Doi oameni s-au suit la templu sa se roage: unul era fariseu, iar celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga intru sine: Dumnezeule,Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana si dau zeciueala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu vroia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosul. Adevarat va spun voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta”.
Dreptmaritori crestini,
Evanghelia de astazi se face auzita in fiecare an in aceasta duminica premergatoare si vestitoare a postului mare si cred ca fiecare dintre dumneavoastra ati intuit deja ce vrea sa spuna ea, in mare.
Doi oameni: unul fariseu, iar celalalt vames.
Ar trebui sa cunoastem cu totii ca fariseii erau oameni din clasa cea mai inalta a societatii iudaice in vremea aceea, foarte buni cunoscatori si foarte atenti observatori: a fost justa ai Legii. De aceea si erau considerati la evrei oameni foarte drepti.
Vamesii nu erau functionari de vama, ca astazi, ci erau perceptorii care strangeau taxele si darile catre conducerea regatului si catre stapanitorii romani. Ei treceau, in conceptia contemporanilor, drept cei mai pacatosi, pentru ca adeseori, in munca de a strange impozitele, ei nedreptateau, incasand mai mult decat le era randuit. Cel putin asa se credea despre ei!…
Asadar, un fariseu drept si cinstit de toti si un vames pacatos, nedrept si hulit de catre societate au venit la templu. Si unul si celalalt s-au rugat. Se intampla insa ca fariseul ,,drept” s-a intors la casa lui ,,pacatos” si sanctionat de cuvantul aspru al Mantuitorului Hristos, in timp ce ,,pacatosul” de vames ,,s-a intors mai indreptat la casa sa”. Ce s-a intamplat? Unde a pierdut dreptul fariseu si unde a castgat pacatosul de vames si ce anume a rasturnat ierarhia valorilor atat de bine implementata in constiinta evreilor din vremea aceea, conform careia fariseul era un ,,sfant”, iar vamesul era un ,,ticalos”? Ce s-a intamplat la templu, dragii mei?
Haideti sa vedem ce a facut fariseul!
Fariseul a intrat in templu cu multa indrazneala, adica foarte sigur pe sine si, venind in fata, a ,,multumit” lui Dumnezeu, laudandu-se cu niste cuvinte ca acestea:,,Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri,sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana si dau zeciuiala din toate cate castig”…
Ce a facut vamesul?
Vamesul, intrand si el, s-a oprit undeva in spate. Nu si-a luat indrazneala de a privi cu mandrie, ca fariseul care si-a contabilizat faptele sale cele bune prin comparatie cu cele rele ale altora ci, lovindu-si pieptul cu mainile, a cautat la propriile sale pacate, zicand:,,Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosul”!
Va intreb: a fost justa sentinta Mantuitorului Hristos, Care a indreptatit pe ,,pacatosul” de vames si a respins pe ,,dreptul” de fariseu?
Unde a gresit fariseul?
Ei, bine, fariseul a rostit o rugaciune cu totul neinspirata, pentru ca el aparent multumeste, dar multumirea lui se transforma in judecata aspra la adresa semenilor sai. De aceea, de fapt, el nu multumeste cu nimic lui Dumnezeu, ci doar se compara cu ceilalti oameni si chiar cu vamesul de alaturi, dispretuindu-l pe acesta si evidentiindu-si cu nerusinare ,,virtutiile” sale. Ce mai face, inca? Isi etaleaza faptele sale cele bune, si nu minte deloc!…Fariseii chiar savarseau aceste fapte bune: posteau de doua ori pe saptamana cu mare atentie, ca nu cumva ceva necurat sa le intineze postul, si renuntau la a zecea parte din castigul lor…
Toate aceste fapte bune insa – si aici greseste crunt fariseul – se transforma in mandrie, judecata aspra a aproapelui si laudarosenie, in ,,rugaciunea” sa. Iata de ce spun ca rugaciunea fariseului este neinspirata! ,,Multumirea” lui se transforma in judecata critica, iar faptele lui bune se prefac in mandrie si laudarosenie. Poate fi rugaciunea judecata nemiloasa la adresa celorlalti oameni? Nu! Dar laudarosenia, poate fi rugaciune? Nicidecum! Fariseul, asadar nu s-a rugat, de fapt nici o clipa.
Ce a facut vamesul?
Vamesul a constientizat cu toata fiinta lui ,,unde” se afla si, mai ales, ce trebuie sa ,,spuna” intr-un loc ca acesta. A inteles ca ,,aici” trebuie sa se arate mai degraba constient de slabiciunile, decat de virtutile sale. Nici gand sa-si evidentieze calitatile, caci, va fi avut si el, poate, ceva bun in fiinta lui… Insa, nu venim la rugaciune pentru acestea! Nu venim la biserica sa ne laudam, sa ne comparam si sa-i judecam pe ceilalti, ci venim fiecare pentru slabiciunile, problemele, neputintele si pacatele noastre. Iata de ce Dumnezeu nu a primit decat rugaciunea vamesului: ,,Adevarat va spun voua ca acesta s-a intors mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta”.Astfel a inaltat Hristos pe vamesul dispretuit, hot si pacatos, mai mult decat pe fariseul care adunase atatea fapte bune…
Ce invatam din toate acestea?
Invatam ca, atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu, sa nu ne comparam cu ceilalti oameni! Sa nu indraznim a fi mandri ori laudarosi, ca sa nu devina rugaciunea noastra judecata, iar faptele noastre cele bune, si asa foarte putine, sa se prefaca in laude, caci aceasta nu este rugaciune! Nu face ,,doi bani” o astfel de rugaciune in fata lui Dumnezeu!
Dar cum sa ne rugam?
Asa ca vamesul: cu smerenie, interiorizandu-ne si rugandu-ne mai intai pentru noi; cautand cu pocainta la pacatele slabiciunile si greselile noastre de fiecare clipa, gandurile murdare, cuvintele urate, ori planurile nedrepte pe care le urzim de multe ori impotriva celorlalti. Sa spunem lui Dumnezeu, in taina, un cuvant de iertare, de cerere si de ajutor pentru indreptare intai pentru noi, apoi pentru cei dragi noua: pentru cei de langa noi si pentru cei plecati dintre noi, rudenii, cunoscuti sau prieteni, pentru toti cei care au nevoie de ajutorul, iar nu de judecata noastra aspra si critica.
Iata ce am invatat astazi, dragii mei!
Am invatat ca, atunci cand intram in biserica, sa ne comportam ca atare. Am inteles ca, venind aici, nu trebuie sa ne intoarcem la casele noastre ,,neindreptati”, cum s-a intamplat cu fariseul. Sa rugam pe Dumnezeu sa ne dea smerenia vamesului si, mai ales, intelepciunea de a invata sa ne rugam, pentru ca rugaciunea noastra sa nu se prefaca in pacat – prin mandrie, judecata aspra la adresa aproapelui, ori laudarosenie – ci intru smerenie si gand de vinovatie sa-I cerem Domnului iertarea greselilor si indreptarea noastra, Amin!
PS Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011
-
Vamesul si fariseul - Parintele Alexander Schmemann
Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului -
Vamesul si fariseul in fata usii de pocainta
Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului -
Vamesul si fariseul in Triod
Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului -
Vamesul si fariseul
Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.