În vremea domniei păgânului împărat Iulian (361-363), cel ce s-a lepădat de Hristos, s-a ridicat de către el o cumplită prigoană asupra creştinilor, tulburând toată lumea. Pentru că, în toată împărăţia Romei, în toate ţările şi cetăţile, a poruncit ca binecredincioşii creştini din toată seminţia şi limba, bărbaţi şi femei, de toată vârsta, să fie daţi fără de milă la chinuri şi la amară moarte.
Cu o poruncă nedreaptă ca aceasta, urâtorul de Dumnezeu împărat a stricat legile cele drepte şi a umplut Răsăritul şi Apusul de sângele creştinilor, ce se vărsa fără de cruţare, pornindu-se cu mânie şi vrajbă împotriva lui Hristos şi a creştinilor.
Deci, punând dregători asupritori prin toate cetăţile şi ţările ca să chinuiască pe creştini, a trimis în cetatea Durostor, care este lângă Dunăre, pe un chinuitor nemilostiv, cu numele Capitolin, pierzător de oameni şi iubitor de idoli, care, venind în cetate, mai întâi a intrat în capiştea idolească şi a adus jertfă demonilor, închinându-se acelor idoli neînsufleţiţi.
Apoi, într-o altă zi, ieşind la locul de judecată, a stat pe un scaun înalt, cu mare mândrie şi cu îngrozire pentru înfricoşarea creştinilor. Şi, punând de faţă porunca împărătească, întreba: „Este, oare, cineva în cetatea aceasta împotriva zeilor, mărturisind că este creştin?”.
Iar cetăţenii, cu jurământ, îl încredinţau că nu este în cetatea lor niciun om de felul acesta, ci toţi, cu închinăciuni şi cu jertfe, cinstesc zeii în toate zilele. Aceasta auzind-o Capitolin dregătorul, s-a bucurat mult şi a chemat pe toţi mai-marii cetăţii la sine, la prânz, zicându-le: „De vreme ce vă văd pe voi slujind părinteştilor zei cu osârdie, se cade ca în ziua de astăzi să mâncăm împreună şi să bem şi să ne veselim”.
Era, însă, în acea cetate, unul dintre creştinii cei tăinuiţi, cu numele Emilian, rob al unui oarecare bărbat cinstit şi mare din cetate, care era creştin. Acest Emilian, când se ospătau dregătorul şi mai-marii cetăţii, aflând vreme prielnică, a intrat singur, fără să ştie nimeni, în capiştea idolească, având un ciocan de fier şi a început să bată în idoli, încât i-a sfărâmat, făcându-i praf. Altarul lor l-a răsturnat, jertfele le-a aruncat şi le-a călcat în picioare, iar făcliile cele mari, care erau prinse înaintea lor, le-a rupt şi le-a sfărâmat şi, apoi, a plecat împăcat cu duhul.
După plecarea lui, un oarecare om dintre păgâni a intrat în capişte şi, văzându-le pe toate sfărâmate, s-a înspăimântat şi, alergând, a spus aceasta dregătorului şi celor care erau la masă cu el; şi, îndată, toţi s-au tulburat şi dregătorul s-a mâniat mult. Şi a trimis îndată să caute pe cel ce a făcut aceasta. Alergând, trimişii au văzut pe un oarecare sătean trecând pe lângă capişte. Şi, prinzându-l pe acela, îl trăgeau la dregător, socotindu-l ca pe un tâlhar.
Şi venea din urmă mult popor, făcând multă zarvă pentru sfărâmarea zeilor. Iar fericitul Emilian, văzând aceasta, a socotit întru sine, zicând: „De voi tăinui fapta mea, apoi, ce folos îmi va fi mie? Oare, dimpotrivă, nu-mi voi îngreuna cugetul meu, făcându-mă pricinuitor de moartea acestui om nevinovat şi voi fi ca un ucigaş înaintea lui Dumnezeu?”.
