CUVÂNT LA PRAZNICUL BUNEI VESTIRI A MAICII DOMNULUI

„Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic." (Lc. 1, 49)

Taina care s-a săvârşit astăzi uluieşte nu doar minţile omeneşti, ci şi minţile superioare ale îngerilor. Nici ei nu înţeleg cum Dumnezeul Cel fără de început, de nepătruns şi neapropiat a coborât până la chipul de rob şi a devenit om, fără a înceta să fie şi Dumnezeu şi fără a-şi micşora deloc slava dumnezeiască. Cum a putut o fecioară să cuprindă, în preacuratul ei pântece, focul cel cumplit al dumnezeirii şi să rămână neatinsă, rămânând pe vecie Maica Dumnezeului întrupat?

De câtă măreţie este plină această taină a proniei dumnezeieşti: buna vestire a arhanghelului adusă Preasfintei Fecioare şi întruparea Fiului lui Dumnezeu din ea! Bucuraţi-vă, pământenilor, dar bucuraţi-vă, mai ales, sufletelor creştine şi credincioase. Bucuraţi-vă cu cutremur în faţa măreţiei acestei taine, ferite de întinăciunea păcatului; bucuraţi-vă, dar din momentul acesta, cu pocăinţă sinceră, vie şi profundă, curăţiţi-vă, prin harul lui Dumnezeu, de întinăciunea păcatului.

Slăviţi-o cu inimi şi cu buze curate pe Maica Domnului, cea slăvită şi înălţată deasupra tuturor făpturilor, a îngerilor şi a oamenilor, de însuşi Dumnezeu, Creatorul oricărei făpturi, şi ţineţi minte că taina întrupării şi a înomenirii Fiului lui Dumnezeu s-a săvârşit pentru mântuirea noastră din păcat şi din blestem, de moarte vremelnică şi veşnică pusă deasupra noastră cu dreptate de Dumnezeu, pentru păcatele noastre.

Cu frică şi cu bucurie primiţi-L pe Domnul, Cel ce vine să instaureze pe pământ, în inimile şi în sufletele noastre, împărăţia cerului, „împărăţia dreptăţii şi a păcii şi a bucuriei în Duhul Sfânt" (Rom. 14, 7). Şi urâţi păcatele pe care le urăşte Dumnezeu: furia, necurăţia, neînfrânarea, mândria, inima împietrită, lipsa de milostivire, iubirea de sine, iubirea de plăceri şi orice neadevăr.

„Iisus a coborât pe pământ ca să ne ridice pe noi la ceruri."1 Aşadar, noi, cei alipiţi de pământ prin desfătările vieţii, să ne smerim şi să ne înălţăm ochii inimii noastre sus, la ceruri, acolo unde am vrea să ne înalţe pe toţi Domnul Iisus Hristos.

Vai de inimile noastre! Ajunge cât ne-am târât pe pământ asemenea viermilor prin gândurile şi faptele noastre. Este adevărat că suntem nişte viermi netrebnici, din pricina păcatelor noastre. Prin păcatele noastre, am denaturat sufletele noastre, create după chipul lui Dumnezeu, dar trebuie neapărat să le curatam prin pocăinţă adevărată, câtă vreme mai suntem vii. Acest chip al lui Dumnezeu trebuie să strălucească în noi ca un soare, aşa ca la început, când abia fuseseră creaţi Adam şi Eva. De aceea ne-a şi fost dată viaţa; de aceea şi continuă cursul ei; de aceea am şi intrat în comuniunea membrilor Bisericii, participând la slujbele, Tainele şi posturile ei.

Uitaţi-vă, cum străluceşte chipul pururea Fecioarei Maria! Prin ce virtuţi şi desăvârşiri minunate ne uimeşte! Cu toate că şi ea este un om... Ce a înălţat-o pe această treaptă incomparabilă, făcând-o atât de slăvită şi de mărită, mai mărită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii? Trei virtuţi mari: smerenia, curăţia şi dragostea înflăcărată de Dumnezeu, străină de orice dragoste pământească şi pătimaşă. Ea însăşi mărturiseşte: „Domnul a căutat la smerenia roabei sale" (Lc. 1, 48).

Dragi creştini, să iubim smerenia plăcută lui Dumnezeu. Să o sădim şi noi în adâncurile inimilor noastre; să dobândim şi noi curăţia inimii, prin nevoinţele atotputernice ale vieţii întregi petrecute în post, rugăciune, gândire la Dumnezeu şi lacrimi, dar mai ales, prin împărtăşanie curată şi cu vrednicie din Sfintele Taine ale lui Hristos; să-L iubim şi noi, cu toată inima, pe Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul nostru, şi să nu preferăm nimic altceva, în lume, în defavoarea iubirii Sale sfinte; să ne gândim mereu la El şi la lucrările Sale măreţe; prin El să trăim şi să respirăm; cu El să ne hrănim sufletele; în El să ne îmbrăcăm; prin El să ne curăţim, să ne luminăm, să ne smerim, să ne întărim, să ne înfrumuseţăm, să ne lăudăm şi să ne mângâiem; prin El să biruim toate ispitele şi atacurile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Orice am face, să o facem cu gândul la El şi de dragul Lui; oriunde am fi, cu El să fim, precum şi El este mereu cu noi, „pretutindeni fiind şi pe toate împlinindu-le"2.

Dacă-L vom iubi aşa pe Dumnezeu, şi în noi Se va sălăşlui Domnul, şi pe noi ne va înălţa Domnul, precum vorbeşte în numele Lui Sfânta Biserică: „Ii voi proslăvi pe cei ce Mă proslăvesc"3.

Iubiţi creştini, să ne smerim, să urâm şi să alungăm din noi orice păcat. Atunci Se va sălăşlui în noi Domnul slavei şi vom fi mari înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Să iubim smerenia, şi Dumnezeu ne va înălţa şi pe noi. Amin.

1 Acatistul Preadulcelui Iisus, condacul al VlII-lea.
2 Troparul Sfântului Duh.
3 Epistola Patriarhului Constantinopolului Tarasie către Papa Adrian al Romei din Carte de căpătâi, Partea I, ediţia 1787.

Sfântul loan din Kronstadt

Predici şi cuvântări la praznicele Maicii Domnului, Editura Sophia

Cumpara cartea "Predici şi cuvântări la praznicele Maicii Domnului"

• Sinaxar Buna Vestire
  Publicat in : Buna Vestire

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: