Sfânta Muceniţă Tatiana, pe care Biserica noastră o pomeneşte pe 12 ianuarie, s-a născut în Roma veche, într-o familie nobilă, dar care cunoscuse credinţa creştină şi o păstra în taină din cauza persecuţiilor împăratului roman Antonim Eliogabal (218-222), renumit pentru fărădelegile sale. Tatăl Sfintei Tatiana fusese de trei ori consul, însă era creştin binecredincios şi temător de Dumnezeu, păzind în taină credinţa cea dreaptă, pe care a împărtăşit-o şi fiicei sale. După moartea persecutorului Antonim, pe tronul Romei a urcat tânărul împărat Alexandru Sever (223-235). Avea doar 16 ani când a ajuns la domnie. Mama sa era creştină, Mammea, de la ea învăţând să-L cinstească pe Hristos, însă nu cu dreaptă credinţă, acceptând şi cultul zeilor, în palatul său găsindu-se, pe lângă chipul lui Hristos, şi statuile zeilor Apolo şi Orfeu, dar şi imaginea lui Avraam, cel din legea veche. Alexandru, deşi nu-i prigonea pe creştini, fiind născut din maică creştină, era amăgit de antipaţii săi, care făceau mult rău celor care-L cinsteau pe Hristos.
Pentru râvna cu care slujea Biserica, Sfânta Muceniţă Tatiana a suferit martiriul în timpul acestui împărat, refuzând să jertfească idolilor. Ajungând la vârsta majoratului, Sfânta Muceniţă nu a voit să se mărite, ci a ales să trăiască în curăţie şi în dragoste faţă de Hristos, rugându-se ziua şi noaptea, ajutându-i pe cei bolnavi şi nevoiaşi.
Părinţii sfintei nu s-au împotrivit acestei hotărâri, aşa că sfânta a mers mai departe, punându-se cu totul în slujirea Bisericii. Datorită curăţiei în care îşi ducea viaţa, Sfânta Muceniţă Tatiana a fost aşezată de Biserica din Roma în rândul diaconiţelor.
Deşi împăratul nu era cel care-i prigonea pe creştini, primejdia venea din partea dregătorilor mai mari sau mai mici, care căutau cu tot dinadinsul să dezrădăcineze credinţa în Hristos. Aşa se face că s-a dezlănţuit o mare prigoană, iar Sfânta Muceniţă care L-a mărturisit fără frică pe Hristos înaintea acestora a fost prinsă şi supusă la chinuri groaznice. Mai întâi a fost dusă în templul zeului Apolo, pentru a-l cinsti şi a-i aduce jertfe. Ea însă s-a rugat lui Hristos şi îndată s-a făcut cutremur, iar statuile zeului au fost distruse împreună cu o parte a templului. Foarte mulţi persecutori şi idolatri au murit atunci, iar diavolii care-şi făcuseră locaş între zidurile templului aceluia au fugit, tânguindu-se în întuneric.
În altă zi, muceniţa a fost dusă de judecător la templul zeiţei Artemis, pentru a aduce jertfă acesteia. Fecioara s-a arătat ca şi cum s-ar fi învoit acestui compromis şi, ajungând ea în apropierea templului, diavolul care locuia aici s-a cutremurat de venirea ei şi a zis: „Vai mie, vai mie! Unde voi fugi de la Duhul Tău, Dumnezeule al cerului, pentru că foc din cele patru unghiuri ale templului mă izgonesc?“ În momentul în care sfânta s-a apropiat de templul acesta, fulgere au coborât la rugăciunea ei din cer, arzând templul şi tot ce era în el. Altă dată, chinuitorii au aruncat-o în foc, dar focul nu o ardea, potolindu-şi puterea şi cinstind pe roaba lui Hristos.
După multe chinuri care nu au făcut-o să-i cinstească pe idoli, ighemonii au aruncat-o la un leu, crezând că acesta, flămând fiind, o va sfâşia. Leul, simţind sfinţenia muceniţei, s-a aşezat la picioarele ei. După ce a fost luat de lângă dânsa, leul a atacat pe unul dintre ighemoni, omorându-l.
