În „Caietele” sale cu însemnări, Preacuviosului Părinte Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), vorbind despre Taina Sfintei Cruci, spunea:

Sfânta Cruce este puterea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care a biruit, pentru noi, moartea şi pe diavol. Este tăria Iubirii lui Dumnezeu, care se dăruiește pururea pe Sine ca să transfigureze și să îndumnezeiască lumea.

Crucea e „sabia” Golgotei înfiptă în plinul Pământului, ca să sfinţească şi să strălucească pe toţi şi pe toate, „arma cea mai neînvinsă” lucrată de însuşi Dumnezeu, dată celor ce cred, pusă la îndemâna fiecăruia dintre noi.

Crucea este mai întâi semn al lui Hristos, apoi simbol al Tainelor dumnezeieşti, adică chip al Duhului Sfânt. Este cel mai desăvârşit semn al semnelor, este semnul Inimii lui Dumnezeu ce ne descoperă Taine mai presus de fire, prin Sângele lui Iisus, care neîncetat se varsă pentru a noastră mântuire.

Taina Sfintei Cruci este cea mai cutremurătoare, cea mai înfricoşată dintre toate tainele pe care le păstrează Sfânta Biserică. Ea este una dintre acele Taine fundamentale ale vieţii noastre, e Taina naşterii noastre a doua oară, tot atât de reală ca şi zămislirea şi naşterea trupească. Primind-o, prin Sf. Cruce ni se împlineşte şi se luminează viaţa noastră. Prin ea înțelegem și sensul suferinței.

Crucea e diametral opusă cercului. Crucea e simbolul cunoaşterii harice, a cunoaşterii inspirate, intuitive. Cercul e semnul cunoaşterii discursive, raționale, un semn al „veşnicei întoarceri”, închis în sine însuşi.

Sf. Cruce este simbolul prin excelenţă deschis spre veșnicie, a cărei brațe se prelungesc la infinit şi care îmbrățișează întreaga lume, pentru a o îmbrăca în veșmântul mântuirii. Această deschidere a Crucii, cu cele patru braţe ale ei, „sparge” limitele cercului şi ne descoperă întreg orizontul duhovnicesc, ca un zbor răstignit de aripi, niciodată frânte de încercările vieții.

Pentru noi, Crucea este mai întâi de toate semnul „darului pocăinţei”, al pocăinţei sub har, pocăinţa rodnică, sinonim în adâcimile lui cu acceptare de sine, semnul drept al biruinţei asupra egoismului nostru ancestral.

Crucea ni se descoperă drept simbolul cel mai desăvârşit şi mai plin al sfinţeniei, drept icoana cea mai înaltă a Vieţii dumnezeiești, loc al prezenţei întregi şi personale a lui Dumnezeu. Este gândul lui Dumnezeu cel mai înalt şi smerit, măsura cu care Dumnezeu zideşte, măsoară şi creează. Imaginea vie a Fiului lui Dumnezeu, care din Iubire își dă viața pentru noi.

La umbra Sf. Cruci şi mintea noastră rodește tainic, prin smerita cugetare. De aceea, mintea trebuie pururea să păstreze întipărită această Icoană dumnezeiască, drept cea mai limpede putere de a măsura şi a înţelege. Aceasta înseamnă să cunoaștem Taina crucificării lui Dumnezeu, prin răstignire de sine împreună cu Hristos. Este Taina Smereniei lui Iisus.

A gândi înseamnă a ne situa în „inima” Crucii, şi prin această înălţime a Crucii, situați pe înălțimile Golgotei, putem da trăirilor noastre locul şi valoarea lor adevărată. Doar în Iisus Hristos ni se descoperă suprema şi adevărata Revelaţie: lumea se mişcă şi se răstignește într-o uriaşă Sfântă Cruce, și fără să-şi dea seama, trăieşte în acest spaţiu spiritual al Crucii. Aşa, lumea moare şi înviază în fiecare clipă ca să se îndumnezeiască, să fie minunată şi veşnică, asemenea lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru.

Sfânta Cruce e „ușa” tainelor interioare ale omului, o „metodă de antrenament personal”, de trăire a vieţii interioare, prin răstignire de sine, care ne arată sensul duhovnicesc al existenței noastre, ca un fel de gustare anticipată a veşniciei.

Crucea se identifică cu SfIntele Patimi ale Mântuitorului nostru, adică suferinţa omenească trecută prin taina „Schimbării la Faţă”, sublimată prin incandescenţa harului și prefăcută în bucurie veșnică.

Acesta este tâlcul şi secretul Crucii: în inima slăbiciunii şi a morţii stă dumnezeiasca Viaţă, biruitoare, izbucnitoare, transfiguratoare. Aici ni se descoperă legătura dintre Muntele Taborului, Muntele Căpăţânii şi Muntele Fericirilor. Crucea nu poate fi înţeleasă fără Lumina Transfigurării şi a Învierii şi stă în inima noastră, drept cheie şi putere a lor.

Deși, la prima vedere, Sf. Cruce pare o imagine pe care unii o asociază cu pieirea şi cu înfrângerea, pentru cei care cred ea este un izvor nesecat, dătător de viaţă veșnică. Este o vădire de-a pururea a prezenţei celei vii a nevăzutei Dumnezeiri. De aceea ne închinăm Sfintei Cruci, încredințați fiind că Dumnezeu este Viu, Cel care a biruit lumea.

„Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește poporul Tău.” (Troparul Sfintei Cruci)

Sorin Lungu

• Biserica Inaltarea Sfintei Cruci - Volovat
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Predica la Inaltarea Sfintei Cruci
  Publicat in : Predici la sarbatori