Interviu cu I.P.S. Dr. Serafim Joanta

Interviu cu I.P.S. Dr. Serafim Joanta Mareste imaginea.

Traind cu adevarat credinta ortodoxa, ea ne duce la implinirea firii noastre

Interviu cu I.P.S. Dr. Serafim Joanta - Arhiepiscopul Ortodox Roman al Germaniei si Mitropolitul Europei Centrale si de Nord

Stelian Gombos: - Inaltpreasfintia Voastra, Va desfasurati activitatea de mai bine de douazeci in Occident, unde ati avut prilejul sa observati cum evolueaza diaspora romaneasca.

Daca pana in anul 1989 acesta diaspora era formata, cu precadere, din refugiati politici, deci o diaspora politica, dupa acest an marea masa a emigrantilor a fost formata din proletari si intelectuali care isi cautau o viata materiala mai buna. In cele ce urmeaza, as dori sa abordam problema identitatii religioase, a culrurii romanesti si a intelegerii ecumenismului, intr-o diaspora radical schimbata dupa anul 1990. Dar inainte de a intra in aceasta problematica, as dori sa ne evidentiati cateva informatii si date generale cu privire la structura Mitropoliei pe care o pastoriti din anul 1994.

Mitropolitul Serafim Joanta: - Da! Inainte de orice as dori sa va spun ca tipul de diaspora pe care l-ati descris adineauri, il numim diaspora economica. Exilul de altadata, impus de regimul comunist, astazi a disparut. Acest tip de diaspora a cunoscut o adevarata explozie dupa anul 1989. In ce priveste Mitropolia Germaniei, Europei Centrale si de Nord, va pot spune ca a fost infiintata in anul 1993 la cererea unui numar impresionant de romani din Germania, ea rupandu-se de Arhiepiscopia Europei Occidentale si Meridionale infiintate in 1948 de mitropolitul Visarion Puiu. Desigur la inceput a fost si ea Arhiepiscopie. Deci din anul 1993 Europa Centrala si de Nord formeaza o entitate religioasa constituita in Mitropolia noastra din doua entitati Arhiepiscopia Germaniei, Austriei si Luxemburgului, iar din anul 2008 avem o Episcopie a Europei de Nord. Jurisdictia noastra se intinde asadar asupra acestor tari. Suntem trei episcopi in toata Mitropolia: Eu, ca mitropolit, P.S. Macarie care vine de aici de la Cluj, la Stokolm (pentru Europa de Nord) si P.S. episcop vicar Sofian Brasoveanul cu sediul la Munchen.

- Cate parohii aveti in Mitropolia Germaniei si a Europei de Nord? Aveti suficiente biserici pentru oficierea serviciilor religioase?


- La ora actuala avem 55 de parohii, in Germania, Austria si Luxemburg, mai multe filii, aproximativ 52 de preoti si mai multi diaconi. Problema care ne framanta si a facut-o de la bun inceput este aceia a construirii de biserici, de locasuri proprii. In anul 1994, cand am fost instalat ca mitropolit, in teritoriul canonic al Mitropoliei noastre, aveam doar doua biserici la Malmö (Suedia) si o capela la Salzgitter, in rest, absolut nimic. La ora actuala, dupa un efort constant pe aceasta linie, avem aproximativ 10 biserici care ne apartin. Unele cumparate altele construite ca cele de la Viena sau Salzburg, altele primite ca cea de la capucinii dintr-un orasel din Austria. Avem, asadar, zece biserici pentru cincizeci si cinci de parohii. Va dati seama patruzeci si mai bine de parohii nu au biserici proprii unde sa poata sluji preotii! Slujim in biserici romano-catolice sau protestante pe care le inchiriem sau in care suntem lasati sa slujim. Misiunea noastra este foarte limitata din cauza lipsei de biserici.

