Cum ne putem ridica atunci când cădem? Cu ce trebuie să începem?
Căderea noastră a început în momentul în care sufletul s-a rupt de Dumnezeu, s-a îndepărtat de El şi a început să trăiască în întuneric. Dar stăpânitorul întunericului este Satana, împreună cu duhurile rele. Aceştia ne-au şi schimbat direcţia, ducându-ne pe o cale greşită. Noi ne-am rupt de bunăvoie de Dumnezeu şi de aceea suferim. Noi L-am pierdut pe Dumnezeu, nu El pe noi.
Lumea este asemenea unui râu, pe care pluteşte un şlep împotriva curentului apei. Pe acest şlep sunt oameni care beau, se distrează, râd, dansează, cântă şi duc o viaţă petrecăreaţă. Acest şlep este tras de chingă de către bărbaţii edecari. Astfel, şi lumea există datorită rugăciunilor Bisericii. Şi, deşi foarte mulţi dintre aceşti edecari sunt sleiţi de puteri din cauza greutăţii şlepului, totuşi trag de el. Căci dacă, Doamne fereşte, l-ar scăpa, el ar lua-o pe cursul apei în jos şi s-ar sparge de pietre, iar toţi rătăciţii ar pieri.
Repet: lumea e ţinută de rugăciunile Bisericii. Sfinţii se roagă pentru întreaga lume, iar oamenii de pe şlep, din lume, sunt cei care s-au lăsat pradă patimilor: drogurile, băutura, desfrâul. Ei au uitat că trăiesc pe pământ şi că deasupra lui se află Dumnezeu Care l-a creat. Au uitat că există raiul şi iadul cu chinurile lui veşnice. Noi nu ne gândim deloc la toate acestea, însă lumea mai există datorită milei dumnezeieşti, pentru că Dumnezeu se îngrijeşte de acest şlep.
In Grecia, pe Sfântul Munte Athos sunt douăzeci! de mănăstiri, dintre care 17 sunt greceşti, una bulgară, una sârbă şi una rusească. Toţi călugării se roagă pentru pace. La vremea la care noi ne culcăm, ei abia încep rugăciunea. Se roagă toată noaptea ca Dumnezeu să prelungească zilele vieţii noastre, ca cei rătăciţi să aibă timp de pocăinţă. Câţi asceţi sunt care se roagă toată noaptea! Apropiaţii lor nici măcar nu-şi dau seama. Asceţii pot trăi chiar şi în centrul capitalei şi să citească toată noaptea din Psaltire, să se roage pentru bunăstarea oraşului, a ţării şi a întregii lumi. însă pe unii ca aceştia nu-i ştie decât Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ni-i trimite pe cei care se roagă pentru păcatele noastre înseamnă că El încă ne mai dăruieşte mila Sa. De fiecare dintre noi depinde dacă va mai exista sau nu lumea aceasta. Când se întâmplă să cădem, trebuie să ne ridicăm şi să ne pocăim, căci Dumnezeu îi primeşte pe toţi. Există şi copii neascultători. Li s-a spus o dată şi n-au ascultat, încât a doua oară se întâmplă acelaşi lucru. Apoi viaţa le va da o lecţie şi ei vor începe să-şi ceară iertare, pentru că din voia lor ajung la necaz. Părinţii, din marea lor dragoste, îi iartă, îi primesc în braţele lor şi nu le mai amintesc de neascultarea lor, dacă aceştia se corectează.
Dumnezeu este Tatăl nostru, iar noi suntem fiii Lui. El aşteaptă să ne pocăim şi să ne îndreptăm. Şi chiar dacă nu sunt atât de mulţi credincioşi, pentru numărul mic al celor drepţi, Dumnezeu ne miluieşte pe toţi. De dragul celor cincizeci, treizeci, douăzeci, zece drepţi Dumnezeu i-a promis lui Avraam să nu distrugă oraşele Sodoma şi Gomora. Dac-ar fi găsit măcar zece! Doar că Avraam n-a găsit decât patru drepţi printre cei nelegiuiţi şi i-a scăpat de la pierzanie, iar toţi păcătoşii au fost şterşi de pe faţa pământului.
Parintele Ambrozie Iurasov
"Indrumar crestin pentru vremurile de azi", Editura Sophia
Cumpara cartea "Indrumar crestin pentru vremurile de azi"
Pe aceeaşi temă
-
Caderea in pacat si urmarile ei
Publicat in : Editoriale -
Caderea in pacat a primilor oameni si imbracarea lor in 'haine de piele'
Publicat in : Dogmatica -
Mintea omului dupa caderea in pacat
Publicat in : Religie -
Caderea in pacat
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.