Proiectul  de amplasare a Catedralei Mantuirii Neamului in Parcul Carol a starnit o indarjita opozitie. Nu este lipsit de interes sa mentionam ca Parcul Carol are o istorie aparte si multe dintre simbolurile sale au o  conotatie  deosebita, cu sursa in „iluminism“ si in diferitele cercuri anti-crestine. Confruntarea pe tema ridicarii Catedralei Mantuirii Neamului contine insa si un substrat de nivel simbolic, care exprima conflictul ireconciliabil dintre „ocultele“ anticrestine si Biserica, principalul inamic al acestora.

Tudor Vladimirescu si pasoptistii

Regele Carol I (1866-1914) a infiintat parcul care-i poarta numele in 1906, la implinirea a 40 de ani de domnie. Alegerea locului a fost decisa de batranii liberali, care-si adjudecasera la sfarsitul secolului Revolutia de la 1848. Aici, pe Campia Filaretului, fusese ars Regulamentul Organic la 11 iunie 1848, printr-un ritual care simboliza ruperea tanarului stat romanesc de sub tutela Rusiei. (Regulamentul Organic era Constitutia tarii data in 1829, care consfintea suzeranitatea tarista.) Strada care leaga, actualmente, parcul de Dealul Mitropoliei a primit numele de 11 Iunie, spre pomenirea evenimentului. Regulamentul Organic s-a ars public in acest punct, numit Campia Filaretului, dar si Campia Libertatii, pentru ca in aceeasi zona poposise, la 1821, Tudor Vladimirescu. Locul devine simbolic la 1848: era centrul Bucurestilor, „borna zero“ a libertatii nationale. Cand a fost realizat parcul, in 1906, Carol I a tinut cont de aceste carateristici, pentru ca s-au ridicat multe voci publice impotriva acestui parc, mai ales din Partidul Liberal. Demn de semnalat este ca Ion Heliade-Radulescu, personalitate marcanta a Revolutiei de la 1848, spunea apasat ca „au fost doi 1821, au fost doi 1848“: un eveniment national peste care s-a suprapus altul cu scopuri nu intru totul nationale. Mai exact, parcul a dorit sa fie acaparat de o oculta anti-crestina care ii revendica atat pe Tudor Vladimirescu cat si pe pasoptisti, iar in epoca s-a vorbit deschis despre un „Plan masonic al Bucurestilor“.

Carol I a intentionat ca parcul pe care l-a facut sa fie un spatiu al reconcilierii. Din dorinta regelui aici s-a construit, in 1923, Muzeul Militar. Linga acesta exista bordeiul de la Poradin, de unde comandase ostirea la 1877, si o troita (bisericuta). Jos, pe o insula, se afla, dupa cum arata vederile de epoca, o moschee in miniatura, simbolizand prietenia noastra cu turcii.  Parcul Carol a fost, asadar, un parc politic si istoric, marcand inceputurile vietii moderne a romanilor cu evenimentele ei cele mai  importante: 1821-1848-1866-1877.

Pentagrama comunista

In anii ’50 parcul a primit denumirea de „Parcul Libertatii“, iar denumirea strazii de 11 Iunie revolutionar a fost inlocuita de un alt „11 iunie“,  cel din 1948, o anti-sarbatoare, marcand confiscarea abuziva a marilor averi nationale. Gardurile de metal de la intrare au fost pavoazate cu stele rosii, monumentele nationale au fost demolate cu buldozerul. O fabrica numita „Steaua rosie“ se afla in apropiere - tot pentru a personaliza locul.

Actualul monument, pe care troneaza o stea rosie de marmura suedeza, are si el o semnificatie aparte. O serie de simboluri specifice (ca sa nu le spunem ciudate) sunt cuprinse in ansamblul arhitectonic al Parcului Carol, dintre care cel mai pregnant este asa-zisul obelisc creat pe profilul pentagramei si ridicat de guvernul comunist alaturi de osuarul in hemiciclu care trebuia sa adaposteasca pseudo-elita bolsevica.

In timpul scurtei emancipari ceausiste, la intrarea dinspre Fantana cu Zodii, s-au pus panouri mari din piatra cu inscriptii care aminteau istoricul acestui loc - desigur, cu omisiunile de rigoare. Aceste inscriptii au disparut brusc, la un moment dat.

„Voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui“

Este usor de priceput ca impotrivirea unora fata de constructia Catedralei Mantuirii Neamului in Parcul Carol este un simplu joc, ei opunandu-se de fapt IDEII inaltarii Catedralei, indiferent in ce loc. „Protejarea parcului“ este doar un pretext. Daca locul va fi schimbat, ei - sau altii - vor gasi motive diferite de protest. In mod cert, nu s-a dorit ca aceste marci si simboluri ale comunismului sa fie sterse din memorie, prin ridicarea in locul lor a unei biserici. E chiar si mai ciudat cum unii arhitecti sustin ca aceste coloane, care sustin steaua rosie, ar semana cu niste arcuri de biserica stilizate!

Oricum ar fi, noi, crestinii, credem si marturisim ceea ce sta scris de doua mii de ani in Sfanta Scriptura: „Voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui“. (Mt. 16:18)

                                                                                                  Florian BICHIR
                                                                                   Lumea credintei, anul II, nr. 6(11)

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: