La zece zile de la Inaltarea Mantuitorului, Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant, in chip de limbi ca de foc, peste ucenicii adunati in camara de sus. Focul in chipul caruia Si-a facut aparitia Duhul Sfant nu era unul natural si din acest motiv Scriptura vorbeste de limbi ca de foc si nu limbi de foc. E importanta aceasta precizare pentru ca exista o diferenta majora intre lumina dumnezeirii si lumina focului. Lumina dumnezeiasca fiind necreata nu sufera schimbari si alterari, precum cea a focului. Iar daca lumina focului este cand mai putin intensa, cand intensa, in functie de foc, lumina dumnezeiasca fiind necreata, nu i-a luminat pe Apostoli progresiv.

Descoperirea Duhului in chipul limbilor ca de foc, arata chipul indoit al luminii: luminator si mistuitor. El Se face lumina pentru oamenii curatiti de pacate si foc pentru cei necurati.

Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii - ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Pelerinii, neputand sa-si explice cum de puteau predica in graiuri diferite, unul dintre ei ii acuza ca ar fi "plini de must", adica beti (F.A. 2, 13). Atunci Sfantul Petru a luat cuvantul pentru a-i apara pe Apostoli de o asemenea invinuire, dar si pentru a vorbi multimilor despre Hristos. El le-a descoperit ca se implinise profetia lui Ioil: "Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). In urma cuvantarii lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.

Apostolii au vorbit real limbile celor prezenti. Din Faptele Apostolilor aflam ca toti cei umpluti de Duh Sfant "au inceput sa graiasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai" (Fap. 2, 6). Au existat persoane care au afirmat ca Apostolii au vorbit intr-o singura limba, dar Duhul Sfant traducea ascultatorilor ceea ce Apostolii graiau. Daca Duhul ar fi tradus, atunci "minunea ar fi fost mai degraba la cei ce ascultau decat la cei ce vorbeau", dupa cum afirma Sfantul Grigorie de Nazianz.

Limbile pe care Apostolii le vorbeau nu sunt limbi create de Dumnezeu. IPS Ierotheos Vlachos afirma: "Sfintii Parinti ne invata ca puterea cuvantului nostru este lucrarea-energia lui Dumnezeu, Care a creat firea, dar gasirea cuvintelor particulare pentru nevoia diferitelor lucruri este inventia omului. Daca Dumnezeu ar fi autorul cuvintelor, atunci ar insemna ca Ii putem atribui si cuvintele rusinoase si necuviincioase care exista in limbile oamenilor". Sa nu uitam ca Dumnezeu ii cere lui Adam sa puna nume animalelor si nu-l invata pe Adam numele acestora.

Asadar, Duhul Sfant foloseste cuvintele noastre si intra in comuniune cu noi ca sa primim prin ele intelegerea celor dumnezeiesti. Sfantul Grigorie de Nissa spune ca "Asa cum pentru a-i face pe surzi sa priceapa ce trebuie sa faca folosim tot felul de semne si gesturi, pentru ca este cu totul nefolositoare in cazul lor rostirea cuvintelor - la fel si in cazul nostru, al oamenilor indeobste, intelegerea celor dumnezeiesti. Intrucat firea noastra este surda si nu pricepe nimic din cele inalte, Harul lui Dumnezeu le vorbeste in multe locuri si in multe chipuri Prorocilor, dand chip cuvantului lor, asa incat 'sa il intelegem cu usurinta si asa cum ne-am obisnuit', ca sa ne poarte catre intelegerea celor inalte".

Prezenta Duhului in chip de limbi ca de foc a facut posibil ca Apostolii sa cunoasca voia lui Dumnezeu si sa o impartaseasca celor prezenti in propria lor limba, ca propovaduirea sa nu ramana nelucratoare.

Limbile ca de foc sunt prezente si astazi in Biserica. Painea si vinul devin Trupul si Sangele Domnului prin lucrarea Sfantului Duh. Fiecare hirotonie intru diacon, preot sau arhiereu e dovada prezentei Duhului. Prin harul Duhului Sfant omul devine crestin si este incorporat in Trupul lui Hristos. Iertarea pacatelor marturisite se face tot prin harul Duhului Sfant.

Prin Duhul are loc extinderea vietii lui Hristos in noi.

Adrian Cocosila

.