Aceasta gândind-o, a alergat la cei ce trăgeau şi băteau pe omul acela şi a început a-i opri, strigând, cu glas tare: „Liberaţi pe acest om nevinovat. Pe mine să mă prindeţi, pentru că eu am sfărâmat şi am călcat în picioare pe zeii voştri, cei fără de suflet”. Iar ei, lăsând pe omul acela, l-au prins cu mânie pe Sfântul Emilian şi, cu bătăi şi cu ocară, l-au dus pe el la dregător.
Iar dregătorul, stând la obişnuita judecată, înaintea poporului, şi văzând pe Emilian cel adus la el, a zis către cetăţeni: „Cine este acesta?”, iar ei au zis: „El este cel ce a făcut răul acela, sfărâmând zeii şi răsturnând jertfele”. Iar dregătorul, umplându-se de mânie, a grăit către cetăţeni: „Voi aţi zis, mai înainte, că în cetatea voastră nu este niciunul potrivnic zeilor şi, iată, s-a aflat unul ca acesta, prin nepurtarea voastră de grijă. Pentru această pricină să daţi la vistieria împărătească o livră de aur”.
Aceasta zicând-o către cetăţeni, s-a întors spre fericitul Emilian şi a început a-l întreba cu mânie: „Cap necurat, spune-ne nouă cum te numeşti?”. Iar ostaşul cel viteaz al lui Hristos i-a răspuns: „Creştin sunt”. Apoi dregătorul, şi mai mult mâniindu-se, a zis: „Numele tău, spune-ni-l nouă, spurcatule”. Răspuns-a Mucenicul: „Părinţii mei m-au numit Emilian, iar Hristos, adevăratul Dumnezeu, m-a învrednicit a mă numi şi a fi creştin”. Zis-a dregătorul: „Spune, omule răucredincios, cine te-a îndemnat să faci ocară zeilor celor fără de moarte?”.
Iar ostaşul lui Hristos a răspuns: „Dumnezeu şi sufletul meu mi-au poruncit să sfărâm idolii cei fără de suflet, pe care voi îi numiţi dumnezei, pentru ca toţi oamenii să ştie că ei sunt fără de suflet, surzi şi muţi, şi nu spun nicio vorbă, ci sunt pietre şi lemne nesimţitoare. Deci, să ştii că n-am adus nicio ocară adevăratului Dumnezeu, Celui ce toate le-a făcut, ci pe zeii voştri cei mincinoşi i-am surpat, ca pe unii ce n-au făcut nimic din ce este în lume, ci ei înşişi sunt făuriţi de voi, ca să piară numele lor în veci”. Iarăşi, a zis dregătorul: „Numai tu singur i-ai sfărâmat pe zei, sau şi altcineva, împreună cu tine?”.
Răspuns-a Sfântul: „Singur eu, cu ajutorul Hristosului meu, i-am sfărâmat, făcându-i praf pe idolii voştri şi am călcat în picioare jertfele şi lumânările lor şi niciunul n-a putut să se răzbune pe mine, nici să scape din mâinile mele, pentru că n-au putere, nici simţire. Şi aşa să fiţi şi voi, ca ei, voi care îi faceţi pe ei şi voi, toţi, cei ce nădăjduiţi în ei (cf. Psalmul 134:18)”. Iar dregătorul, mâniindu-se, a poruncit ca pe ostaşul lui Hristos să-l dezbrace, spre bătaie.
Şi, când au dezbrăcat hainele de pe Mucenic, i-a zis dregătorul: „Spune, ticălosule, cine te-a îndemnat să sfărâmi pe zei?”. Răspuns-a Sfântul: „Ţi-am spus mai înainte şi iarăşi îţi spun, că nimeni altul, în afară de Dumnezeu şi cugetul meu, nu mi-a poruncit să fac aceasta”.
Şi a zis dregătorul către slujitori: „Întindeţi-l pe el şi-l bateţi tare, ca să ştie că îndrăzneala nu-i va ajuta lui, nici nu-l va scoate pe el cineva din mâinile mele”. Şi au început a-l bate pe el cumplit. Şi, bătut fiind Mucenicul şi pământul de sângele lui roşindu-se, a zis către el dregătorul: „Spune, osânditule, cine te-a îndemnat să faci răul acesta?”.