După foarte multe încercări de a o face pe sfântă să renunţe la credinţa creştină, ighemonii i-au tuns părul capului, crezând că aşa o vor birui. După ce au tuns-o, au închis-o în templul zeului Die, pentru că li se părea că de acum nu mai putea face nici un rău idolului lor, de vreme ce, odată cu părul, s-au luat de la dânsa şi vrăjile. După două zile, ighemonii au venit la templu pentru a aduce jertfă zeului Die, dar când au intrat au găsit idolul sfărâmat şi pe sfânta luminată în rugăciune; toate rănile muncilor pe care le suferise parcă nu existaseră niciodată. După mai multe pedepse (bătăi, scoaterea ochilor, flagelarea cu biciul, aruncarea în temniţă, tăierea sânilor, aruncarea la fiare, aruncarea în foc), care nu au avut nici un rezultat, judecătorul a hotărât moartea sfintei prin tăierea capului. Scos din dregătoria sa, lângă dânsa a suferit martiriul, prin decapitare, şi tatăl ei.
A poposit în cetatea Băniei
Moaştele sfintei au ajuns pentru prima dată în ţara noastră în anul 1204, atunci când renumita familie a Asăneştilor îi aduce capul la Târnovo şi apoi la Bucovăţ, lângă Craiova. În anul 1393, capul sfintei este dus de la Roma la Niceea şi apoi la Biserica „Sfinţii Apostoli“ din Constantinopol. După ce Constantinopolul cade sub turci (1453), în timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craioveşti aduc capul Sfintei Muceniţe Tatiana, împreună cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, la Mănăstirea Bistriţa, în judeţul Vâlcea.
Cu prilejul sfinţirii bisericii domneşti din Curtea de Argeş, au fost aduse moaştele Sfintei Muceniţe Tatiana (capul) de la Mănăstirea Bistriţa, alături de cele ale Sfinţilor Serghie şi Vah.
După reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul sfintei a fost depus mai întâi la Episcopia Râmnicului şi apoi adus la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dimitrie“ din Craiova, unde se găseşte şi astăzi. Capul sfintei muceniţe a venit la Craiova, alături de moaştele Sfântului Nifon şi de cele ale Sfinţilor Serghie şi Vah, prin stăruinţele Mitropolitului Olteniei din acea vreme, Firmilian. Astfel, prin hotărârea Sfântului Sinod şi prin rânduiala lui Dumnezeu, capul sfintei se găseşte şi astăzi la Catedrala Mitropolitană din Craiova.
Numele muceniţei este de origine latină şi derivă din numele bărbătesc Tatius, nume purtat şi de un rege al Sabelilor. În cinstea Sfintei Muceniţe s-au construit în Rusia numeroase mănăstiri şi biserici.
Diac. Ioniţă Apostolache
Troparul Sfintei Muceniţe Tatiana
Glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Tatiana
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoarelor să cântăm...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind înfrumuseţată cu lumini muceniceşti, stai înaintea Preacuratului tău Mire, mucenită, cerând să fie izbăviţi de greşelile pierzătoare de suflet cei ce te laudă pe tine.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nicidecum nu ai băgat în seamă, mucenită, avuţia cea stricăcioasă, căutând cu osârdie în ceruri pe cea nestricăcioasă, care rămâne de-a pururea şi bucurându-te ai răbdat chinurile mucenicilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Spre chinuri, spre dureri şi spre bătăi de multe feluri ai venit, fără de temere, mucenită, că ai avut întru ajutor harul Mântuitorului, care te-a întărit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe mine, cel ce sunt rănit de patimi şi din focul cel veşnic mă smulge, Ceea ce Singură eşti de Dumnezeu Dăruită cu har, Fecioară.
Catavasie:
Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel Tare întru războaie, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Furtuna chinurilor împresurându-te, nu a putut clătina turnul inimii tale, prealăudată, că era întărit de piatra dragostei lui Hristos, către Care strigai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce a purtat neputinţa oamenilor a întraripat neputinţa ta, cu Puterea Sa. Pentru aceasta ai trântit la pământ, mucenită, pe diavol, ca pe un neputincios, strigând cu credinţă: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Uscat-ai râurile nelegiuirii cu nevoinţele sângiurilor tale, fericită. Iar acum te îndulceşti de râul desfătării şi locuieşti în Lumina Cea Neînserată, strigând: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislirea şi naşterea ta sunt mai presus de cuvânt. Că ai născut pe Cel Ce a făcut veacurile cu cuvântul, care a izbăvit din înşelăciune marginile lumii, Fecioară Nenuntită; pe care roagă-L, totdeauna, ca să ne mântuim noi.
