Ca multi altii, oamenii religiosi, care au contact cu viata sacramentala a Bisericii, doresc imbunatatiri continue in vietile lor. Asa ca se dedica ameliorarii standardelor de viata si dobandirii de bunuri materiale pentru ei insisi si pentru cei apropiati si dragi lor. Multi dintre ei, cred, nu vor sa-L uite pe Dumnezeu, si continua sa respecte poruncile Evangheliei.
Insa un pericol de intrevede aici: oamenii pot incepe a crede ca bogatia pe care au acumulat-o este un semn al favorului facut lor de Dumnezeu. In acest fel credeau oamenii si in timpul Vechiului Testament.
Se pare ca acest mod de a vedea lucrurile il impartasea si tanarul din Evanghelia de astazi (Tanarul bogat - Luca 118, 18 - 27). Acesta s-a apropiat de Iisus si L-a intrebat ce trebuie sa faca pentru a dobandi viata vesnica. Insa Domnul, Care cunoaste inimile oamenilor, a stiut despre ceea ce vorbea tanarul. Asa ca atunci cand L-a numit pe Domnul ca fiind “bun”, Iisus i-a spus ca numai Dumnezeu este bun. Cu alte cuvinte, El a cunoscut ca aceasta persoana nu Il vede ca fiind Dumnezeu , ci ca pe un simplu om Care ii va justifica alegerile sale. Aceasta era ceea ce dorea si ceea ce cauta el sa obtina de la Hristos. Dorea ca dialogul sa fie auzit de toata lumea, ca orice persoana prezenta sa afle ca el este drept si ca are garantata mantuirea.
Din acest motiv, Domnul a marturisit ca acestui om ii lipseste ceva. I-a spus ca trebuie sa-si vanda toata averea si sa ofere castigul saracilor. Cuvintele Domnului l-au intristat pe acesta, deoarece era foarte bogat. Este insa destul de clar: Dumnezeu cere totul de la o persoana. El vrea sufletele oamenilor, fara egoismul acestei vieti.
Omul bogat a luat decizia direct: a preferat bogatia pamanteasca vietii vesnice. Nu era pregatit sa renunte la placeri in favoarea a ceea ce, cu doua minute mai devreme, parea sa fie prioritatea sa.
Imediat dupa, Hristos explica exact care este obstacolul. Este foarte dificil, daca nu imposibil pentru un bogat sa intre in Imparatia Cerurilor. Acesti oameni sunt atat de legati (dependenti) de bogatia lor incat nu vor sa renunte la nicio parte din ea, nici macar pentru un tel atat de "ademenitor" (Imparatia Cerurilor).
Cei de fata, au devenit ingrijorati ca atasamentul fata de bunurile materiale este un pericol care ii afecteaza pe toti, bogati si saraci deopotriva, si imediat l-au intrebat: “Atunci cine poate sa se mantuiasca?”
Insa Milostivul nostru Dumnezeu nu lasa pe nimeni prada disperarii. El iubeste fapturile Sale si nu ingaduie ca ele sa se piarda. El voieste sa traiasca vesnic alaturi de ele, si de aceea El ii consoleaza: ceea ce oamenii nu pot face de unii singuri, pot obtine prin iubirea lui Dumnezeu.
Asadar nu va incredeti in bunurile materiale si nu va faliti cu virtutile voastre.
IPS Barnaba, Mitropolit de Neapolis si Stavroupolis
Traducere de Radu Alexandru.
Pe aceeaşi temă
-
Saracia de bunavoie
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Nici saracia nu te arunca in rai, nici bogatia nu te duce in iad
Publicat in : Duminica a 22-a dupa Rusalii -
Bogatia si saracia
Publicat in : Religie -
Saracia copiilor de bani gata
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.