Penticostarul si spiritualitatea ortodoxa

Penticostarul si spiritualitatea ortodoxa Mareste imaginea.

Spiritualitatea ortodoxa este una si unitara. Ea prezinta procesul indumnezeirii omului precum si incununarea acestuia, cu starea de maxima participare la viata dumnezeiasca. In unitatea si unicitatea ei, spiritualitatea ortodoxa, are mai multe nuante, diferite de la o sarbatoare la alta, de la un timp liturgic la altul, nuante care ii dau varietatea si stralucirea ei.

In privinta principalelor perioade liturgice din cursul unui an bisericesc, timpul reliefeaza activitatea invatatoreasca a Mantuitorului. In perioada il avem in vedere pe Hristos ca Preot si Jertfa in acelasi timp, aceasta fiind perioada, cand noi, cugetand la Jertfa lui Hristos, ne urcam duhovniceste spre praznicul Invierii, sarbatoare ce inaugureaza perioada Penticostarului. Odata cu Invierea lui Hristos se deschide timpul Imparatiei lui Dumnezeu, timp evocat de imnele si rugaciunile . Imparatia lui Dumnezeu este imparatia Sfintei Treimi. Perioada de la Pasti pana la Rusalii, este o ascendenta revelatie a Treimii, o continua punere in evidenta a triadologiei, doctrina fundamentala a crestinismului, marturisita in simbolul de credinta.

La Pasti, intreaga faptura se bucura de Invierea lui Hristos, Cel ce a omorat moartea si ne-a impacat cu Tatal, inaugurand imparatia vesnica.

La patruzeci de zile dupa Pasti, Mantuitorul nostru s-a inaltat la cer, in sanurile Tatalui, pentru a-L trimite in lume pe Mangaietorul.

Cincizecimea este termenul final al iconomiei Intruparii, precum si capul iconomiei Duhului Sfant si al istoriei Bisericii. Daca la Pasti, Hristos se aratase in lumina, la El trimite flacara Duhului peste adunarea Apostolilor. Cincizecimea este sarbatoarea Treimii si sarbatoarea Bisericii. Legatura inseparabila dintre iconomia Fiului - Unsul, si iconomia Duhului Sfant - Ungerea, este clar reliefata de trimiterea in lume a Mangaietorului de catre Fiul. In centrul sarbatorii sta Persoana Duhului Sfant, care descopera Persoana Cuvantului intrupat, care la randul ei arata Persoana Tatalui. Fiul si Duhul sunt „cele doua maini ale lui Dumnezeu“, dupa o expresie a Sfantului Irineu de Lyon, de care Tatal s¬a folosit pentru a-l repune pe om in demnitatea initiala, pentru a-l intoarce in Imparatia dragostei treimice. Mangaietorul este cel care prin Biserica, in absenta fizica a lui Iisus, asigura prezenta lui Dumnezeu in lume si revarsa harul divin, revarsandu-se El Insusi sub forma darurilor.

Spiritualitatea Penticostarului este model de viata dumnezeiasca, cosmosul fiind cuprins in imparatia dragostei treimice. Pe pamant se traieste precum si in cer.

Pentru a prezenta roadele imparatiei, Biserica a asezat in prima Duminica dupa Rusalii, Sarbatoarea Tuturor Sfintilor, praznic la care ii pomenim pe toti cei ce au valorificat roadele mantuirii, traind o viata dupa modelul treimic, intrupand imparatia. Sfintii sunt pentru noi modele de oameni indumnezeiti, spre care privind, incercam sa-i urmam, traind si noi iubirea treimica.

In timp ce spiritualitatea Octoihului si mai ales cea a Triodului, prezinta urcusul nostru spre Dumnezeu, spiritualitatea penticostara este aceea a plinatatii vietii dumnezeiesti, a vietii in har, in imparatia lui Dumnezeu, asa cum se vede ea in comuniunea sfintilor. Spiritualitatea Penticostarului, culmea spiritualitatii ortodoxe, este incadrata in alte chipuri de spiritualitate, care ne arata cum putem urca spre Dumnezeu, la care, daca luam aminte, traindu-le, putem nazui sa traim si spiritualitatea penticostara, sa fim membri ai imparatiei.

Sarbatorile Penticostarului cu spiritualitatea lor

Penticostarul cuprinde cantarile pentru slujbele a trei mari praznice ale Ortodoxiei: sau Sfintele Pasti, a Mantuitorului si sau Rusaliile. Spiritualitatea ce se degaja cu prilejul acestor praznice strabate si domina intreaga perioada a Penticostarului.

Prima sarbatoare a acestei perioade este Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

"Aceasta vestita si sfanta zi, una a Sambetelor imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este si sarbatoare a sarbatorilor; intru care binecuvantam pe Hristos in veci“.