Avem nevoie chiar de niste sali in care sa ramanem dupa Sf. Liturghie, fie pentru o masa, fie pentru o cafea, astfel avand posibilitatea sa ne cunoastem mai bine, dat fiind faptul ca majoritatea credinciosilor parcurg uneori sute de kilometri pentru a putea participa la Sfanta Liturghie; sau pentru participarea la intruniri si conferinte. Toate acestea cu scopul de a pastra, asa cum ati spus si dumneavoastra, identitatea noastra ortodoxa romaneasca, culturala, nationala. Eu insist aici, si acolo, pe faptul ca daca suntem romani noi trebuie sa constientizam ca avem o identitate a noastra proprie. Nu poti sa fii european, universal fara o identitate proprie locala. Fiecare om in aceasta lume s-a nascut intr-un anumit loc, a fost marcat de o cultura de o traditie, de o confesiune religioasa careia ii apartine. Oriunde merge in lume duce cu el aceasta zestre. La fel si noi romanii ne ducem in Occident sau in alta parte, suntem totusi romani plecati dintr-o tara, dintr-o Biserica, dintr-o cultura, dintr-o limba. Ori, daca le uitam sau nu vrem sa tinem cont de acestea ne vom desfigura identitar. Nu putem fi europeni, occidentali, nu pot fi german decat in masura in care sunt roman pentru ca asta e identitatea mea. Si atunci ma adaptez noilor conditii fara sa neg nimic din identitatea mea. Pentru ca daca as face-o m-as desfiinta ca om si nimeni nu mi-o cere, nimeni nu pretinde sa-ti negi identitatea, dar ma imbogatesc, cresc, ma dezvolt cu ceea ce intalnesc acolo si nu ma desfigurez uitand cine sunt.

- As face chiar o comparatie. Daca vom privi o padure in ansamblul ei ea este o unitate de copaci. Apropiindu-ne mai mult, vom putea observa, ca sunt diferite esente lemnoase. Fagul este fag, pinul este pin, salcamul este salcam. Cu alte cuvinte, nu este nicio problema faptul ca romanii se adapteaza si se integreaza in societatile occidentale, dar este esential sa nu-si uite esenta. Se vorbeste foarte mult despre capacitatea intelectuala deosebita a romanilor, insa si despre problema ca se pierd foarte repede ca grupuri identitare printr-o adaptare precoce. se integreaza foarte repede, dar la fel de repede isi renega identitatea nationala si religioasa. Ati simtit aceasta fragilitate spiritual-identitara la romanii din Occident?

- Asa este! Doar ca in ultimul timp acest fenomen de absorbtie identitara, datorita Bisericii, este din ce in ce mai rar intalnit. Nici o alta institutie romaneasca din Occident nu face atat de mult pentru pastrarea identitatii romanilor. Trebuie precizat ca Biserica nu incearca crearea unor ghetouri etnice. Departe de noi gandul acesta! Dorim sa ne integram, este firesc, este normal, altfel ai fi ca un intrus, dar fara pierderea identitatii. Si atunci eu nu inteleg de ce unii dintre romanii nostri nu vor ca copiii lor sa invete acasa limba romana, sau la scolile de duminica. Unii romani sunt reticenti spunandu-si ca e mult mai bine ca pruncii lor sa invete limba germana sau franceza sau alta limba si sa nu-i mai incarce cu limba romana. Aceasta este o gandire total nesanatoasa, pentru ca copilul invata usor mai multe limbi in acelasi timp, iar acest lucru este o imbogatire.

Ori, noi incercam sa-i sensibilizam si ii indemnam sa-si invete copiii limba romana, pentru ca germana sau oricare alta limba o pot invata foarte usor. Sigur, sunt multe cazuri, si sper ca sunt majoritare a celor care vorbesc, cu copii in limba romana, acasa. Noi insistam foarte mult pe aceasta identitate care nu numai ca este atat de bogata pentru ca este vorba de Ortodoxie. Nemtii, occidentalii in general, catolici si evanghelici cand se apropie de valorile Ortodoxiei realizeaza bogatia extraordinara si faptul ca acesta este crestinismul autentic, crestinismul care are vana mistica, spirituala, duhovniceasca, cum nu au celelalte confesiuni care inseamna de fapt, salvarea omului modern. Nu o spunea Malraux acum aproape o suta si mai bine de ani ca viitorul crestin va fi mistic sau nu va fi deloc?, Ori Steven Runciman, un mare bizantinolog englez, spunea ca viitorul crestinismului este Ortodoxia, pentru dimensiunea ei mistica, sacramentala, Liturghia ei, pentru frumusetea icoanelor ei, pentru faptul ca pune accentul pe interiorizarea omului pe unirea mintii cu inima cu liturghia ei, ori asta il salveaza pe om.

