Biserica din Malancrav
Malancrav este o comuna ce se afla in proprietatea comitatului de Alba Iulia, dar care formeaza in chimb o latifundie inclusa intre mai multe scaune sasesti (Sighisoara, Medias si Schelk).
Istoria bisericii, cat si a Malancravului in sine, este legata de numele unei familii de nobili din Transilvania - familia Apafi. Malancravul a fost atribuit de catre regele Ungariei acestei familii nobiliare.
Malancravul este mentionat pentru prima data in secolul al XIV-lea, in actele legate de diverse diferende asupra proprietatii, diferende care vor continua si cateva secole mai tarziu, pana in secolul al XVIII-lea cand mai multe proprietati ale familiei Apafi ajung in posesia familiei Bethlen, prin hotararea Curtii de la Viena. Ultimii proprietari ai Malancravului vor fi contii Haller - pana la desfintarea iobagiei.
|
|
Un act important pentru istoria bisericii de aici este cel emis in anul 1424 de catre papa Martin al V-lea cu privire la dreptul lui Nikolaus Apafi de a acorda indulgente in capela Sfantului Sange. Se presupune ca acesta capela, pierduta astazi, care a servit celor ramasi catolici dupa Reforma si detinea moaste pretioase, s-ar fi aflat langa biserica Fecioarei Maria.
Se presupune ca biserica, neobisnuit de lunga, a fost construita in stil romanic cu trei nave si un turn clopotnita in prima parte a secolului al XIV-lea de catre Gregor, fiul lui Nikolaus, sanctuarul fiind reconstruit in jurul anului 1400 in stilul gotic international. Este pomenita pentru prima data in testamentul lui Nikolaus Apafi.
|
|
Biserica a fost supusa unor lucrari de intretinere la inceputul secolului al XX-lea. Nava centrala, cu tavan, deschide patru arcade in arc frant catre colaterale si un arc triumfal de aceeasi forma catre cor. Aceasta forma a fost dobandita la sfarsitul secolului al XIV-lea, cand sanctuarul a fost refacut in stilul goticului international, ca si ferestrele, portalurile si plastica arhitectonica. Corul are o bolta in cruce, absida poligonala avand o bolta cu penetratii.
In peretele nordic se afla un tabernacol deasupra caruia se afla un relief ce infatiseza Rastignirea, incoronat de un baldachin. El face parte din acelasi grup de nise-tabernacol cu cele de la Dupus, Bazna, Ighisul Nou, opere ale goticului popular transilvanean.
|
|
Un detaliu interesant este cheia de bolta de deasupra altarului care poarta blazonul familiei Apafi inconjurat de inscriptia "Gentile scutum appae" - Scutul familiei Apa(fi).
Catre nord se deschide in arc frant intrarea catre sacristie, iar de aici intrarea catre turnuletul de scara care duce prin exterior catre podul corului, unde se pare ca a existat un nivel de aparare, probabil distrus in urma incendiului de la mijlocul secolului al XVIII-lea, cand a ars o treime din biserica.
Sub sacristie a fost construita in secolul al XVII-lea o cripta pentru monumentalul mormant al printului Mihai Apafi II, opera a sculptorului transilvanean Elias Nicolai. In prezent monumentul se afla la Muzeul de Arta din Budapesta.
Turnul-clopotnita, cu cinci niveluri, iar unul dintre ele, mai scund, cu metereze scoase inafara pe console, situat pe latura vestica, a fost inclus in fatada. Odata cu operatiunile de fortificare, a fost zidit si portalul din secolul al XVI-lea.
|
|
Adevarata "comoara" a bisericii din Malancrav este pictura sa murala, cel mai bine pastrat ansamblu de "pictura linear-narativa" gotica din secolul al XIV-lea. Cea mai mare parte a frescelor se afla pe latura nordica a navei principale si au fost realizate in jur de 1350. Pictura din cor a fost realizata mai tarziu, dupa momentul in care acesta a fost reconstruit.
Cele 53 de scene dispuse in cinci registre sunt o adevarata sinteza a mantuirii, bazata pe Vechiul si pe Noul Testament. Afectate de interventii succesive, mai ales de modificarile aduse ferestrelor si tavanului, scenele infatiseaza in partea superioara secvente din Vechiul Testament, viata lui Iisus, o ampla reprezentare a Adormirii Maicii Domnului si imagini de sfinti martiri.
Maniera simpla de reprezentare, ce scoate in evidenta fundalul alb conventional, tematica si felul detaliat de a prezenta fiecare scena sunt trasaturi ale goticului linear-narativ, un curent foarte raspandit in Europa Centrala, mai ales in micile biserici de sat, care cu timpul se confunda cu arta populara.
Coerenta prezentarii istoriei sacre se datoreaza influentei pe care au avut-o asupra picturii miniaturile. Fresce similare s-au pastrat la Homorod, Mugeni, Drauseni, dar exista asemanari stilistice si cu picturile din Slovacia.
Scenele din cor, spectaculoase exemple ale stilului international, au fost pictate in jurul anului 1400. Iconografia lor este axata in special pe viata lui Iisus, ilustrand Nasterea, Patimile si Invierea, dar in acelasi timp glorificand-o si pe Fecioara Maria, careia ii este dedicata biserica.
In centrul ultimului registru este reprezentat Vir Dolorum, alaturi de sfinti sub arcade. In partea nordica a corului sunt reprezentate Patimile.
|
|
Caracterizata printr-o mai mare libertate fata de canoanele picturii bisericesti, scenele din corul bisericii din Malancrav sunt un exemplu rafinat al goticului de curte, care din Franta si Italia s-a raspandit in Transilvania prin intermediul Boemiei si al Slovaciei, si care apare pentru prima data aici.
Inscriptia descoperita la inceputul secolului de catre cercetatorul Victor Roth pe peretele estic al corului indica drept "terminus ante quem" de realizare a picturii anul 1405.
Biserica mai detine si un frumos altar poliptic donat de Mihai Apafi si sotia sa Clara, in centru sunt infatisati Sfantul Arhanghel Mihail si Sfanta Clara inchinandu-se Fecioarei cu Pruncul adorata de ingeri muzicanti. Pe langa aceasta imagine centrala sunt pictate patru sfinte martire: Ecaterina, Barbara, Margareta si Agnes, precum si scene din viata Mariei, iar pe predela este infatisat Vir Dolorum flancat de Maria si Ioan.
|
|
Revenind in exterior, din incinta care inconjura odinioara biserica nu s-a mai pastrat decat o centura simpla de zid si primele caturi ale turnului de poarta.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.