Sfaturile Arhiepiscopului Arseni (Ciudovski) despre pregătirea pentru spovedanie
Noi venim la spovedanie cu intenţia de a primi iertarea păcatelor, prin preot, de la Domnul şi Mântuitorul nostru. Astfel, să ştii dară că spovedania ta va fi deşartă, nelucrătoare şi chiar ofensatoare pentru Domnul, dacă mergi la spovedanie fără nici o pregătire, fără nici o ispitire a conştiinţei tale, de ruşine ori din vreo altă pricină, ascunzându-ţi păcatele tale, şi dacă te spovedeşti fără plângerea inimii şi umilinţă, doar formal, cu indiferenţă, mecanic, neavând intenţia vădită de a te îndrepta de aici înainte. Adesea, mulţi vin la spovedanie fără nici un fel de pregătire. Şi ce înseamnă a te pregăti? A-ţi ispiti cu osârdie conştiinţa, a-ţi aduce aminte şi a simţi din inimă păcatele tale şi a te hotărî de a le destăinui pe ele, de a le spune duhovnicului, de a te pocăi pentru ele şi nu doar a te pocăi, ci şi a fugi de aici înainte de ele. Şi astfel, cât ne putem aminti, să Ie mărturisim pe ele. Chiar mai bine ar fi dacă pe o foaie de hârtie le-am însemna pe acestea. Iar despre acele păcate pe care oricât ai dori nu poţi să ţi le aminteşti, nu te nelinişti că ele nu ţi se vor ierta. Tu să ai doar hotărârea sinceră ca întru toate să te pocăieşti şi cu lacrimi să ceri de la Domnul să-ţi ierte toate păcatele pe care ţi le aminteşti şi pe care nu ţi le aminteşti.
La spovedanie, spune tot ceea ce te nelinişteşte, ce te doare, nu te stânjeni că spui din nou păcate pe care le-ai făcut şi mai înainte. Acea mărturisire este bună când tu mergi mereu cu simţământul stării tale vrednice de plâns şi îţi birui orice ruşine şi iei aminte la rănile păcatelor tale.
Există şi aşa-numitele păcate „de nemărturisit", cu care mulţi trăiesc în decursul anilor şi poate chiar întreaga viaţă. Doreşti tu ca altădată, chipurile, să le descoperi pe ele duhovnicului, fiindu-ţi ruşine să le mărturiseşti pe acestea şi astfel trece an după an şi tot mereu ţi se împovărează sufletul şi ţi se pregăteşte veşnică osândă. Unii dintre aceşti oameni sunt fericiţi: după o vreme, Domnul le trimite un duhovnic care deschide gura şi inima acestor păcătoşi ce nu se căiesc şi ei îşi mărturisesc toate păcatele, în acest chip, aceşti oameni primesc uşurare duhovnicească, ca şi cum şi-ar recăpăta sănătatea. Cu toa te acestea, ar trebui să ne temem de păcatele nepocăite!
Păcatele nemărturisite sunt o datorie a noastră ce în permanenţă ne îngreunează. Şi ce este mai bine decât a ne plăti datoria recăpătându-ne liniştea în suflet? Tot astfel şi cu păcatele - acele datorii duhovniceşti ale noastre: mărturiseşte-le înaintea duhovnicului şi inima ta va deveni din ce în ce mai uşoară.
Pocăinţa, la spovedanie, este o biruinţă asupra noastră înşine, un trofeu al biruinţei, astfel că cel care se pocăieşte cu adevărat se învredniceşte de respect şi de cinste.
NIKOLAI E. PESTOV
POCĂINŢA, Editura Sophia
.jpg)
-
Ce este si cum trebuie facuta spovedania
Publicat in : Religie -
Tinerii si spovedania
Publicat in : Interviuri -
Spovedania: personala sau colectiva?
Publicat in : Editoriale -
Spovedania prin telefon
Publicat in : Editoriale -
Spovedania la distanta. Telefonul si internetul.
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.