
Un lucru este sigur: daca romanii au acum un sfant al lor, veghetor si ajutator, il au datorita constiintei duhovnicesti si stradaniei lucratoare ale crestinilor de la Dunarea de Jos. Sfantul Apostol Andrei este, de cativa ani, protectorul ceresc si vesnic rugatorul intregii Romanii. De la aducerea cinstitelor sale moaste, de acum 7 ani, galatenii si brailenii - prin reprezentantii lor ecleziali - au reusit prin a impune realitatea andreiana ca model de sfintenie si antecedent duhovnicesc. Cel care a increstinat pamantul romanesc, acum 2000 de ani, a devenit mijlocitorul ceresc, unanim acceptat, al intregii suflari crestine dintre Dunare, Carpati si Marea Neagra. Iar ziua de 17 octombrie (marcata si in calendarul crestin ortodox) este ziua in care moastele marelui Apostol au poposit la
Luna recoltei duhovnicesti
17 octombrie. Primele semne ale toamnei s-au asternut peste tinuturile dunarene. Oameni infofoliti, cozi pe 2-3 randuri, mormane de flori atinse de Brumarel, blitz-uri, sutane preotesti. In fata superbei catedrale din t, dupa ce inca un tanar a primit - in acesta sfanta zi - darul preotiei. Episcopul Casian al Dunarii de Jos, radios ca intotdeauna, a tinut un cuvant prin care a marcat intreita sarbatoare la care am fost invitati sa asistam: 7 ani de la trecerea prin Galati a capului „celui intai chemat“, 3 ani de la venirea - printre crestinii de aici - a braului Maicii Domnului (una dintre cele mai pretioase relicve ale crestinatatii) si un an de la poposirea moastelor Sfantului Ioan Cassian. Acest sfant, originar din partile Dobrogei, ucenic al dumnezeiescului Ioan Gura de Aur, Patriarhul Constantinopolului, a fost unul dintre principalii intemeietori ai monahismului in Europa Occidentala, in veacul al 5-lea. Asadar, regalul duhovnicesc, oferit galatenilor, a reunit amintirea celor 3 evenimente la care cu greu cineva s-ar fi gandit ca ar putea avea sansa contemporaneitatii, intr-un termen atat de scurt. Dar milele Domnului si lucrarea tainica a sfintilor rastoarna orice prognostic omenesc, si ceea ce parea imposibil devine deodata realitate. In acest context liturgic, exclamatia episcopului de la Dunarea de Jos a creat rumoare printre cei prezenti: „Cine, repet, cine mai doreste astazi sa devina sfant? Pe cati dintre d-voastra i-a mai auzit duhovnicul spunand: «Parinte, eu vreau sa devin sfant.? Acesta este idealul meu!». Trebuie sa incercam sa devenim cu totii sfinti, sa ne sfintim viata si pe cei din jur. Modele avem, au fost si sunt printre voi. Sfintenia este singurul lucru care conteaza!“.
Un curcubeu in 3 culori
Dupa 1989, Galatiul era - duhovniceste vorbind - un loc cu probleme. „Orasul rosu“, citadela siderurgiei comuniste, parea o mare necunoscuta celor care urmau sa reaprinda in inimile majoritatii populatiei flacara credintei. Nod al intereselor politice, economice si sociale, orasul dunarean a fost „curtat“ de toate categoriile de emisari ai neo-libertatii din
Nicolae FILIP
Lumea credintei, anul I, nr. 4
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.