Pelerin in Egipt - pagini de jurnal (I)

 

Am plecat in acest pelerinaj organizat de Centrul de pelerinaje al Mitropoliei Olteniei fara a avea prea multe informatii despre tema propusa: crestinismul in Egipt. Stiam doar ca primele forme de monahism din lume isi au locatia in pustiul intinderilor de nisip de aici, cam putine cunostinte pentru un demers de doua saptamani, cuprinzand aproape intreaga tara, de la nord  (Cairo, Alexandria, Marea Mediterana) la sud (barajul de la Assuan) si de la est (Marea Rosie si Peninsula Sinai) catre Desertul Libian (la vest de Nil), timp si spatiu parcurs cu toate mijloacele de transport posibile: avion, autocar, tren, vas de croaziera, feluca pe Nil. Chiar si camila ne-a fost propusa, de mai multe ori, atat in desert cat si pe Muntele Sinai (2270 m. altitudine) a carui ascensiune dureaza 3 ore. Programul complex si ambitios al calatoriei ne-a oferit atat un demers cultural ( Egiptul antic: piramide, Sfinxul, templele, Valea Regilor) cat si religios.

 

In primul rand, ne-am pomenit proiectati intr-o alta lume, un alt tip de civilizatie in care curatenia lasa extrem de mult de dorit, cu case si blocuri neterminate, fara acoperisuri, pe motiv ca. generatia urmatoare are nevoie de locuinte care se vor construi deasupra celor existente, cu o agricultura  primitiva (magarusul e de mare pret, vacile sunt costelive, doar camila pare mai bine hranita, poate unde face mai multi bani, din turism). Cu toate acestea,  Egiptul este intesat de turisti,  o multime de japonezi, francezi, americani, polonezi si altii misuna ca furnicile pe Muntele Sinai si in zona marilor temple antice. Iar egiptenii au invatat sa faca bani frumosi de pe urma stramosilor faraoni, aproape oricine pe strada "rupe" engleza, toata lumea spune "welcome in Egipt" si daca ceri o informatie, o primesti doar daca platesti serviciul.

 

Intalnirea cu fluviul Nil este impresionanta. Nilul este maiestuos in curgerea sa, doar el da viata desertului si, secole de-a randul, calendarul anual egiptean a fost strans legat de viata marelui fluviu. La cateva sute de metri in spatele zonei verzi care tiveste albia incepe desertul. Si marile temple ale Egiptului antic sunt plasate tot de-a lungul vaii Nilului: Kom Ombo, Edfu, Esna, Luxor, Karnak, temple cu statui gigante, coloane impresionante, desene care descriu povestea zeilor lor, a mestesugurilor, calendarul, etc. Daca, intr-o prima perioada, pentru conducatorul care a murit si care urma sa devina zeu, poporul construia drept mormant o piramida (vezi Piramida lui Keops, de 137 m inaltime, construita cam cu 2500 ani inainte de Hristos si care pana la Turnul Eiffel - 1889 - a fost cea mai inalta constructie din lume), ulterior poporul egiptean a considerat ca e mai bine sa ascunda mormintele faraonilor in pamant si a creat ceea ce se va fi numit Valea Regilor.

 

 

Templele gigante de piatra au fost ridicate pentru preamarirea zeilor si a faraonilor - sunt constructii cu destinatie religioasa care aveau menirea sa-i faca pe muritori sa se simta absolut insignifianti. Desert si piatra, tone de blocuri masive, despre care inca nu se stie cum au fost aduse si lucrate. Le privim cu mare curiozitate, ca pe o extraordinara creatie a omului de acum 30-40 de secole, dar e o curiozitate legata de lumea vazuta, de formele ei de manifestare. Legendele stranii  despre blestemele faraonilor si molime sau simpla vedere a mumiei negre a lui Tutankamon iti creeaza insa o stare de disconfort accentuat si vrei sa iesi repede de acolo, cu atat mai mult cu cat aerul este insuportabil de cald si inabusitor - un fel de iad pentru astmatici si cardiaci.

 

De-abia acum incep sa inteleg de ce pelerinajul nostru cuprinde la inceput templele si mormintele Egiptului antic: pentru comparatie! Ce am descoperit din perspectiva crestin-ortodoxa a fost fascinant.