Dupa timpul de pocainta din Postul Mare, dupa o saptamana in care am cugetat la Patimile Mantuitorului, suferite pentru mantuirea noastra, Biserica ne conduce prin cantarile slujbei Pastilor, intr-o alta perioada de maxima bucurie adusa de Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, bucurie pe care o traim in noaptea de Pasti si in toata Saptamana luminata, si pe care o prelungim pana in miercurea din ajunul Inaltarii Domnului, timp in care sfintele slujbe ne tin in atmosfera de gand a Invierii Mantuitorului. Prin importanta evenimentului sarbatorit, prin atmosfera de maxima tensiune a sfintelor slujbe, cat si prin lungimea lui, praznicul Pastilor este cea mai mare sarbatoare a Ortodoxiei. Invierea Domnului este inima spiritualitatii ortodoxe iar sarbatoarea Pastilor ramane misterul central al cultului ortodox care isi arunca razele peste intregul an liturgic si cult ortodox.

A doua mare sarbatoare din vremea Penticostarului este Inaltarea Domnului la cer. Marirea lui Hristos cel inviat din morti s-a terminat pe pamant cu Inaltarea lui la cer, petrecuta la patruzeci de zile dupa sfanta Lui Inviere , sarbatoare pe care Biserica o praznuieste in mod solemn. Sfintele slujbe ne tin in atmosfera de gand a acestui praznic timp de zece zile, incepute miercuri inainte de Inaltare si continuand pana in vinerea din saptamana urmatoare praznicului. La bucuria pe care am avut-o din Invierea Domnului, se adauga acum alta. Mantuitorul se inalta la cer, dovedind prin aceasta ca de acolo a si venit, deschizandu-ne noua calea spre Tatal, si fagaduind totodata venirea in lume a Sfantului Duh, cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi, pentru a petrece pururea cu noi pana la sfarsitul veacurilor.

"Inaltatu-Te-ai intru slava Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie facand ucenicilor cu fagaduinta Sfantului Duh; incredintandu-se ei prin binecuvantare, ca tu esti Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii“.

Fagaduinta Mantuitorului facuta la Inaltarea Sa la cer se implineste la Cincizecime, praznic sarbatorit la sfarsitul perioadei Penticostarului, la care prin Pogorarea Sfantului Duh se pecetluieste cu sigiliul Sfintei Treimi intreaga lucrare a Bisericii.

"Vazut-am lumina cea adevarata, primit-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinta cea adevarata, nedespartitei Treimi inchinandu-ne; ca Aceasta ne-a mantuit pe noi “.

Sfintele slujbe ne tin in atmosfera Cincizecimii timp de sapte zile, care incep in sambata dinaintea praznicului, terminandu-se in sambata urmatoare lui. Putem numi aceasta sarbatoare praznicul Bisericii, deoarece acum este sarbatoarea plinatatii darurilor lui Dumnezeu, pe care Duhul, "Dumnezeu si indumnezeitor“ le lucreaza in Biserica, in oamenii cei credinciosi. Importanta praznicului se poate vedea si din aceea ca in continuare, numaratoarea duminicilor din cadrul anului bisericesc se face avandu-se ca punct de referinta Duminica Rusaliilor.

Cele trei mari praznice din vremea Penticostarului se constituie ca sarbatori de bucurie adusa din cer pe pamant, bucurie izvorata din marea dragoste a lui Dumnezeu pentru intregul neam omenesc. Cele trei sarbatori nu sunt altceva decat manifestari ale lucrarii lui Dumnezeu de a ne ridica pe noi la bucuria impreunapetrecerii cu El in lumina cea neinserata a imparatiei Sale.

Duminicile Penticostarului cu spiritualitatea lor

Cele trei mari sarbatori ale Penticostarului impart perioada acestuia in trei parti, fiecare fiind marcata de specificul unuia din cele trei praznice. Astfel, primei perioade ce tine de la Sfintele Pasti pana la Inaltarea Domnului ii sunt specifice cantarile de bucurie ale Invierii lui Hristos, cu o tonalitate mai accentuata in prima saptamana, cand in Biserica nu se vesteste, nu se canta altceva decat Invierea Mantuitorului. In perioada a doua, de la Inaltarea Domnului pana la Cincizecime, textele sfintelor slujbe au in vedere, in principal evenimentul Inaltarii. In sfarsit, in ultima perioada, cea de dupa Pogorarea Sfantului Duh, textele de slujba ne tin in atmosfera de gand a acestui moment, a insemnatatii lui centrale pentru viata Bisericii.

In toate aceste trei perioade, pe langa specificul celor trei mari praznice, slujbele bisericesti se opresc asupra unor persoane deosebite si a unor evenimente importante din viata Mantuitorului. In fiecare din duminicile Cincizecimii, Biserica a randuit sa se praznuiasca persoane si evenimente insemnate prin care ni se intareste credinta in dumnezeirea Mantuitorului Hristos, prin care intelegem mai bine unele lucruri in legatura cu opera de mantuire a noastra.