Iar Mucenicul, bătut fiind, a răspuns: „Ţi-am spus ţie că Dumnezeu mi-a poruncit mie, şi sufletul meu, şi încă nu mă crezi pe mine. Dar niciun rău n-am făcut, ci numai bine, pentru că pe diavolul l-am ruşinat, iar pe Dumnezeul meu L-am proslăvit”. Iar dregătorul a zis către slujitori: „Întorceţi-l pe el şi-l bateţi pe pântece şi pe piept, pentru că semeţ este şi nu se supune legilor împărăteşti”. Şi a fost bătut Mucenicul mult şi fără de cruţare.
Apoi dregătorul, poruncind să înceteze bătaia, a zis către Sfânt: „Rob eşti, sau liber?”. Răspuns-a Sfântul: „Sunt rob al unuia mai-mare din cetate”. Şi s-a mâniat dregătorul asupra acelui mai-mare din cetate, stăpânul lui Emilian, fiindcă pe un rob ca acela, vrăjmaş al zeilor şi nesupus poruncii împărăteşti, îl ţinea la el şi a pus asupra lui pedeapsă ca să dea la vistieria împărătească o livră de argint, iar pe Mucenic l-a osândit să fie ars.
Şi, îndată, slujitorii, luând pe Sfânt, l-au scos cu mult popor din cetate şi, aproape de malul Dunării, aprinzând un foc mare, l-au aruncat în el pe Mucenic. Iar văpaia focului înconjura pe Sfânt şi nu s-a atins de el, ci se revărsa împrejur, departe, şi a ars pe necredincioşi, pe toţi câţi i-a ajuns. Iar Sfântul, stând în foc, s-a întors cu faţa spre răsărit şi cu semnul crucii se îngrădea pe sine şi binecuvânta pe Dumnezeu. Şi, rugându-se cât a voit, a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu!”.
Acestea zicându-le, s-a culcat şi a adormit în Domnul, focul fiind stins acum. Şi a rămas trupul lui nevătămat de foc, încât nici părul lui nu i-a ars. Iar toţi câţi dintre cetăţeni erau creştini în taină, aceia, mergând la soţia dregătorului, care şi ea, în taină, avea credinţă creştinească, i-au spus ei toate cele despre Sfânt şi au îndemnat-o să ceară de la bărbatul ei trupul Mucenicului, cel nevătămat de foc, spre îngropare. Iar ea, rugându-şi bărbatul, acesta i-a poruncit să-l ia fără teamă. Şi, credincioşii, luându-l şi cu pânză curată şi cu aromate învelindu-l, l-au îngropat cu cinste, la un loc ce se numea Gedina, ca la trei stadii de la cetate. Deci, a pătimit Sfântul Mucenic Emilian pentru Hristos în ziua de 18 iulie anul 362, într-o vineri.
Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.
Acatistul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor
Condac 1:
Ca pe o podoabă a mucenicilor și apărător fierbinte al dreptei credințe, te lăudăm pe tine, Sfinte Mucenice Emilian, biruitorul înșelăciunii idolești. Iar tu, ca cel ce ești mijlocitorul nostru către Dumnezeu, de înșelăciunea vrăjmașului ne izbăvește pe noi, care-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Icos 1:
Credința cea de viață dătătoare, Mucenice Emilian, primind-o de la părinții tăi cei de bun neam, luminat de harul lui Hristos, ai trăit pe pământ în fapte bune, pentru ca tinerețea ta să o aduci prinos de bună mireasmă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, vrednicule de laudă, îți aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, floare rară, răsădită în cetatea Durostorum;
Bucură-te, că din părinți binecredincioși ai odrăslit;
Bucură-te, înger pământesc, luminat de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prunc nevinovat, care ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai hrănit cu învățătura lui Hristos;
Bucură-te, cel ce Soarele dreptății te-a luminat;
Bucură-te, că dreapta credință ți-a fost far călăuzitor;
Bucură-te, că din tinerețe ai avut nădejde tare către Dumnezeu;
Bucură-te, că de dragostea Lui nu te-ai despărțit;
Bucură-te, cântare suavă a iubirii treimice;
Bucură-te, că din dulceața Scripturilor te-ai hrănit;
Bucură-te, că de cele lumești nu ți-ai lipit inima;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 2:
Viața ta, plăcută lui Dumnezeu, mărite Emilian, a fost în vremea nelegiuitului împărat Iulian, prigonitorul creștinilor. Însă, nici prigonirile, nici amenințările dezlănțuite de acesta, nu te-au despărțit de dragostea lui Hristos, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!