Catavasie:
Domnul, Cel Ce dă cârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, S-a născut din Fecioară şi vine către Botez. Deci credincioşii să-I strigăm: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Te laud pe Tine...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frumoasă statornicie sufletească având Sfinta Muceniţă Tatiana şi frumuseţea dreptei cinstiri de Dumnezeu, încă şi strălucind în chip minunat de lumina muceniciei, îşi dobândeşte, ca prieten, pe Mirele Cel Curat.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe nelegiuiţii cei ce îţi sfâşiau obrazul cu ghiare de fier, în chip nevăzut îi chinuiau îngerii cereşti, trimişi fiind de Dumnezeu, spre ajutorul tău, muceniţă, care s-au minunat de răbdarea ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Propovăduind pe Hristos după Lege, ai biruit pe cei fărădelege şi te-ai adus Lui jertfă fără prihană, bine primită şi preadesăvârşită, strigând: pe Tine iubindu-te, Mântuitorule, mă jertfesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Către liman liniştit îndreptează-mă, Dumnezeiască Mireasă Preasfântă, că furtuna şi valul păcatului mă viscolesc, aţâţat cumplit de vânturile duhurilor cele viclene, care mă necăjesc.
Catavasie:
Auzitu-s-a, Doamne, Glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău,cu totul fiind de faţă, iar prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina celor dintru întuneric...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frica de Dumnezeu primind-o în pântecele cugetului tău, ai născut minunat duh de mărturisire mântuitoare şi de mucenicie, ceea ce eşti cu cuget viteaz şi te lupţi cu putere şi biruieşti puterile celor potrivnici.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce s-a unit cu Tine, prin Nepătimire, urmând cu credincioşie Cinstitei şi Fericitei Tale Patimi, Dătătorule de viaţă, Hristoase, rabdă de bunăvoie să i se taie mădularele, strigând: alt dumnezeu, afară de Tine, nu ştiu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Plină de bucurie fiind, reverşi raze strălucitoare de lumină, din făclia Duhului Sfânt şi luminezi inimile credincioşilor, risipind întunericul păcatului, muceniţă a lui Hristos, purtătoare de biruinţă, preacinstită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Norule cel Luminos al Soarelui, luminează-mi mie lumina care să mă elibereze de întunericul păcatelor mele. Dă-mi mână de ajutor mie, celui ce sunt căzut în noroiul păcatelor; ridică-mă de unde zac, că tu Singură ai pricinuit îndreptarea lui Adam cel căzut.
Catavasie:
Iisus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi zidit; iar curăţire, ca Unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată mintea.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul păcatelor...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Când a cunoscut cinstita muceniţă că ai fost întins pe Lemn, Hristoase, a răbdat spânzurarea şi sfâşierea trupului, pentru dragostea Ta, Atotputernice.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sălbaticele fiare s-au ruşinat de tine, când te luptai bărbăteşte înaintea mulţimilor adunate, ca altădată Sfânta Tecla, întâia muceniţă, a cărei râvnă ai avut-o, pururea fericită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Venind lângă tine îngerii cereşti, în mijlocul temniţei, te-au acoperit de lumină, uşurându-te de dureri şi mărindu-te ca pe o mieluşea a lui Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din toate neamurile te-a ales pe tine, Podoaba lui Iacob, pe care te-a iubit Făcătorul, Preacurată şi din tine răsărind, S-a arătat.
Catavasie:
Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, luceafărul mergător înaintea Soarelui, în pustiu strigă tuturor popoarelor: pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că de faţă stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce te-ai înroşit în sângiurile tale şi ca o frumoasă porumbiţă, către cer ai zburat, Sfântă Muceniţă Tatiana. Roagă-te deci pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce eşti nebiruită, cu bărbăţie ai îndurat preacumplita tăiere a sânilor; iar cu foc din cer ai ars, muceniţă, pe cei ce nu voiau să se închine lui Dumnezeu; pe Care toată făptura slăvindu-L, Îl laudă.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Purtând în inimă Dumnezeiescul Foc al dragostei Tale, Hristoase, cea prealăudată, de focul cel asemenea cu dânsa rob nu s-a temut, asemănându-se la bărbăţie şi la virtute cu tinerii de odinioară.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sălbăticia fiarelor s-a supus ţie şi de gurile largi deschise ale leilor ai scăpat nevătămată, mărindu-te pe tine Dumnezeu, pe Care L-ai slăvit împlinind Patimile Lui în trupul tău, prealăudată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut nouă Viaţa Cea în Ipostas, Care pe moarte cu moartea în chip vădit a pierdut-o, omoară patimile trupului nostru, ale celor ce te cinstim pe tine cu credinţă curată, ca pe Născătoarea de Dumnezeu cea Preamărită.
