Despre rugaciunea inaintea icoanelor

Despre rugaciunea inaintea icoanelor Mareste imaginea.

Pe măsură ce începi a te ruga în duh şi adevăr înaintea unei sfinte icoane - de pildă, a Mântuitorului - aşa încât dacă credinţa ta în prezenţa celui zugrăvit în icoană ajunge până la a-l vedea viu pe acesta, aceasta chiar se întâmplă, prin har, cu adevărat. Pildă sunt icoanele făcătoare de minuni, care vorbesc, izvorăsc lacrimi, sânge şi aşa mai departe: fiindcă anume acestea arată toate neobişnuit de viu şi de expresiv. Ce e cu neputinţă pentru Dumnezeu, Care poate să dea viaţă pietrei şi să facă din ea un om... Tot aşa, în chip minunat, El poate face asta cu un chip zugrăvit. Toate sunt cu putinţă celui care crede (Mc. 9, 23), şi către cel credincios Se pogoară în chip minunat Cel preaînalt - iar El se uneşte cu semnul de viaţă făcător al crucii şi face minuni.

Icoanele Mântuitorului închipuie în orice casă dreptmăritoare faptul că El este de faţă pretutindeni, că stăpânirea Lui este în tot locul, iar chipul sfinţilor închipuie apropierea
de noi, prin harul lui Dumnezeu, a sfinţilor ca mădulare ale unuia şi acelaşi trup al Bisericii, unite sub un singur Cap - Hristos.

Dacă mă rog Dumnezeului meu cu credinţă din inimă, vie, desăvârşită, atunci sunt aproape nu doar de El, ca fiul faţă de Tatăl Care trăieşte în aceeaşi casă cu el, ci şi de toate puterile cereşti cele mai presus de lume, de toţi sfinţii care împărăţesc în ceruri: şi ei nu sunt deloc mai departe de mine decât icoanele înaintea cărora mă rog. Drept aceea, minunat este obiceiul nostru de a avea în case icoane ale Domnului, ale Preacuratei Lui Maici, ale Arhanghelilor, ale îngerului păzitor şi ale sfinţilor şi de a ne ruga înaintea lor: apropierea lor de privirea noastră trupească mai înseamnă şi marea lor apropiere de privirea sufletească înarmată cu credinţă neşovăielnică.

Apropierea: bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte (Lc. 1 5, 7, 10) precum în casa părintească fraţii se bucură când fratele lor care a greşit înaintea tatălui se căieşte pentru jignirea adusă acestuia prin purtarea sa rea.

Inchinându-mă icoanelor, eu în primul rând cinstesc în ele pe Dumnezeu, Cela ce a născut fără de început pe Fiul, Chipul Său Viu, Care a dat nesfârşitei gândiri a lui Dumnezeu-Tatăl fiinţare materială, după asemănarea lui Dumnezeu; în al doilea rând, cinstesc chipul lui Dumnezeu Cel întrupat; în al treilea rând, mă cinstesc pe mine însumi, chipul meu de om nemuritor, după asemănarea lui Dumnezeu, chemat să fie părtaş al dumnezeieştii firi împreună cu Domnul, biserică a Duhului Celui Sfânt. Incă mai sunt îndemnat, fără să vreau, a cinsti icoanele fiindcă văd arătată prin ele puterea lui Dumnezeu cea mântuitoare pentru credincioşi şi pedepsitoare pentru necredincioşi, aşa cum văd şi simt aceeaşi putere în chipul crucii Domnului, care datorită puterii sale este numit „făcător de minuni".

Din toate aceste pricini, icoanele îi înlocuiesc pentru noi pe cei ale căror nume le poartă. Chipurile sfinţilor din icoanele noastre ne înfăţişează apropierea în duh a sfinţilor lui Dumnezeu, ce sunt cu toţii vii la Dumnezeu şi în Sfântul Duh sunt totdeauna aproape de noi după măsura credinţei noastre şi rugăciunii noastre către ei: fiindcă ce poate fi îndepărtat pentru Duhul lui Dumnezeu, Care pretutindenea este şi toate le plineşte şi răzbate toate duhurile cele înţelegătoare, curate şi foarte subţiri (înţ. Sol. 7, 22). Bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte (Lc. 15, 10). Inseamnă că nu numai lui Dumnezeu, ci şi îngerilor le sunt descoperite aşezările noastre sufleteşti. Stând înaintea Ta şi înaintea înfricoşaţilor şi sfinţilor Tăi îngeri, aduc înainte lucrurile mele cele rele şi fără de lege, punându-le la priveală şi vădindu-le (Rugăciunea a patra dinainte de Sfânta împărtăşanie).