Icos 2:
Plin de Duh Sfânt și întărit de dragostea lui Hristos, ai înfruntat marea prigonire a împăratului apostat și, vădind înșelăciunea idolească, ai început să propovăduiești celor din cetatea Durostorum să nu se lepede de dreapta credință. De aceea, te laudăm zicând:
Bucură-te, ostaș plin de credință dreaptă și statornică;
Bucură-te, viteaz luptător pentru apărarea creștinilor;
Bucură-te, sabie care tai înșelăciunea idolească;
Bucură-te, scut de apărare împotriva dușmanilor nevăzuți și văzuți;
Bucură-te, pavăza celor aflați în primejdii și necazuri;
Bucură-te, piatră tăiată din piatra Hristos;
Bucură-te, bună mlădiță ieșită din vița Hristos;
Bucură-te, cel care te-ai arătat plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, următorul sfântului Dasius - martirul din cetatea ta;
Bucură-te, luceafăr răsărit în vremea prigonirilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de slujirea împăratului pământesc;
Bucură-te, că ți-ai ales ca împărat pe Împăratul cel veșnic;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 3:
Ca și Irod, omorâtorul pruncilor din Betleem, tot așa și ighemonul Capitolinus a ucis pe pruncii născuți din apă și din Duh, în cetatea Durostorum. Dar tu, vrednicule ostaș al lui Hristos, văzând fărădelegea lui, te-ai rugat pentru așezarea sufletelor nevinovate în ceata mucenicilor și, dând slava lui Dumnezeu, cântai neîncetat: Aliluia!
Icos 3:
Dacă ai văzut asuprirea și suferința creștinilor din cetatea părinților tăi, ca un neînfricat ostaș al lui Hristos te-ai împotrivit cu multă bărbăție celor ce sileau pe creștini să jertfească zeilor, mustrând cu tărie nelegiuirea lor. Pentru aceea, cu bucurie îți aducem aceste laude:
Bucură-te, că nu te-ai supus poruncii împărătești;
Bucură-te, că nu te-ai alăturat închinătorilor idolești;
Bucură-te, că prigonitorii nu te-au înduplecat să jertfești zeilor;
Bucură-te, că ospățul lui Hristos ai dorit;
Bucură-te, că ți-ai aprins inima pentru Hristos;
Bucură-te, că veselia cea trecătoare nu ți-a schimbat sufletul plin de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că rabdarea mucenicilor te-a întărit;
Bucură-te, că aceasta te-a făcut să ai îndrăzneală a intra în capiștea idolilor;
Bucură-te, că ai sfărâma idolii cei nesimțitori;
Bucură-te, că Hristos ți-a dat tărie și îndrăzneală;
Bucură-te, putere din puterea lui Hristos;
Bucură-te, lumina aprinsă din lumina Duhului;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 4:
Auzind Capitolinus vestea distragerii altarelor păgânești, s-a tulburat și cu mare mânie a strigat: „În grabă căutați pe Emilian și aflându-l, să mi-l aduceți ca să-l pierd”. Dar tu, Sfinte, unit fiind în cuget cu Hristos-Dumnezeu, nu te-ai înspăimântat de amenințările lui, căci neîncetat cântai: Aliluia!
Icos 4:
Poruncilor împăratului nu te-ai supus, Sfinte Emilian, căci Hristos te-a întrarmat cu chemare sfântă la pătimire pentru El. Drept aceea, ai pornit spre ajutorul și îmbărbătarea creștinilor prigoniți, mărturisind cu tărie că și tu, asemenea lor, nu te supui poruncilor păgânești. Pentru aceea, primeste în dar cântarea noastră, Sfinte:
Bucură-te, urmaș al lui Hristos și credincioasă slugă;
Bucură-te, că Mântuitorul te-a chemat la pătimire pentru El;
Bucură-te, ascultător al glasului dumnezeiesc;
Bucură-te, că nesuferind nedreptatea, de bună voie te-ai predat celor fărădelege;
Bucură-te, că pe mulți ai întărit în credința cea adevărată;
Bucură-te, vrednic luptător pentru Hristos;
Bucură-te, că viața întru nimic nu ți-ai cruțat;
Bucură-te, că în fața scaunului de judecată, luminos te-ai arătat;
Bucură-te, viteaz ostaș, care ai biruit păgânătatea;
Bucură-te, că în inima ta a încăput Hristos Cel neîncăput;
Bucură-te, că Acesta te-a întărit să poți pătimi pentru El;
Bucură-te, candelă nestinsă în biserica lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 5:
Vederile minții avându-le curățite, ai ales a pătimi pentru Hristos, dorind a te jertfi pentru El, a învia împreună cu El, cântând neîncetat cântarea îngerească: Aliluia!
Icos 5:
Dintru înălțime putere primind, cu îndrăzneală ai stat în fața lui Capitolinus, vorbindu-i de Hristos, încât acesta s-a mirat de înțelepciunea ta. Auzind aceasta, cetele sfinților în cer s-au bucurat, iar noi, pe pământ, te lăudam, zicând:
Bucură-te, stea luminată de Soarele Hristos;
Bucură-te, cel ce ai alergat către chinuri, rănit fiind de dragostea Stăpânului;
Bucură-te, că de frumusețea trupului nu te-ai îngrijit;
Bucură-te, că frumusețea cea dumnezeiască ai dorit;
Bucură-te, că înșelăciunea idolească ai alungat;
Bucură-te, cel ce ai revărsat lumină din lumina lui Hristos în sufletele credincioșilor;
Bucură-te, cel ce aduci bucurie celor ce te iubesc;
Bucură-te, că necredincioșii, văzându-te luminat de înțelepciunea lui Hristos, s-au cutremurat;
Bucură-te, cel ce ai îndepărtat rătăcirea păgânească;
Bucură-te, răbdătorule de chinuri și apărătorul dreptei credințe;
Bucură-te, vas ales al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că în ceruri, răsplată ți s-a pregătit;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 6:
Supus din nou întrebărilor păgânului judecător, tu, Mucenice Emilian, te-ai arătat neclintit în credința întru Hristos. Ai nesocotit bătăile ce ți-au zdrobit trupul pentru că ai stat ca un adevărat ostaș, mărturisind adevărul și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6:
Neclintit fiind și stând tare pe piatra credinței, te-ai arătat puternic, Sfinte Mucenice, urmând îndemnurilor învățătorului tău, Cel ce a mântuit lumea de înșelăciunea vrăjmașului. Pentru aceasta, cu dragoste îți cântăm:
Bucură-te, mult pătimitorule pentru Hristos;
Bucură-te, pildă bună credincioșilor dreptmăritori;
Bucură-te, slujitor al adevărului și om al dreptății;
Bucură-te, ancoră tare și nemișcată a dreptei credințe;
Bucură-te, purtătorule de Hristos și mireasma Duhului;
Bucură-te, înger în trup și reazem al Bisericii;
Bucură-te, suflet înmiresmat de mirul pătimirilor;
Bucură-te, îndelung răbdătorule și statornic în adevăr;
Bucură-te, biruitor al înșelăciunii diavolești;
Bucură-te, propovăduitor al Adevărului;
Bucură-te, bun chivernisitor al tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, solia noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 7:
Foc pentru credință având în sufletul tău, fericite Mucenice Emilian, pentru dragostea Celui dorit de tine, întru nimic ai socotit chinurile, întărit de dorul Lui și vesel ai înfruntat toate, rugându-te pentru prigonitorii tăi, iar lui Dumnezeu aduceai laudă: Aliluia!
