Din spusele Bătrânilor nenumiţi
Când Dumnezeu vede că omul se laudă cu lacrimile în inima sa, ia de la el plânsul, şi inima lui se învârtoşează ca piatra: Dumnezeu îl părăseşte ca să se smerească şi să-şi cunoască neputinţa.
Cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicia sa suferă din aceasta vătămare, dar cel pe care nu-l laudă deloc oamenii va fi proslăvit de Dumnezeu.
Cuviosul Antonie cel Mare
Să nu urmezi fariseului, care făcea toate de ochii oamenilor.
Să nu îmbraci haine care stârnesc în tine slava deşartă.
Dacă vei deprinde oarecare virtuţi, să nu te lauzi şi să nu zici: „Am făcut şi am împlinit cutare şi cutare lucru." Această lăudăroşenie este semnul celei mai mari nechibzuinţe.
Ava lsaia
Fugi de slava deşartă, şi te vei învrednici de slavă în veacul ce va să fie.
Recunosc drept mare şi cinstită lucrarea biruinţei asupra slavei deşarte şi dobândire înţelegerii duhovniceşti. Cel stăpânit de urâcioasa şi vicleana patimă a slavei deşarte se învârtoşează cu inima împotriva sfinţilor şi, spre încununarea răutăţilor sale, cade în semeaţă cugetare şi în deprinderea de a minţi.
Cel ce iubeşte slava omenească nu poate să ajungă la nepătimire: în el trăiesc pizma şi întărâtarea.
Departe de plânsul duhovnicesc este cel care se dedă grijilor lumeşti cu scopul de a-şi îndestula slava deşartă.
Dacă cineva te ridică în slăvi şi tu primeşti lauda cu plăcere, nu este în tine frică de Dumnezeu.
Din iubirea de slava omenească ia naştere minciuna.
Vai nouă, că plini fiind de toată întinăciunea ne îndulcim cu laudele primite de la oameni!
Cuviosul Marcu Ascetul
Cel ce iubeşte slava omenească nu poate fi slobod de patimi, ci întărâtarea şi zavistia sălăşluiesc în el.
Ava Isidor Pilusiotul
Dacă vă nevoiţi cu spor în postire, nu vă îngâmfaţi cu asta. Dacă vă slăviţi în deşert cu postul vostru, mai bine aţi fi mâncat carne. Mai puţin vătămător este să mănânci carne în post decât să te laşi furat de trufie şi de slava deşartă.
Slava cea dinafară sporeşte neslăvirea cea dinăuntru, şi sănătatea părută, insuflându-i omului gândul că este sănătos, nu-l lasă să se lecuiască.
Cuviosul Nil Sinaitul
Adeseori, din slava deşartă iau naştere gânduri de curvie.
Dorinţei de a plăcea oamenilor şi slavei deşarte le urmează trufia, semeaţă cugetare şi toată patima drăcească cea de ruşine.
De vei începe să te slăveşti în deşert şi să te trufeşti, Se va depărta de la tine Domnul.
Cel căzut în capcana slavei deşarte nu poate avea pace nici cu sine însuşi, nici cu aproapele.
Ia seama ca nu cumva, căutând slava omenească, să te lipseşti de slava lui Dumnezeu!
Cuviosul Macarie Egipteanul
Câteodată, gânduri care par bune sunt împlinite de dragul slavei şi laudei omeneşti - iar aceasta este înaintea lui Dumnezeu la fel ca nedreptatea, hoţia şi celelalte păcate.
Sfântul Vasilie cel Mare
Căutarea slavei de la oameni este dovadă a necredinţei în Dumnezeu şi a înstrăinării de El.
Cum se dă în vileag cel care caută să placă oamenilor? Faţă de cei ce-l laudă e osârdnic, iar pentru cei ce-l dojenesc nu mişcă un deget.
Se slăveşte în deşert cel ce face ori spune ceva doar pentru slava lumească.
Orice lucrare săvârşită nu din iubire de Dumnezeu, ci pentru lauda omenească, îşi află nu laudă pentru cucernicie, ci osândă pentru dorinţa de a plăcea oamenilor, sau pentru facerea propriului plac, sau pentru iubirea de cinstiri, pentru zavistie sau pentru altă vină de acest fel.
Să fugim de slava deşartă - acest jefuitor linguşitor al bogăţiilor duhovniceşti -, de acest vierme ce roade virtutea.
Slava deşartă nu numai că dezrădăcinează faptele cele bune, ci şi duce la cele rele.