Catavasie:
Pe tinerii cei binecredincioşi, care au intrat în cuptorul cel cu foc, suflând Duhul Cel Răcoritor şi pogorârea Dumnezeiescului înger, nevătămaţi i-a păzit. Pentru aceea, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobită fiind cu fapte bune, te-ai înfrumuseţat cu frumuseţile muceniciei şi te-ai logodit cu Mirele Cel mai Frumos decât toţi oamenii, strălucind cu frumuseţea nemuririi, Sfântă Tatiana, de Dumnezeu insuflată.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreună cu liturghisitorii cei fără de trup, ai preamărit în închisoare pe Făcătorul, strălucind cu Mărirea Dumnezeieştii Străluciri şi rămânând neapropiată de toţi cei ce erau ţinuţi de întunericul înşelăciunii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi Sfântul Duh, Domnul.
Zdrobirea mădularelor tale a slăbit meşteşugurile vrăjmaşului; şi scurgerea sângiurilor a uscat pâraiele cele cumplite ale necredinţei, arătându-se nouă noian de minuni, preafericită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăveşte-ne şi te milostiveşte spre noi, Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Milostivul Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ridicând de la noi arsurile cugetelor şi zăduful patimilor, cu rugăciunile tale, Curată Maică Fecioară.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Catavasie:
Taină Minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe Focul Cel Netrupesc şi îngăduie pe Ziditorul, Cel Ce Se botează cu Trupul, pe Care Îl binecuvintează popoarele şi Îlpreaînalţă întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După chinurile cele mai multe, cumplitul judecător te-a supus pe tine, muceniţă, la osânda sabiei; iar urcarea ta la cer Cetele îngereşti au întâmpinat-o cu loviri din palme. Şi Hristos te-a încununat cu dreapta cea Atotputernică pe tine, ca pe una ce te-ai luptat după Lege.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreună cu cetele cele prealuminate ale mucenicilor te-ai sălăşluit, apropiindu-te şi mai vădit de Dumnezeu; şi priveşti cele ce văd îngerii. Iar ca o fecioară, mireasă, locuieşti în Cămara Mirelui tău, curată, rugându-te să se mântuiască cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Izvor pecetluit şi grădină închisă, podoabă cinstită şi sfinţită, mireasă a lui Hristos nestricată, jertfă şi prinos, mieluşea şi frumoasă porumbiţă a Stăpânului tuturor, te propovăduim, pe tine, Sfântă Muceniţă Tatiana.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce primeşti glasurile celor ce cu căldură cer ajutor de la tine, care eşti Singura Scăpare a credincioşilor, izbăveşte, Stăpână, milostiveşte-te şi păzeşte de pagubă şi de toată asuprirea neamurilor pe cei ce cu dragoste şi cu credinţă pururea te măresc.
Catavasie:
Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind Bună, primeşte credinţa; că ştii râvna noastră cea Dumnezeiască; că tu creştinilor eşti Ocrotitoare, pe tine te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Pe urmele Iubitului tău urmând, Cinstită Muceniţă Tatiana, cu osârdie ai râvnit morţii Aceluia şi Catimii celei Curate. Pentru aceasta ai dobândit Cămara cea Cerească, purtând cunună nestricată, după vrednicie şi mărire nepieritoare.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Ploaia Cea Mare vine către râul Iordan, vrând să Se Boteze cu Trupul, către Care Dumnezeiescul Înaintemergător, înspăimântându-se, zicea: cum te voi boteza pe Tine, Cel Ce nu ai nicidecum întinăciune? Cum voi întinde dreapta mea spre creştetul de care tremură toate?
-
Sfanta Mucenita Tatiana
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfanta Mucenita Tatiana
Publicat in : Calendar ortodox -
Sfanta Mucenita Tatiana
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.