Dacă cineva vă întreabă de ce vă rugaţi icoanelor lipsite de suflet şi ce folos aveţi de la ele, spuneţi că de la icoanele noastre noi primim neasemuit mai mult folos decât de la cel mai bun şi mai binefăcător om; spuneţi că de la icoane vin totdeauna putere harică şi ajutor sufletelor noastre, izbăvindu-ne de păcate, necazuri şi boli, mai ales de la icoanele Mântuitorului şi Maicii Domnului; că fie şi doar privindu-le cu credinţă ca pe nişte oameni vii şi aflaţi în apropierea noastră primim mântuire de cumplitele necazuri, patimi şi întunericuri sufleteşti, că dacă atingerea de veşmintele Mântuitorului şi de ştergarele apostolilor îi însănătoşea pe cei bolnavi, cu atât mai mult chipurile Mântuitorului şi Maicii lui Dumnezeu au putere să vindece pe cei credincioşi de tot necazul, după măsura credinţei lor în Domnul şi în Maica lui Dumnezeu.

Dacă cineva vă întreabă de ce vă rugaţi icoanelor lipsite de suflet şi ce folos aveţi de la ele, spuneţi că de la icoanele noastre noi primim neasemuit mai mult folos decât de la cel mai bun şi mai binefăcător om; spuneţi că de la icoane vin totdeauna putere harică şi ajutor sufletelor noastre, izbăvindu-ne de păcate, necazuri şi boli, mai ales de la icoanele Mântuitorului şi Maicii Domnului; că fie şi doar privindu-le cu credinţă ca pe nişte oameni vii şi aflaţi în apropierea noastră primim mântuire de cumplitele necazuri, patimi şi întunericuri sufleteşti, că dacă atingerea de veşmintele Mântuitorului şi de ştergarele apostolilor îi însănătoşea pe cei bolnavi, cu atât mai mult chipurile Mântuitorului şi Maicii lui Dumnezeu au putere să vindece pe cei credincioşi de tot necazul, după măsura credinţei lor în Domnul şi în Maica lui Dumnezeu.

Priviţi la icoana Mântuitorului şi vedeţi că El caută spre noi cu ochii Săi prealuminoşi: această privire închipuie faptul că El vă priveşte într-adevăr cu ochii săi mai luminoşi ca soarele, aude toate doririle inimii voastre şi toate suspinele voastre. Chipul este chip - în trăsături şi semne el înfăţişează ceea ce este cu neputinţă de prins în trăsături şi de însemnat, ci poate fi ajuns numai prin credinţă. Credeţi, deci, că Mântuitorul caută totdeauna spre voi şi vă vede pe toţi, cu toate gândurile, necazurile, suspinele voastre, cu toate greutăţile în care vă aflaţi, ca în palmă.

lată, pe mâinile Mele am zugrăvit zidurile tale, şi înaintea Mea eşti pururea (Is. 49, 16). Ce multă mângâiere, ce multă viaţă se află în cuvintele acestea ale Atotstăpânitorului Purtător de grijă! Aşadar, rugaţi- vă înaintea icoanei Mântuitorului ca înaintea Lui însuşi. Iubitorul de oameni, care este în ea prin harul Său şi prin ochii Săi cei zugrăviţi în ea, ne priveşte: în tot locul văd ochii Lui (Pilde 15, 3), ca atare şi la icoană, şi ne ascultă cu auzul Său aşa cum este zugrăvit acolo - dar aduceţi-vă aminte că ochii Lui sunt ochi de Dumnezeu şi urechile Lui sunt urechile Dumnezeului Pretutindenea fiitor.

Precum vezi în icoană chipul Maicii lui Dumnezeu, aşa Ea, Preacurata Maică a Ochiului Care nu dormitează (a Domnului) vede întreg sufletul tău, toate gândurile, simţămintele, hotărârile, întreprinderile tale. toate patimile, slăbiciunile, neajunsurile, bineînţeles p toaca virtuţile tale, toate suspinele, lacrimile taie, toată evlavia ta, aude mulţumită, slavoslovia ta, toate rugăciunile tale cele la arătare şi în taină. Minunată este ştiinţa Ei, căci Ea e Maica Celui atoateştiutor şi Vetutindenea fiitor, Care a zidit inimile noastre.

Sfântul loan de Kronstadt

Fragment din cartea "In lumea rugaciunii", Editura Sophia

Pe aceeaşi temă

30 Aprilie 2020

Vizualizari: 528

Voteaza:

Despre rugaciunea inaintea icoanelor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE