Daca sarbatoarea Invierii este Sarbatoarea Sarbatorilor si Doamna Doamnelor, sarbatoarea Inaltarii Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri este „podoaba tuturor sarbatorilor si implinirea tuturor praznicelor imparatesti”, dupa cum ne invata Sfantul Epifanie, arhiepiscopul Salaminei Ciprului. Prin Invierea Domnului, moartea a fost biruita, dar numai prin Inaltarea Domnului la cer firea omeneasca, ce a fost indumnezeita in Hristos, a fost asezata pe tronul slavei, de a dreapta lui Dumnezeu Tatal, asa cum marturisim de fiecare data cand rostim Simbolul de Credinta: „S a inaltat la Ceruri si sade de a dreapta Tatalui”.
Domnul nostru Iisus Hristos este Calea, dar in acelasi timp este Cel care ne arata calea care duce la mantuire.
Odata cu pacatul savarsit de Adam, omul orbit duhovniceste a iesit din sanul lui Dumnezeu si a ratacit pe cai straine, in tari indepartate, nemaifiind in stare sa gaseasca singur calea. Chiar daca ar fi gasit o, nu ar fi avut putinta de a intra in imparatie, pentru ca nu avea cheia potrivita pentru a deschide portile imparatiei. In Sfanta Scriptura avem doar doua exemple de oameni care au invatat nevinovatia si care au fost inaltati cu trupul la cer: Ilie si Enoh. Calea care duce la Imparatie sau Cheia care deschide „usile milostivirii” nu este, insa, o inaltare, ci este o coborare a omului din inaltarea de sine, caci: „Cine se va inalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri se va inalta” (Matei 23, 12). Aceasta coborare prin smerenie este de fapt „venirea in fire” a omului.
Noi, romanii, avem multe expresii batranesti care au in ele multa intelepciune dumnezeiasca. Spunem despre un om care a savarsit o fapta rea ca si a iesit din fire. Adam, cand a pacatuit, si a iesit din fire, iar firea omeneasca a fost pervertita. Hristos este Cel care ne a facut si ne a ajutat sa ne venim in fire. Si nu doar atat. Prin coborarea Lui, El S a inaltat la cer, si odata cu inaltarea Lui ne a inaltat si pe noi: Iar Eu, cand ma voi inalta de pe pamant ii voi trage pe toti la Mine (Ioan 12, 32). Si ce este mai minunat decat faptul ca unul dintre noi sade acum in sanul Sfintei Treimi, minune de care se bucura toata creatia? „Aceasta nevrednica omenire, cea mai fara de minte decat toate, s a ridicat astazi peste toate. Astazi ingerii au vazut ceea ce de mult doreau sa vada. Astazi arhanghelii privesc cele pe care de mult asteptau sa le vada. Ei au vazut natura noastra stralucind de pe Tronul cel imparatesc, stralucind in slava si frumusetea cea nemuritoare”, spune frumos Sfantul Ioan Gura de Aur.
La Inaltare s a restabilit comuniunea omului cu Dumnezeu, de aceea fiecare dintre noi trebuie sa se straduiasca zi de zi sa se inalte la cer folosindu si aripile duhovnicesti si avandu L pe Hristos calauzitor, dupa cum spune si Sfantul Nicolae Velimirovici: „Pacatul a taiat aripile lui Adam si pe cele ale tuturor urmasilor sai, si toti s au indepartat de Dumnezeu, au slabit in credinta si au fost orbiti de tarana din care au fost zidite trupurile lor. Hristos, ca Adam cel Nou, primul Om, Intaiul Nascut intre oameni, a fost cel dintai care sa Se inalte la cer pe aripi duhovnicesti, catre tronul slavei si puterii vesnice, despicand calea spre cer si deschizand toate portile cerului urmatorilor Lui cu aripile lor duhovnicesti – asa cum vulturul deschide calea puilor sai; precum randunica merge inainte, aratand stolului calea si taind rezistenta mare a aerului”.
Hristos a Inviat!
† Timotei, Episcopul Ortodox Roman al Spaniei si Portugaliei
Sursa: apostolia.eu.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.