Eu cand eram tanar, si mai ales cand eram student la Teologie mi-am propus sa cercetez ce e scris in Evanghelii despre Invierea Domnului Hristos si sa citesc in Faptele apostolilor ceea ce au scris Sfintii Apostoli despre Invierea Domnului Hristos si pana la urma mi-am dat seama ca totusi nu e convingator. Adica noi avem informatie, dar convingeri nu putem avea pe baza celor citite. Si de fapt cred ca nimenea nu a avut incredintarea despre Invierea Domnului Hristos pe baza celor citite din Evanghelie.
De ce? Pentru ca Invierea fiind mai presus de ceea ce poate astepta cineva, nu ajunge nimenea sa se incredinteze despre Inviere din informatie. Nici din informatia Evangheliei, nici din informatia prin cuvant, prin predica, ci ajunge sa se incredinteze prin ceea ce s-au incredintat cei care au ajuns sa-si spuna "Hristos a Inviat", nu ca formula, ci ca realitate, ca marturisire de credinta, si aceia, de la inceput, au ajuns prin puterea lui Dumnezeu. Sa stiti ca numai Dumnezeu ne poate incredinta despre lucrurile dumnezeiesti.
Aveam un cunoscut in tineretea mea, pe cineva care stia multe despre ale credintei si soacra lui zicea: „Stie, dar nu crede“. Adica nu e destul sa stii; ca sa crezi trebuie sa realizezi o stare sufleteasca, care, desi porneste de la informatie, nu e numai informatie. Parintele Arsenie Boca zicea ca: „Cea mai lunga cale e calea care duce de la urechi la inima“, adica de la informatie la convingere. Cand esti numai informat, e prea putin. Cand esti convins, e cat trebuie. Credinta inseamna convingere.
Tare imi place mie imprejurarea aceea istorisita in Sfanta Evanghelie de la Marcu, in legatura cu omul care a zis: „Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele“ (Marcu 9, 24). Domnul Hristos nu a zis: „Daca n-ai destula credinta, n-am ce-ti face! Sa-ti inmultesti credinta si apoi stam de vorba“, ci l-a ajutat cu credinta cata a avut-o! Este foarte important lucrul acesta: sa ai dorinta de mai mult, ca sa primesti invrednicirea de la Dumnezeu.
Masura credintei este masura vietii. Daca vrea cineva sa stie cata credinta are si cum ii este credinta, cat ii este credinta de lucratoare, trebuie sa se cerceteze pe sine in privinta credintei si trebuie sa ia aminte la viata pe care o duce, pentru ca viata pe care o duce este marturisirea credintei. Deci, atata credinta avem, cata manifestam in viata. Daca nu manifestam in viata credinta noastra, nu avem credinta, chiar daca marturisim ca avem credinta.
Credinta in Dumnezeu, impreuna cu roadele ei, este asa cum este cultura. Se intareste pe masura angajarii noastre pentru ea.
Arhimandritul Teofil Paraian
-
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos -
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Credinta, conditie primordiala a purificarii
Publicat in : Morala -
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.