De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului Biserica ne infatiseaza starea mariri dumnezeiesti a lui Hristos, repetand in toate aceste zile multe cantari si randuieli de la Pasti, care ne tin in atmosfera de gand a Invierii lui Hristos. De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului toate randuielile bisericesti incep si se termina cu cantarea intreita a Troparului Invierii. La Vecernie si Utrenie exista unele modificari, in sensul ca la Vecernie in toate sambetele se canta stihurile Pastilor cu stihirile lor (in afara de Sambata Tomei), iar Utrenia se incepe cu: "Slava Sfintei si Celei de o Fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi“, dupa care se canta de trei ori: "Hristos a inviat...“, continuandu-se apoi cu: „Marire intru cei de sus lui Dumnezeu...“ La Sfanta Liturghie se canta in locul axionului „Cuvine-se cu adevarat“ irmosul cantarii a noua a Pastilor - „Ingerul a strigat“, cu stihira „Lumineaza-te, lumineaza-te...“, iar dupa impartasire in loc de „Vazut-am lumina cea adevarata...“ si „Fie numele Domnului binecuvantat...“ se canta Troparul Pastilor.

Duminicile dintre Sfintele Pasti si Inaltarea Domnului, pe langa aceea ca vestesc Invierea lui Hristos, sunt consfintite si amintirii unor intamplari si persoane deosebite, care sunt obiectul slujbelor dumnezeiesti din aceasta perioada.

De la sarbatoarea Inaltarii Domnului la cer pana la Cincizecime, Biserica ne pune in atentie cele in legatura cu praznicul Inaltarii. In duminica din aceasta perioada se face praznuirea celor 318 Parinti de la primul Sinod ecumenic de la Niceea. In aceasta perioada sfintele slujbe inregistreaza o diferenta caracteristica. In tot acest rastimp nu se rosteste rugaciunea "Imparate Ceresc“, care se va rosti doar la Pogorarea Sfantului Duh si de atunci in tot cursul anului bisericesc, la inceputul tuturor slujbelor.

Cu prima Duminica dupa Pogorarea Sfantului Duh - "A Tuturor Sfintilor“, se incheie slujbele cuprinse in Penticostar, incepand perioada Octoihului.

Zile mai importante din perioada Penticostarului si spiritualitatea legata de ele

Am prezentat pana acum spiritualitatea ortodoxa care tine de cele trei mari sarbatori ale Penticostarului si de toate duminicile acestuia. Invierea Domnului, Inaltarea Lui la cer si Pogorarea Sfantului Duh, precum si duminicile Penticostarului sunt cele care dau tonul pentru slujbe bisericesti din toate zilele acestei perioade, astfel ca in fiecare zi din saptamana, Biserica ne tine in atmosfera duhovniceasca a unuia dintre cele trei mari praznice, precum si a evenimentului sarbatorit in duminica cu care se incepe saptamana respectiva. Aceasta se intampla in intreaga perioada penticostala cu cateva exceptii marcate de unele zile cu o tonalitate deosebita. Este vorba de Vinerea din Saptamana luminata, de Miercurea din saptamana de dupa Duminica Slabanogului si de Sambata dinaintea Pogorarii Duhului Sfant.

In Vinerea din Saptamana Luminata praznuim "Izvorul datator de viata al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu“, cand pe langa cantarile ce vestesc bucuria Invierii, Penticostarul ne conduce si in a o lauda pe Maica Domnului, Izvorul atator binefaceri de care ne bucuram.

In Miercurea de dupa Duminica Slabanogului, precum si in toata saptamana urmatoare ei, serbam Injumatatirea Praznicului Cincizecimii. Atunci, de asemenea, alaturi de textele specifice perioadei, Biserica, prin cantarile din Penticostar ne transpune in atmosfera momentului respectiv.

Ultima zi cu caracter special este Sambata dinaintea Rusaliilor, cand Biserica Ortodoxa face pomenirea celor adormiti, zi in care ne rugam indeosebi pentru toti cei din veac adormiti parinti si frati ai nostri.

Spiritualitatea acestor zile completeaza si incununeaza intreaga spiritualitate Penticostala, spiritualitate a plinatatii Bisericii, cand cerul se uneste cu pamantul, cand cei vii impreuna cu cei adormiti se bucura de prezenta lui Dumnezeu.

Extras din "Penticostarul si spiritualitatea ortodoxa” - PS Sofian Brasoveanul

Pe aceeaşi temă

17 Aprilie 2018

Vizualizari: 8581

Voteaza:

Penticostarul si spiritualitatea ortodoxa 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE