Parintele Arsenie Boca a spus: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba." Pe cat de important este ceea ce intra in sufletul nostru (vedem, citim, auzim), pe atat de important este si modul in care pastram si ne folosim de acel lucru. Cumva, degeaba asculta un om nenumarate cuvinte-predici despre iertare, smerenie si dragoste, daca el se indreptateste in continuare in patimile sale. Tot parintele Arsenie a spus: "Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima." Astfel, calea care duce de la informatie la convingere este cea mai grea, dar si cea mai importanta din viata noastra.
Lectura este de mare folos vietii noastre. Cand sufletul nostru primeste cuvinte vii, el capata viata numai in masura in care se si uneste cu ele, straduindu-se sa le pastreze nealterate de propriile patimi si sa le intrupeze in fapte bineplacute lui Dumnezeu.
Atat lectura scrierilor Sfintilor Parinti, cat mai ales lectura Sfintei Scripturi, trebuie sa fie facuta pe cat ne sta in putinta cu mintea curatita de patimi, lasand la o parte intelepciunea lumii si mandria de a ne crede cunoscatori ai celor citite. Astfel, cuvintele sfinte pe care le citim emana din ele lumina cunostintei celei adevarate pe masura smereniei cu care le citim.
Cuvantul lui Dumnezeu nu este atat informatie, cat traire vie a tainelor lui Dumnezeu. Pentru aceasta, cuvintele lui Dumnezeu si ale sfintilor Sai trebuie citite avand in noi Duhul lui Dumnezeu. Trebuie sa cunoastem "limba" in care aceste scrieri au fost scrise, care este o limba a sufletului, necunoscuta oamenilor trupesti si patimasi.
Lectura duhovniceasca trebuie precedata si insotita de rugaciune smerita. Acela care citeste cu mandrie scrierile Sfintilor Parinti sau cartile Sfintei Scripturi nu va putea patrunde niciodata adancul de taina al cuvintelor dumnezeiesti, ci va ramane numai la nivelul firesc al darului sau intelectual. Astfel, putem avea cunostinte bogate despre Sfintii Parinti, fara a avea insa vreo cunostinta duhovniceasca reala sau de folos.
Lectura cartilor duhovnicesti, oricata odihna sau placere ar aduce sufletului, nu are voie sa inlocuiasca rugaciunea in sine. Lectura duhovniceasca, atunci cand inlocuieste rugaciunea, este asemenea dorintei de a citi despre o persoana, in loc de a o intalni pe aceasta. Cand lectura este savarsita in Duhul lui Dumnezeu, aceasta naste in noi credinta statornica si dorinta profunda de a petrece o viata smerita si bineplacuta lui Dumnezeu.
Rugaciune pentru Lectura
Rugaciune mai inainte de Sfintele Citiri, a Sfantului Ioan Gura de Aur, din "Apanthisma" intocmita de Cuviosul Nicodim Aghioritul: "Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvantul lui Dumnezeu, deschide ochii si urechile inimii mele, ca sa ascult cuvintele Tale, sa le pricep in chip desavarsit si in toate sa fac voia Ta, ca nevrednic sunt eu pe pamant si numai de la Tine imi vine lumina cea adevarata. Nu ascunde de mine talcul cel adanc al poruncilor Tale, ci descopera ochii mei, nu doar pe cei trupesti, ci si pe cei launtrici, ca sa inteleg tainele si minunile legii Tale. Caci intru Tine, Dumnezeul meu, nadajduiesc spre luminarea mintii si spre imblanzirea inimii mele, ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin!"
Rugaciune pentru citirea cu folos a Sfintei Scripturi: "Straluceste in inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neinserata a cunostintei dumnezeirii Tale si deschide ochii cugetului nostru spre cunoasterea evanghelicelor Tale propovaduiri. Pune intru noi si frica de fericitele Tale porunci, ca poftele cele trupesti cu totul calcandu-le, viata duhovniceasca sa petrecem, toate cele ce sunt spre placerea Ta cugetandu-le si facandu-le. Ca Tu esti luminarea si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si Tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!"
O rugaciune asezata in cartea numita "Psaltirea", spre citire mai inainte de a incepe rugaciunea psalmilor: "Intru tot Sfanta Treime, Dumnezeule si Facatorule a toata lumea, ajuta-mi si indrepteaza inima mea, sa incep cu intelepciune si sa sfarsesc cu fapte bune acesti Psalmi insuflati de Dumnezeu, pe care Duhul Sfant i-a rostit prin gura lui David si pe care si eu, nevrednicul, voiesc sa-i rostesc acum. Dar, cunoscandu-mi nepriceperea si cazand inaintea Ta, ma rog Tie si cer ajutor de la Tine: indrepteaza mintea mea, Dumnezeule, si-mi intareste inima, sa nu ma ingreunez de graiurile gurii, ci sa ma veselesc de intelegerea cuvintelor si sa ma gandesc la lucrarea faptelor bune, ca luminandu-ma cu faptele cele bune, sa ma invrednicesc la judecata de sederea de-a dreapta Ta, impreuna cu toti alesii Tai. Deci, binecuvinteaza-ma, Stapane, ca din inima sa rostesc cu limba mea asa: ..."
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Smerenia
Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.