Pe la sfarsitul secolului al treilea, in Egipt au aparut simultan, in trei locatii diferite din desert, primele forme de viata monahala din lume. In est, Sfantul Antonie cel Mare si Sfantul Pavel au devenit primii pustnici, primele exemple de viata monastica, primii locuitori solitari ai pustiei, primii "nebuni pentru Hristos", lasand lumea dupa ce au auzit indemnul "Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Ma!" (Matei 19, 21). In pustiul din zona centrala (Teba, Sohar) Sfantul Pahomie a pus bazele monahismului, intemeind primele manastiri de obste din lume, cu peste 2000 de monahi, carora le-a reglementat modul de trai in comun, participarea la slujbe si la munca. In desertul de nord-vest, in Kelia, Skitia, Nitria s-a dezvoltat o forma combinata de trai a calugarilor in pustie. Aici se adunau cate 4-5 ucenici pe langa un batran intelept si se rugau in singuratate. Aici au vietuit cei a caror intelepciune ne este transmisa de 16 secole, prin Patericul Egiptean.

Este extraordinar faptul ca simultan, in diverse locuri din acelasi spatiu geografic - desertul egiptean, oameni diferiti ca si conditie sociala si nivel de cultura, barbati dar si femei, intr-o tara dominata de cultul zeitatilor, au lasat lumea cu toate ale sale mergand catre. nimic, cel putin aparent!

 

A fost socant sa vad desertul: kilometri si ore de mers prin peisaj arid, fara viata, fara apa, fara vegetatie, doar cer, soare si galbenul nisipului fierbinte, pe care nu poti sa pasesti descult. Cum sa te gandesti sa vietuiesti acolo? Si nu o ora, nu o zi, ci zeci de ani, secunda de secunda! Ce poti sa faci acolo? Sa te rogi? Intervine acedia ( plictiseala). Sa mananci - ce? Cum iti umpli timpul, cu ce vointa rezisti? Ce primesti pentru asta? Raspunsurile ni le-a dat ghidul nostru, domnul Valentin Racovita, prin informatiile culese din Patericul egiptean. Asa am aflat ca acei oameni nu fugeau de lume, ci il cautau pe Dumnezeu. Pustiul nu este un spatiu gol, vid, ci unul populat de demoni, lupta este continua si este crunta, poate duce la epuizare fizica. Dumnezeu le ingaduie demonilor sa te lupte, asa ca te rogi si rezisti. Cheia este insa numai smerenia. Sunt multe lectii in Patericul egiptean, simple, primare, esentiale. Si, intr-adevar, pustiul vorbeste. Incet, incet, am inceput sa fiu atenta la mine, la reactiile pe care le aveam in raport cu incercarile mele din timpul periplului in pustiu si, dintr-o data, m-am vazut asa cum niciodata nu intelesesem ca sunt: mi-am vazut rautatile, metehnele, prea multa vorbarie, mandria. Lectia functiona, desertul este activ si acum!  Paralel cu aceasta calatorie exterioara, incepea sa se deruleze  si calatoria mea interioara.

 

Am vizitat manastiri din secolul al IV-lea, diferite ca stil de ale noastre, pentru ca influenta araba este si aici prezenta in ornament si arhitectura. Arta copta are o puritate, o prospetime extraordinara. Te descalti la intrare in orice spatiu religios, te asezi direct pe jos daca vrei sa stai mai mult sau daca ai un sentiment de sfarseala, te rogi in pestera Sfantului Pavel, a Sfantului Paisie cel Mare, la moastele Sfantului Moise cel Negru (fost talhar pocait, care la moarte avea sa lase un numar de 70 de ucenici monahi, egal cu numarul hotilor din banda sa) sau te rogi Sfantului Macarie cel Mare, cel ale carui rugaciuni le spunem cu totii in fiecare dimineata si seara. Desi nu intotdeauna te regasesti ca si crestin ortodox in acest "decor", intr-un loc sau altul, totusi la moastele sfintilor (despre unii auzeam prima data) simti ceva special: o mare caldura in piept, o vibratie neasteptata, o rugaciune care "s-a dus", a fost auzita. Fiecare dintre noi a avut un raspuns personal. Si dintr-o data, pricepi ca, sub toata "zgura" Egiptului, ai gasit piatra de mare pret dupa care ai venit!

 

In tara Muntelui Olimp, Dumnezeu a asezat Muntele Athos. In tara faraonilor - a orgoliilor excerbate, a civilizatiei grandorii, niste traitori simpli in desert ne invata, de secole, intelepciunea Domnului.

 

"Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari;  Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt, ca nici un trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca, dupa cum este scris: "Cel ce se lauda, in Domnul sa se laude". (Corinteni, 1, 27 - 31) In curand pe site-ul www.crestinortodox.ro vor urma si alte pagini de jurnal din calatoria in Egipt.

 

Maria Chirculescu

Director Miriam Turism

www.miriamturism.ro

 

.