Sfanta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului este sarbatorita pe 15 august. Este ziua in care facem pomenire de mutarea ei din aceasta viata, la cea vesnica. Marturii despre existenta sarbatorii Sfintei Marii avem incepand cu secolul al V-lea, cand cultul Maicii Domnului incepe sa se dezvolte foarte mult. Insa, cinstirea Maicii Domnului este prezenta inainte de aceasta perioada. De exemplu, unul din cele mai timpurii texte pastrate ale Liturghiei, versiunea egipteana a Liturghiei Sfantului Vasile, cuprinde urmatoarele: "Adu-Ti aminte, Doamne, de parintii nostri … mai ales totdeauna de sfanta si slavita Maria, Maica lui Dumnezeu, si pentru rugaciunile ei miluieste-ne..."
Locul de origine al sarbatorii Sfintei Marii este Ierusalimul, orasul in care se pastreaza mormantul Maicii Domnului, in apropierea Gradinii Ghetsimani.
In Apus, aceasta sarbatoare este mentionata pentru prima data in secolul al VI lea, la Sfantul Grigorie, Episcopul de Tours († 593 sau 594). Generalizarea praznicului Adormirii Maicii Domnului se va face in Apus de catre Papa Teodor I (642-649), in vreme ce in Rasarit acest lucru se petrece mai devreme, in timpul imparatului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani.
Ori de cate ori vorbim de Sfanta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului trebuie sa vestim moartea ei. Fecioara Maria si-a dat sufletul in mainile Fiului ei. A murit cu moartea noastra, pentru ca a impartasit nasterea noastra. N-a fost zamislita in chip "imaculat", intr-un mod unic si diferit de al nostru; nu i s-a dat o natura speciala, incapabila de pacat. Din acest motiv nu a fost ferita de moarte.
Asadar, moartea Maicii Lui Dumnezeu a fost o moarte adevarata, asemenea mortii oricarui om. Potrivit Traditiei, a fost ingropata intr-un mormant din Ghetsimani, iar dupa trei zile, mormantul ei a fost gasit gol. Fiind Maica Celui ce a biruit moartea, nu ramane in moarte, ci se ridica mai presus de ea prin puterea Fiului ei. Dupa cum mormantul Domnului a ramas gol, tot astfel ramane si mormantul Maicii Sale. Cele doua morminte ramase goale ne vestesc ca si mormintele noastre vor ramane goale, ca nu vor fi locuri de veci.
Maica Domnului este singura persoana dintre sfintii Bisericii Ortodoxe care are o randuiala liturgica a punerii in mormant, asemanatoare cu cea a Mantuitorului. Credinciosii care participa la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului canta imnuri precum Prohodul si Binecuvantarile Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat in procesiune imprejurul locasului de cult, precum este purtat cel al Mantuitorului in Vinerea Mare. Aceasta randuiala nu are menirea de a pune un semn de egalitate intre ea si Hristos, ci de a arata inrudirea cu Fiul ei.
Sarbatoarea Sfanta Maria Mare din 15 august se numeste Adormirea Maicii Domnului, nu Inaltarea la cer cu trupul a Maicii Domnului, pentru ca Maica Domnului trece prin moarte si apoi se muta la cer.
"Intru slavita Adormirea ta, cerurile se bucura si ostile ingeresti se veselesc; si tot pamantul se bucura, cantare de ingropare glasuind tie, Maicii Stapanului tuturor, ceea ce nu stii de nunta, Preasfanta Fecioara, care ai izbavit neamul omenesc de osandirea vrajmasilor." (stihira a Laudelor praznicului Adormirii Maicii Domnului)
La praznicul Sfintei Marii cantam: "Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata fiind Maica Vietii, si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre".
In fata icoanei Maicii Domnului ne rugam cu credinta si cu umilinta, zicand: "Imparateasa mea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria celor intristati si acoperamantul celor necajiti, vezi nevoia mea si necazul meu; ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii, dezleaga-l precum vrei, ca n-am ajutor afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin"
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.