Icos 7:
Nici bătăile, nici ademenirile împăratului, nici sabia ighemonului nu te-au înspăimântat, nici te-au despărțit de Hristos, căci tu, Sfinte Emilian, răcorindu-te din Izvorul vieții, te-ai întărit. Pentru aceasta, uimindu-ne, îți cântăm:
Bucură-te, potir al dragostei și cupă a răbdării;
Bucură-te, sfetnic luminos și candelă veșnic aprinsă;
Bucură-te, tânăr plin de râvnă dumnezeiască;
Bucură-te, glas auzit de Hristos în ceruri;
Bucură-te, față de înger luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, jertfă plăcuta lui Dumnezeu;
Bucură-te, piatră la temelia Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, rob al lui Hristos și prieten al îngerilor;
Bucură-te, martir prealăudat din ceata mucenicilor;
Bucură-te, sămânță bună aruncată în pământ românesc;
Bucură-te, floare rară, deschisă în nădejdea învierii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 8:
După îndelungi prigoniri și chinuri cumplite, ți-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos, strigând ca și Sfântul Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic: „Doamne, Iisuse Hristoase, primește duhul meu”. Și astfel, sufletul tău, Sfinte Emilian, a fost așezat în ceata martirilor, cântând neîncetat Preasfintei Treimi, cântarea: Aliluia!
Icos 8:
Dacă ai trecut prin jertfă, din moarte la viață, adică în timpul lui Dumnezeu, Sfinte Mucenice Emilian, nu ai părăsit nicicum pe cei ce se luptă încă cu necazurile și primejdiile din lumea aceasta, ci mijlocești la Preamilostivul Dumnezeu pentru cei ce-ți cântă unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Emilian, mucenic preamărit al lui Hristos;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, fiu al cetății Durostorum și protopărinte al martirilor români;
Bucură-te, lauda Dobrogei și bucuria tuturor românilor;
Bucură-te, mucenic cinstit în toate provinciile românești;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru toți cei ce te cinstesc cu dragoste;
Bucură-te, purtătorule de cunună cerească;
Bucură-te, preaînțelepte, cel ce ai semănat sămânță bună în țarina ta;
Bucură-te, vrednicule de laudă și bucuria credincioșilor;
Bucură-te, turn al creștinătății și stâlp al Bisericii;
Bucură-te, apărător al dreptei credințe;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 9:
În Împărăția cerurilor intrând, Sfinte Mucenice Emilian, te îndulcești de răsplata veșnicelor bunătăți ale Stăpânului tuturor, Hristos Dumnezeu, pentru Care ai pătimit; iară acolo, mărite mărturisitorule, nu încetezi a-I mulțumi, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!
Icos 9:
Mărgăritar de multpreț al pământului Dobrogei te-ai arătat, Sfinte Emilian, mucenice al lui Hristos; căci trupul tău, îngropat în pământul stramoșilor noștri, sămânță dătătoare de rod duhovnicesc s-a arătat urmașilor tăi, iar sângele tău a rodit credința și demnitatea noastră, a celor ce cântăm, după cuviință pomenirea ta, zicând:
Bucură-te, urmaș al apostolilor și propovăduitor al Adevărului;
Bucură-te, sămânță dumnezeiască semănată în pământ străbun;
Bucură-te, cel ce ai întregit ceata martirilor dobrogeni;
Bucură-te, comoară în pământ ascunsă în așteptarea căutătorilor;
Bucură-te, cărare care duci la ceruri pe cei cucernici;
Bucură-te, izvor din care se adapă bunii credincioși;
Bucură-te, rază de soare pentru poporul cel binecredincios;
Bucură-te, liman duhovnicesc în care se odihnesc credincioșii;
Bucură-te, cădelniță de aur care porți focul cel dumnezeiesc;
Bucură-te, făclie călăuzitoare în noaptea ispitelor;
Bucură-te, cărbune aprins din dragostea lui Hristos;
Bucură-te, luceafăr răsărit în zorii creștinismului românesc;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 10:
Cu ce cântări de laudă vom încununa pe Mucenicul Emilian, căci acesta ca un bun atlet al lui Hristos, pe pământ a biruit uneltirile lui Veliar, iar în ceruri, vede pururea fața cea prealuminată a Stăpânului tuturor, Căruia îi cântă neîncetat: Aliluia!
