, tanarul calugar se putea ruga, medita la Dumnezeu si canta imnuri de slava in voie.
Din modestie si smerenie, cantaretul n-a lasat sa se stie printre frati despre darul sau de a canta asa frumos, Insa, un locuitor al acelor pustietati l-a auzit intr-o zi si i-a spus egumenului despre cum canta Ioan. Atunci Ioan i-a dezvaluit acestuia ca a fost cantaret de curte si l-a implorat sa-l lase in continuare sa pastoreasca animalele.
Egumenului fiindu-i teama ca imparatul va afla ca favoritul cantaret al curtii e la Sfantul Munte, i-a cerut sa se intoarca de unde a venit. Vrand sa-l impace pe imparat, egumenul a calatorit la Constantinopol ca sa-i explice acestuia ce s-a intamplat cu Ioan, implorindu-l sa nu-l abata pe tanar din calea mantuirii.
De atunci, Ioan Cucuzel a cantat la catedrala in duminici si sarbatori. Odata, dupa ce a cantat un acatist in fata icoanei Maicii Domnului, calugarul s-a invrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a infatisat si i-a spus cuvintele acestea: "Bucura-te, Ioane si nu te opri din cantat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita", dupa care ii puse in mana o moneda de aur si disparu. Moneda a fost asezata langa icoana si multe minuni s-au intamplat datorita icoanei si monedei de aur. Icoana a fost numita "Cucuzelisa" in memoria Sf. Ioan si a fost pusa in Lavra Sfantului Atanasie. Ea este comemorata in ziua de 1 octombrie si in a zecea vineri de dupa Sfintele Pasti.
Preasfanta Fecioara i se mai arata o data lui Ioan vindecindu-l de o boala a picioarelor, din cauza statului mult in picioare in biserica. Ioan si-a petrecut zilele ramase in mari nevointe ascetice, lucrind mult si la disciplina cantarilor bisericesti, primind titlul de maestru didact si regent.
La Marea Lavra s-a ocupat cu studiul aprofundat al muzicii bisericesti, compunand o multime de cantari, dintre care o parte exista si astazi in manuscrise, prin manastirile din Sfantul Munte, o mare parte fiind tiparite.
Maestrul protopsalt Ioan Cucuzel a scris mai multe lucrari. Dintre acestea, le amintim pe urmatoarele: "O carte scrisa cu voia lui Dumnezeu si cuprinzind tipicul slujbelor bisericesti", "Tipicul slujbelor", "De la Inceputul Vecerniei pana la sfarsitul Sfintei Liturghii" si "Stiinta cantarii si notele muzicale cu pozitia mainii si toate aranjamentele cantarii." Sfantul a mai scris si o carte de teorie psaltica, numita "Arta psaltica".
Sfantul Ioan Cucuzel a fost inmormantat in Biserica Sfintii Arhangheli, zidita langa chilia in care si vietuise, langa Marea Lavra.
Sfantul Ioan Cucuzel este cunoscut ca fiind pazitorul psaltilor si al cantaretilor bisericesti. Sfantul Ioan este cel mai mare dezvoltator al muzicii psaltice. Una dintre cele mai cunoscute lucrari ale sfantului este cantarea "De demult prorocii".
Sfantul Grigorie Domesticul
Sfantul Grigorie Domesticul a fost contemporan cu Ioan Cucuzel, traind la Marea Lavra din Muntele Athos in sfintenie si evlavie.
Asemeni Sfantului Ioan acesta era psalt in corul din dreapta al Marii Lavre si chiar era numit Grigorie Cucuzel in onoarea invatatorului sau.
Sfantul Grigorie se deosebea prin aptitidinile sale tehnice si dulceata vocii. Acesta canta slujbele de priveghere cu multa evlavie si zdrobire de inima, fara sa se aseze vreodata in biserica.
Patriarhul Calist I (praznuit in 20 iunie)a fost cel care a introdus cantarea "De tine se bucura” la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare in locul axionului "Cuvine-se cu adevarat" , dar Patriarhul Filotei (praznuit in 8 octombrie), care l-a succedat, a reintrodus in Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile imnul "Cuvine-se cu adevarat.."
La scurt timp, Sfantul Grigorie Domesticul a cantat insa "De tine se bucura”, cu multa daruire de sine, la Sfanta Liturghie in ajunul Botezului Domnului, in prezenta Patriarhului Grigorie al Alexandriei.
Maica Domnului i-a aparut lui Grigorie si i-a multumit ca a cantat imnul in cinstea sa, dandu-i o moneda de aur. De atunci, la slujba Sfintei Liturghii a Sfantului Vasile se canta "Toata suflarea..". Sfantul Grigorie a adormit intru Domnul in 1355.
Radu Alexandru
-
Sfanta Nina; Sfintii Parinti ucisi in Sinai si Rait; Odovania Praznicului Botezului Domnului
Publicat in : Calendar ortodox -
Ce au in comun Sfintii Parinti si reclamele ?
Publicat in : Editoriale -
Sfintii Parinti de la Sinodul al II-lea Ecumenic
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfintii Parinti despre starea din rai si iad, dupa judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Sfintii Parinti - Despre Trup
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.