Am luat pe părintele Sofronie şi ne-am dus la o lavră la optsprezece mile departe de Alexandria, la un bătrân tare îmbunătăţit cu viaţa, de neam egiptean. Şi-i spun bătrânului:
- Spune-ne un cuvânt, avvo, cum trebuie să trăim unul cu altul, pentru că bătrânul le-a zis: Sofronie are de gând să renunţe la lume, să-şi mântuiască sufletul său. Şedeţi în orice chilie vreţi, numai privegheaţi; trăiţi în isihie, rugaţi-vă neîncetat şi am nădejde în Dumnezeu, fiilor, că Dumnezeu vă va trimite cunoştinţa Lui să vă lumineze mintea.
Spunea iarăşi:
- Dacă vreţi să vă mântuiţi, fiilor, fugiţi de locurile cu prea mulţi oameni. Astăzi noi nu încetăm de a bate la toate porţile şi de a cutreiera oraşe şi ţări, ca să putem dobândi provizii pentru iubirea de argint şi slava deşartă, şi să ne umplem sufletele noastre de zădărnicie.
Şi iarăşi spunea bătrânul:
- Să fugim deci, fraţilor, că s-a apropiat timpul!
Spunea iarăşi:
- Vai, cât vom plânge şi ne vom căi de toate faptele de care nu ne-am căit până acum.
Spunea iarăşi:
- Să nu ne mândrim când suntem lăudaţi şi nici să nu ne supărăm când ne dojeneşte cineva. Căci lauda ne pricinuieşte dorinţa de slavă deşartă, iar supărarea ne bagă în suflet mâhnirea, nenorociţi, nenorociţi ce suntem. Iar acolo unde este mâhnire şi dorinţă de slavă deşartă nu se află niciun bine.
Spunea iarăşi:
- Părinţii noştri, pentru că erau oameni mari şi minunaţi, păstoreau pe mulţi oameni. Eu, sărmanul, însă, nu pot să păstoresc o singură oaie, ci dimpotrivă eu însumi mă las apucat de fiara sălbatică.
Spunea iarăşi:
- Lucrul dracilor acesta este: să ne ducă la deznădejde după ce ne-au aruncat sufletul în păcat, spre a ne pierde desăvârşit. Dracii spun totdeauna sufletului:
- Ai să mori şi are să se piardă numele tău!
Dacă sufletul este veghetor, va striga împotriva dracilor şi va spune:
- Nu mor, ci voi trăi şi voi povesti faptele Domnului.
Dar pentru că dracii sunt neruşinaţi, vor răspunde şi ei, spunând:
- Mută-te în munţi, ca o pasăre (cf. Ps. 10,1)!
Faţă de aceste cuvinte trebuie să le spunem:
- „El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, sprijinitorul meu, nu mă voi muta la altcineva!" (Ps. 61, 6).
Şi ne mai spunea:
- Fii uşierul inimii tale pentru ca să nu intre în ea vreun străin şi s-ajungi să-l întrebi: eşti de-al nostru ori eşti dintre vrăjmaşii noştri?
Fragment din cartea "Limonariul sau livada duhovniceasca", Editura Reintregirea
Cumpara cartea "Limonariul sau livada duhovniceasca"
-
Sfantul Ioan Moshu
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.