Icos 10:
Având îndrazneală către Dumnezeu pe Care l-ai iubit, Sfinte Mucenice, nu înceta a te ruga pentru cei ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta și-ți cântă cu evlavie, din inimă curată, unele ca acestea:
Bucură-te, prieten al lui Dumnezeu și frate al nostru;
Bucură-te, că Hristos s-a împlinit întru tine;
Bucură-te, sălaș al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că înaintezi mereu către adâncimile Preasfintei Treimi;
Bucură-te, cel ce stai în ceata mucenicilor, slăvind pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce deslusești tainele cele ascunse;
Bucură-te, rugător fierbinte și sprijin sufletelor asuprite;
Bucură-te, bucuria îngerilor și slava mucenicilor;
Bucură-te, dătător de bunătăți duhovnicești credincioșilor;
Bucură-te, suflet încărcat de roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, jertfă vie cu bună mireasmă plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, celor sinceri și smeriți, bucurie și grabnic ajutor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 11:
Darul cel dat ție de la Dumnezeu, ca răsplată pentru nevoințele tale, mărite Mucenice Emilian, cine poate să-l spună, cu adevărat? Căci te-ai învrednicit a face minuni și faceri de bine celor ce se roagă ție cu credință; pentru aceea, săvârșind cu dragoste sfântă pomenirea ta, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 11:
Lăudăm nevoințele tale, Sfinte Mucenice Emilian, și, cinstind sfintele tale moaște, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a preamărit și te-a dăruit poporului nostru spre a-l feri de tot felul de ispite și necazuri, pentru care cântăm:
Bucură-te, răbdătorule în chinuri, întărirea celor slabi în credință;
Bucură-te, izbăvitorule de întristare și dătătorule de bucurie;
Bucură-te, îndulcirea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, purtătorule de balsamul tămăduirilor;
Bucură-te, alinarea celor suferinzi și părăsiți;
Bucură-te, biruitorul nedreptăților și pacea celor oropsiți;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor și al orfanilor;
Bucură-te, luminarea pruncilor și înțelepciunea tinerilor;
Bucură-te, începătura mucenicilor și bucuria cuvioșilor;
Bucură-te, sprijinitorul bătrânilor și miluitorul săracilor;
Bucură-te, risipitorul furtunilor și aducător de roadă pământului;
Bucură-te, turnul biruinței și ușa mântuirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 12:
Har dumnezeiesc cere nouă, Sfinte, de la Dumnezeu, ca să putem lupta împotriva vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Întinde nouă mână de ajutor și împacă viața noastră ca să nu pierim în iureșul ispitelor, ci, bucurându-ne, să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia
Icos 12:
Ca pe o podoabă de mult preț te are Biserica noastră dreptmăritoare, pe tine, Mucenice Emilian; căci de veacuri se cinstește numele tău în tot pământul românesc. De aceea, îți aducem mulțumire pentru binefacerile pe care le reverși peste noi, cei ce-ți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, sfinte, de veacuri cinstit în tot pământul românesc;
Bucură-te, că sfintele tale moaște la Silistra s-au descoperit;
Bucură-te, întâiule între martirii dobrogeni;
Bucură-te, că ești binecuvântare pentru neamul românesc;
Bucură-te, că în toată țara ți s-au înalțat locașuri sfinte;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru cei ce cinstesc numele tău;
Bucură-te, grabnic folositor celor ce aleargă la tine cu credință;
Bucură-te, potirul binecuvântarii și mijlocitorul harului;
Bucură-te, făclie luminoasă și rază cerească;
Bucură-te, cel ce torni în inimi har dumnezeiesc;
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;
Bucură-te, sprijinitorul nostru în ziua Judecății;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 13:
O, mult pătimitorule ostaș al lui Hristos, Sfinte Mucenice Emilian, cel ce te-ai învrednicit de la Hristos de mari daruri cerești, primește rugăciunea noastră, a păcătoșilor, și fii mijlocitor pentru noi către Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veșnic, iertându-ne păcatele, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)
Icos 1:
Credința cea de viață dătătoare, Mucenice Emilian, primind-o de la părinții tăi cei de bun neam, luminat de harul lui Hristos, ai trăit pe pământ în fapte bune, pentru ca tinerețea ta să o aduci prinos de bună mireasmă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, vrednicule de laudă, îți aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, floare rară, răsădită în cetatea Durostorum;
Bucură-te, că din părinți binecredincioși ai odrăslit;
Bucură-te, înger pământesc, luminat de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prunc nevinovat, care ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai hrănit cu învățătura lui Hristos;
Bucură-te, cel ce Soarele dreptății te-a luminat;
Bucură-te, că dreapta credință ți-a fost far călăuzitor;
Bucură-te, că din tinerețe ai avut nădejde tare către Dumnezeu;
Bucură-te, că de dragostea Lui nu te-ai despărțit;
Bucură-te, cântare suavă a iubirii treimice;
Bucură-te, că din dulceața Scripturilor te-ai hrănit;
Bucură-te, că de cele lumești nu ți-ai lipit inima;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Condac 1:
Ca pe o podoabă a mucenicilor și apărător fierbinte al dreptei credințe, te lăudăm pe tine, Sfinte Mucenice Emilian, biruitorul înșelăciunii idolești. Iar tu, ca cel ce ești mijlocitorul nostru către Dumnezeu, de înșelăciunea vrăjmașului ne izbăvește pe noi, care-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!
Rugăciune către Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor
Prealăudate mucenice al lui Hristos, Sfinte Emilian, care ai sfărâmat altarele idolilor și te-ai adus jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, auzi-ne pe noi, cei ce cădem înaintea icoanei tale și cu umilință te rugăm: fii mijlocitor nouă către Stăpânul și Mântuitorul lumii, ca unul care ai dobândit îndrăznire către Dumnezeu. Cel ce ai risipit idolii templului, alungă idolii necredinței care s-au înălțat în sufletele noastre și, prin rugăciunile tale către Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, zdrobește păcatul sub picioarele noastre, ca să punem hotar vieții noastre întinate. Stea luminoasă pe cerul Bisericii, alungă întunericul neîncrederii dintre noi și umple mintea noastră de cunoștința cea adevărată din înțelepciunea cea dată ție. Candela care arzi vesnic de dragostea lui Hristos, aprinde-ne si pe noi cu evlavie si iubire. Dă-ne răbdarea ta, Sfinte, virtute cu care ai biruit privind la Cel a Cărui suferință a depășit orice suferință și a Cărui slavă strălucitoare a depășit orice slavă. Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu. Învață-ne umilința cu care ai părăsit toate bucuriile și bogățiile pământești, iară pacea cu care ai stat în fața guvernatorului, fă să strălucească și în noi podoaba frumuseții inimii tale curate. Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, pune în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei și a sfințeniei, Moștenitorule al nemuririi, roagă-te să fim și noi împreună cu tine moștenitori. Tu, care te desfătezi cu cetele tuturor sfinților și faci fii ai luminii pe cei ce se roaga ție și te prăznuiesc, roagă-te să ajungem la Soarele dreptății și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care strălucește peste toți cei pecetluiți cu Sângele Său. Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.