De vreme ce mintea se face în ce fel este cea gândită, după filozoful Aristotel, şi se vopseşte şi se face în acel fel (adică după lucrare, nu după fiinţă), în ce fel sunt cele văzute, după cuviosul Petru Damaschinul şi după dumnezeiescul Callist? Pentru aceasta, văzând săvârşirile lui Dumnezeu, se schimbă şi ea şi se face în acest fel, după lucrare şi după dumnezeiescul dar, în ce fel sunt acestea. Adică din dumnezeiasca înţelepciune se face sfântă, din bunătatebună, din simplitate simplă, din dumnezeiasca lumină luminată. Şi, pe rând, din toate celelalte, în acest fel, după lucrare şi după dar, se face în felul în care sunt acestea. Pentru aceea, cum este cu putinţă a nu se bucura atunci când se vede pe sine schimbată cu mai bună schimbare, în mijlocul celor muritori având bogăţie buna norocire a celor fără de moarte? Cum este cu putinţă a nu se veseli, când se vede pe sineşi către asemănarea lui Dumnezeu suindu-se sau pe sineşi de Dumnezeu răpindu-se? Fiindcă şi dragostea are firească însuşire a face inima în acest fel, adică în ce fel este cea iubită, cum este cu putinţă atunci a nu se veseli omul ce iubeşte dumnezeieştile săvârşiri, la vremea când îşi vede inima prefăcută întru ceea ce este iubitul său Dumnezeu, şi a nu zice şi el ca Pavel: „Nu trăiesc eu, ci trăieşte întru mine Dumnezeu" ?
Cuviosul Nicodim Aghioritul
-
Mintea ortodoxa si mintea nemteasca
Publicat in : Credinta -
'Tine-Ti mintea in iad si nu deznadajdui!'
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.