Trebuie să fugim mai ales de slava deşartă, care ne lipseşte de cununi după osteneli - de acest vrăjmaş neobosit al mântuirii noastre, care întinde curse şi se străduie să doboare chiar virtuţile ce au crescut până la cer. Când slava deşartă vede că negustorul cucerniciei a umplut deja corabia sa cu toate felurile de mărfuri ale virtuţilor, atunci, stârnind furtună, se străduie să răstoarne corabia şi s-o înece. Biruind mintea celui ce grăbeşte spre împărăţia de Sus, îi întoarce privirile spre cele de jos şi spre slava omenească, îi risipeşte deodată toată bogăţia sufletească şi, făcând una cu pământul temeliile virtuţii, surpă ostenelile ajunse până la cer. Ea face să cerem plată de la oameni pentru faptele bune săvârşite, deşi ar trebui ca, aţintindu-ne privirile numai spre Dumnezeu şi tăinuind, pentru El, toate faptele noastre bune, să aşteptăm doar de la El plata ce se cuvine. Noi însă, punând mai presus de binele făcut pentru Dumnezeu binele făcut pentru slava de la oameni şi de la oameni cerând plata deşartă a laudelor, pe bună dreptate ne lipsim de plăţile dumnezeieşti, ostenindu-ne nu pentru Dumnezeu, ci făcându-ne robi oamenilor, primind de la ei, în loc de răsplăţi, pierderea tuturor răsplăţilor - şi ce vom putea cere arunci de la Dumnezeu, pentru care nu am vrut să facem nimic? Să fugim de slava deşartă - acest înşelător jefuitor al bogăţiilor duhovniceşti, ce ne răpeşte cu plăcere binele, numind „miere" otrava amăgirii sale şi dând pahar pierzător minţilor omeneşti ca ele să se îmbete fără saţ cu această patimă, fiindcă slava omenească este dulce pentru cei neîncercaţi.
Sfântul Ioan Gură de Aur
De ce te tot uiţi la virtuţile tale şi le arăţi tuturor? Nu ştii că dacă te lauzi singur nu vei fi lăudat de Dumnezeu?
Cu adevărat, nimic nu îi face pe oameni atât de înclinaţi să calce legea şi atât de necugetaţi ca dorinţa de a se bucura de slavă din partea gloatei.
Omul care se lasă momit de slava pământească nu poate cugeta nici un lucru mare şi nobil; negreşit se face de râs, se face josnic, necinstit, nimicnic.
De unde se naşte această patimă nebunească a slavei deşarte, ce nu aduce nimic bun? Doar dintr-un suflet josnic şi nimicnic.
Cum să biruim slava deşartă? Să punem slavă împotriva slavei. Când privim la bogăţia cerească, o dispreţuim pe cea pământească, şi când ne gândim la viaţa din Rai nu punem preţ pe viaţa de acum: aşa vom putea dispreţui şi slava lumii acesteia, dacă ne vom gândi la slava mult mai înaltă, la slava adevărată.
Să fugim din răsputeri de această fiară care este slava deşartă. Ea este de multe feluri şi îmbracă multe chipuri, şi varsă otrava sa în toate: şi comori, şi în plăceri, şi în frumuseţea trupească. Din pricina ei călcăm peste tot hotarele trebuinţei neapăratei dispreţuim cumpătarea şi în privim ţa casei, şi în privinţa hainei, şi în privinţa mesei, iar luxul domneşte. Vrei să te bucuri de slavă? Dă milostenie: atunci te vor lăuda îngerii, atunci te va proslăvi Dumnezeu.
De ce nu poţi să birui slava deşartă atunci când alţii o biruiesc având suflet la fel ca al tău, trup la fel ca al tău, viaţă la fel ca a ta? Gândeşte-te la Dumnezeu, gândeşte-te la slava cea mai înaltă, pune-o faţă în faţă cu ea pe cea de acum, şi vei părăsi curând slava deşartă. Dacă vrei neapărat slavă, caută slava adevărată. Oare slavă este cea care te face să cauţi cinstiri de la cei de jos şi să ai trebuinţă de ele? Cinstire adevărată este atunci când ai parte de slavă din partea celor de sus. Dacă vrei neapărat slavă, caut-o mai bine la Dumnezeu. Indrăgind-o pe aceasta, o vei dispreţui pe cea pământească, vei vedea cât de puţină cinstire are ea - iar atâta timp cât n-o vei cunoaşte pe cea dumnezeiască, nu vei vedea cât de ruşinoasă şi caraghioasă este cea pământească. Cât timp ne stăpâneşte această patimă, nu putem vedea cât de rea este ea.
SFINŢII PĂRINŢI DESPRE SLAVA DEŞARTĂ, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "Sfintii Parinti despre slava desarta"
-
Egoismul aduce intotdeauna tristete si neliniste
Publicat in : Credinta -
Egoismul, izvor de suferinta
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.