Omul modern se imprastie in lumea care vine asupra lui ca un tavalug. Tu, ca om, daca nu ai resorturi interioare, nu te unesti cu Dumnezeu in inima ta, nu mai ai capacitatea sa-ti cobori mintea in inima si sa te unesti cu Dumnezeu, sa te interiorizezi prin rugaciune, sa te lasi inundat de frumusetea rugaciunii, prin care primesti puteri noi, curaj, te pierzi in lumea aceasta; si deci daca noi avem aceasta identitate, atat de bogata ravnita de altii trebuie sa ne bucuram de ea. Occidentalii isi dau seama ca au pierdut aceasta vana spirituala, de aceea multi dintre ei cauta adevarul in religiile orientale care ii ajuta sa se interiorizeze, ori noi avem aici Ortodoxia noastra. Este datoria ortodocsilor sa ne ducem in lume sa transmitem lumii bogatia noastra cum incercam sa facem noi. Sa stiti ca raman uimit de cit interes poate ridica o biserica Ortodoxa in Occident. De exemplu biserica noastra din Nürenberg: primim anual sute, daca nu chiar zeci de mii de grupuri care raman uimiti de frumusetea picturilor. Asculta cu atat interes cand le vorbim de spiritualitatea ortodoxa, de Liturghia usoara, de rugaciunea lui Iisus, de monahismul nostru, si multi s-ar converti imediat, numai ca nu e usor sa te convertesti, pentru ca trebuie sa renunti la ceva.noi slujim in limba romana acolo ori acestia nu inteleg limba, este foarte greu, dar ei sunt entuziazmati.iar noi poate ne rusinam de ea .

- Sau ne ferim de ea.

- Ne ascundem, nu o cunoastem, foarte multi nu o cunoastem, este adevarat ca suntem superficiali. Ne ducem in Occident dar nu stim mare lucru despre Ortodoxie, nu o cunoastem ci doar afirmam ca suntem ortodocsi. Marea sansa pe care o avem sunt parohiile ce se inmultesc tot mai mult si ca romanii nostri pot avea la indemana Biserica. Daca nu au avut-o la indemana acasa, pentru ca au ignorat-o, acolo intampinand mai multe greutati si traind oarecum drama imprastierii a plecarii de acasa, pentru ca e o drama e o suferinta, iar acest sprijin il poti gasi doar in Biserica. Si, Dumnezeu sa fie laudat, ca avem aceste biserici. Cand te duci in Italia, in Spania, unde sunt foarte multi romani, este o viata extraordinar de ferventa, de dinamica.

Toata lumea canta, preotii slujesc frumos, pentru ca noi episcopii am zis sa fim misionari si sa slujim Sf. Liturghia foarte frumos si foarte inteligibil, sa citim rugaciunile cu voce tare si inteligibil. Sa citim rugaciunile cu voce tare. La sfintirea darurilor de pilda sa citim cu voce tare sa se coboare Duhul Sfant. Sa fie painea aceasta ., iar credinciosii sa rosteasca Amin! Cu alte cuvinte, Asa sa fie Doamne, pecetluind prin raspunsul lor rugaciunea preotului. Painea sa se transforme in Trupul Domnului iar vinul in Sangele Domnului. Oamenii devin constienti de ceea se intampla la Sfanta Liturghie daca participa activ. Multi declara ca traiesc Sfanta Liturghie asa cum nu au trait-o in tara. Multi nu au participat la Liturghie in tara, iar in Occident si-au descoperit propria identitate ortodoxa. Se intampla adevarate minuni in acest sens prin lucrarea misionara a Bisericii noastre.

- Inaltpreasfintia Voastra, in alta ordine de idei, am observat ca o buna parte dintre cei care studiaza in Occident sunt niste spirite deschise chiar ecumeniste. Asupra Ecumenismului planeaza o ceata, o pacla, nu stim foarte bine ce vrea sa spuna acest Ecumenism. Cum ati defini Ecumenismul, pentru ca pe de o parte este apreciat, dar pe de alta este blamat si neinteles?

Mitropolitul Serafim Joanta: - Eu stiu foarte bine care este situatia, la noi, mai cu seama. Atatea medii, in randul monahale mai cu seama, dar si a tinerilor care au facut un pic de teologie, toti sunt neincrezatori in miscarea aceasta ecumenica, in Ecumenism. Ecumenismul a devenit un cuvant blamabil. Ne si ferim sa-l folosim pentru ca starneste o repulsie. Daca suntem angajati in Ecumenism (n-as putea spune nici eu prea multe despre ce inseamna angajare in Ecumenism) credem ca ne-am pierdut identitatea ortodoxa, ca facem compromisuri cu protestantii si catolicii. Ecumenismul adevarat, despre care stiu foarte putin, este efortul sincer curat, sfant de a cauta impreuna crestinii de diferite confesiuni unitatea pe care Biserica a avut-o in ultimul mileniu. Noi uitam ca mesajul pe care l-a lasat Mantuitorul fiind pe cruce a fost ca toti sa fie una. Si uitati drama crestinilor de un mileniu si mai bine, ca sunt dezbinati mai mult decat orice religie din lume. Si atunci, noi, ce facem?

Suntem multumiti ca ne dezbinam si ca pe zi ce trece apar tot mai multe secte, ca ne uram ca nu ne intelegem. si atunci Ecumenismul acesta care a aparut la sfarsitul sec. al XIX-lea, deja, dar, la inceputul secolului al XX-lea, cu deosebire, dupa care s-a structurat in Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), este tocmai efortul acestor crestini de diferite confesiuni si cu precadere al confesiunilor istorice: al ortodocsilor, catolicilor, protestantilor, toate acestea se pun, intr-un efort sincer, curat, se aseaza la masa dialogului pentru a examina cum s-a ajuns la aceasta stare de dezbinare. Noi ortodocsii le dam marturia Bisericii ce si-a pastrat neintinata traditia si cultul. Biserica Ortodoxa este cea care a continuat in toata existenta ei istorica, Biserica Apostolica, a Sfintilor Parinti a Sinoadelor Ecumenice intr-o continuitate neintrerupta si autentica.

Noi suntem martori ai acelei Biserici nedespartite din primul mileniu. Pentru ca in Occident au aparut Reforma si, inainte, separarea Bisericii Occidentale, care mai tarziu s-a numit Romano-catolica, iar noi Ortodocsi. Pentru ca inainte toti eram catolici si ortodocsi. Si atunci ne punem la masa dialogului si vorbim si tratam diferite teme teologice care ne diferentiaza si le analizam. Deci, ce pacat?, faptul ca stam de vorba, in loc sa ne uram si sa ne blamam, de vreme ce suntem totusi crestini din moment ce am fost botezati in numele Sfintei Treimi. Chiar daca botezul in Apus nu se mai face de multa vreme prin cufundare, ci prin stropire, sa nu uitam ca secole de-a randul aici in Transilvania si noi ortodocsii l-am facut prin stropire, deci daca se face in numele Sfintei Treimi al Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, inseamna ca toti cei botezati in acest fel sunt crestini.

Eu nu pot sa spun ca catolicii nu sunt crestini, protestantii nu sunt crestini, din moment ce au fost botezati ca si crestini, dar trebuie sa avem minima intelegere ca fiecare s-a nascut intr-o parte a lumii, in Occident sa zicem pentru acestia; fiecare s-a nascut intr-o Biserica, intr-o traditie, care l-a marcat. Fiecare are o identitate proprie. Am vorbit despre identitatea noastra ortodoxa. Ori, eu ma bucur de identitatea mea, ma bucur sa o afirm. Ori, tot asa se bucura si un catolic sau un protestant de identitatea lui pentru ca a primit-o prin traditie, prin laptele mamei sale. Ei nu au constiinta, cum o avem noi despre ei, ca sunt rataciti ca sunt eretici. Din contra, ei cred ca merg pe linia cea buna si se silesc fiecare dupa traditia sa, se straduie sa fie crestini, sa faca bine, sa se roage, sa se nevoiasca. pai cand intalnesc monahi catolici care duc o viata atat de ascetica, de stricta, cu atata rugaciune, cu atata nevointa. Cum sa spun ca acestia sunt rataciti si ca merg in Iad? Fereasca-ma Dumnezeu. sa pot afirma asemenea lucruri!

 - Credeti ca ne facem judecatori.

- Da, intra-adevar, ne facem judecatori! Eu am fost ajutat acolo, va marturisesc, mai mult de straini decat de fratii mei romani. Ca romanii nu au o situatie foarte buna, ori cei care au nu sunt atasati de Biserica. Atunci m-au vazut acestia ca am nevoie de ajutor si ne-au ajutat ei. Dupa cum v-am mai spus in marea majoritate a parohiilor slujim in bisericile oferite de ei. Sunt de 23 de ani in Occident si niciodata n-a venit cineva la mine sa-mi spuna ca slujesc prea mult (pentru ca zilnic slujim Sfanta Liturghie, pentru ca la Nürenberg avem program de manastire) s-au sa ma intrebe de ce ma rog. Dimpotriva se bucura ca ne rugam. Si eu m-as bucura ca in Biserica Catolica cat mai multi se roaga, sau ca la protestanti se roaga, pentru ca rugaciunea ne apropie.

Ori, cand ne apropiem, cand dialogam nu insemna, deloc, ca facem vreun compromis, cel putin noi ortodocsii, pentru ca noi dam marturia Bisericii celei Una din primul mileniu. Prezenta noastra este absolut necesara, sa ne cunoasca. si atunci ei nici nu asteapta sa facem vreun compromis pe linie de credinta. Ori, tragedia este tocmai neintelegerea acestui fapt, ca toti cred ca daca noi promovam dialogul noi ne pierdem identitatea nu mai suntem ortodocsi. Nu-i adevarat! O spun ca Sfantul Apostol Pavel: o spun in nebunia mea. sunt mai ortodox de cand sunt in strainatate de cat atunci cand eram in tara. In tara nu constientizam Ortodoxia si valorile ei. Acolo imi dau seama de valorile ei tocmai vazandu-i pe ceilalti si ma vad cat sunt de necesar sa dau marturie despre Biserica Ortodoxa. Deci nu este vorba de absolut niciun compromis, niciun sincretism, sau vreo religie noua, cum vor unii sa spuna ca s-ar crea prin ecumenism. Intentia este intoarcerea la Biserica Primara la unitatea Bisericii sa implinim rugaciunea Mantuitorului ca toti sa fie una. Trebuie sa vedem realitatea asa cum este.

Numarul crestinilor scade pe zi ce trece, natalitatea este foarte scazuta, iar sociologii anticipeaza ca in opt pana la zece generatii vom fi doar o minoritate in Europa, in defavoarea altor religii. Deci este ceasul sa ne trezim si sa ne apropiem unii de altii, dar fara sa facem nici un fel de confuzie. Fara ca noi ortodocsii sa renuntam la credinta si identitatea noastra, ci sa ramanem marturie.

- Inalt Prea Sfintia Voastra, revenind si insistand putin asupra aceste problematici, cat se poate de actuala si de profunda – a crizei „euriopene” si a celei „ecumenice”, voi reaminti faptul ca incepand din anul 2007 facem "casa comuna" cu Europa occidentala. Avem motive sa credem ca, pentru noi, este acum mai bine, din punct de vedere spiritual, duhovnicesc?

- As spune, si vreau sa subliniez acest lucru, ca nu trebuie sa punem problema asa: este mai bine sau este mai rau? Totul depinde de noi. Va fi mai bine daca in contactele pe care le vom avea cu Occidentul, contacte care se vor inmulti in acesti ani, suntem constienti de identitatea noastra. In acest fel putem sa ne afirmam in aceasta lume a Europei unite, care are nevoie mai mult ca oricand de spiritualitatea ortodoxa. Sigur ca Occidentul nu este constient, in profunzime, de aceasta nevoie. Dar, cand occidentalii vor cunoaste valorile noastre duhovnicesti, sunt sigur ca vor fi interesati de ele, le vor aprecia si ne vor aprecia si pe noi.

Atunci, ne vom putea manifesta chiar incurajati de Occident (si chiar a inceput acest proces ori fenomen), dar nu pe linie oficiala, caci Crestinismul este impins in sfera privata. Noi vorbim aici de o miscare a maselor de oameni din Occident spre noi si invers. Pe linia aceasta, cred ca daca Occidentul ne descopera cu adevaratele noastre valori, el ne va incuraja sa le pastram si sa le transmitem mai departe. Cel putin, asa cum am spus si mai devreme, astfel se intampla la ora actuala in parohiile noastre din Occident. Cei care vin si ne cunosc indeaproape sunt incantati de ceea ce vad la noi. Dar daca noi ne vom lasa atrasi numai de farmecul vietii de consum, de comoditatile vietii moderne, ale tehnicii, atunci sigur ca unirea aceasta cu Europa va deveni un pericol pentru noi. Eu insa, prefer sa vad lucrurile cat se poate de pozitiv.

- Se vorbeste foarte mult, in anumite medii, ca momentul acesta al integrarii tarii noastre, a fost, este sau va fi unul istoric, pentru un posibil rol providential pe care noi romanii l-am avea in UE. Credeti ca romanii isi vor putea marturisi Ortodoxia in continuare, in Europa, ori se vor lasa coplesiti de civilizatia materialista, predominanta in Europa?

 - Eu cred ca, totusi, rolul nostru este deja si va putea fi pe mai departe unul providential, pentru ca insasi firea noastra, a romanilor, reprezinta o punte intre Rasarit si Apus. Noi suntem latini si ortodocsi iar aceasta realitate este o ingemanare foarte fericita – dupa cum sublinia si Parintele Profesor Dumitru Staniloae, care ar putea sa simbolizeze insasi intalnirea dintre Apus si Rasarit. Inca odata, aceasta depinde foarte mult de capacitatea noastra de a fi constienti de valorile noastre etnice, culturale si religioase mai cu seama. Nu cred ca in anii care urmeaza ni se va pune vreo piedica oarecare din punct de vedere legal, pentru a ne ingradi viata de credinta. Daca noi suntem pozitivi, optimisti, dandu-ne seama de valorile noastre, de necesitatea ca ele sa fie cunoscute si din ele sa se impartaseasca Occidentul, atunci vom avea cu adevarat un rol providential. Fiindca la noi exista foarte multa credinta, mai multa decat la alte popoare ortodoxe. Prin urmare, majoritatea romanilor sunt atrasi de Biserica si au legaturi stranse cu Biserica, chiar si in Apus.

- Dar daca ne gandim putin la tinerii romani - si trebuie sa-i avem in vedere pentru ca ei reprezinta nadejdea neamului - acestia manifesta o mare dezorientare, o lipsa de sens. Ei par sa arate ca ignora tot mai mult principiile morale si spirituale date noua de Dumnezeu. Pe fondul acestei evidente saraciri duhovnicesti, nu ne aflam totusi in pericolul de a ne pierde identitatea spirituala?

- Aici este rolul Bisericii, prin preotii ei, prin organizatiile de tineret ale sale, cum ar fi ASCOR-ul, pentru a raspandi tot mai mult cunoasterea si trairea Ortodoxiei, a valorilor crestine. Exista intr-adevar un pericol mare al descrestinarii, mai cu seama a tineretului, desi din randurile aceluiasi tineret se ridica si oameni foarte credinciosi, exigenti cu ei insisi, oameni care sunt exemple pentru toti ceilalti. Sunt multi tineri care, desi nu s-au nascut in familii crestine, au venit totusi, prin minune dumnezeiasca, la credinta crestina. Insa, probabil ca majoritatea oamenilor se vor duce dupa spiritul veacului, dupa spiritul acestei lumi globalizate, pentru ca este atractia banului, a societatii de consum, a placerilor care nu mai sunt limitate de nimic.

Atunci pericolul este foarte mare, desi, teoretic putem spera ca oamenii, atata vreme cat vor fi constienti de ei insisi, de valorile lor spirituale, pot infrunta aceste pericole. Si le infrunta salvandu-se pe ei insisi, pentru ca toata aceasta atractie spre lumea materialista, spre lumea consumului si a placerilor, toate acestea duc la dezintegrarea noastra spirituala in primul rand. Duc la decaderea noastra ca persoane, la nefericire, astfel incat cautam fericirea prin diferite surogate care se vor intoarce ca un bumerang impotriva noastra, ducandu-ne la nefericire, la distrugere. Unii dintre oameni se mai intorc doar atunci cand fac aceste experiente amare si este bine ca se intorc si atunci.

- Dupa cum spuneati si Inaltpreasfintia Voastra, in Occident tendinta evidenta este de a izola religia in sfera privatului. Din pacate si la noi lucrurile au inceput incet, sa decurga in felul acesta. Ati putea sa ne spuneti in mare, care sunt pericolele acestei eliminari a religiei din viata publica?

- In general oamenii nu mai au o cultura religioasa, si pentru ca nu intalnesc Crestinismul in viata publica, a institutiilor. Daca guvernele tarilor europene ar conduce deschis si ar promova principiile crestine, pentru ca in fond suntem tari crestine, Europa fiind inainte de toate o entitate crestina, atunci nu ar mai fi nici o primejdie. Conducatorii Europei de azi si de maine trebuie sa fie constienti ca societatea nu poate fi salvata decat revenindu-se la principiile religiei crestine si ca aceste principii trebuie sa se afle la baza legilor pe care ei le promoveaza. Ori, la ora actuala traim tocmai inversul. Se legalizeaza prostituttia, se legalizeaza homosexualitatea, adica toate aceste apucaturi si naravuri (chipurile aparate de "drepturile omului") care distrug familia si, nu in ultima instanta, societatea. Daca lucrurile vor avansa in acest sens, va fi tot mai rau si vom vedea ca lumea devine neguvernabila. Statisticile spun ca peste 25-30 de ani nu va mai exista familie traditionala, adica tineri care sa se casatoreasca si la starea civila si la Biserica. Consecinta va fi ca statul va trebui sa se ingrijeasca de toti copiii care se vor naste din asemenea legaturi.

Poate Dumnezeu le va deschide mintea guvernantilor si vor vedea ca nu se poate trai fara principiile unei morale minime. Atunci cand invataturile Evangheliei, deci ale Bisericii, vor fi promovate la nivel institutional, si oamenii vor asculta mai usor. Dar daca Crestinismul este impins si izolat in sfera privata, oamenii nu mai stiu nimic. Asa sunt oamenii in general, asculta ceea ce vad la televizor, citesc in ziar, sau ceea ce li se spune de sus. Cum s-a incercat de pilda in Polonia, unde s-a interzis publicarea imaginilor pornografice in presa. Nu stiu daca mai exista acum aceasta lege, caci s-a starnit un adevarat conflict pe tema ei, chiar cu Uniunea Europeana.

- La noi se incearca, in aceasta perioada, sa fie scoasa Religia din invatamantul scolar de stat si a simbolurilor religioase din scoli…

- Cum s-a intamplat si in Germania, desi acolo oamenii au iesit in strada si au protestat, asa incat nu s-a ajuns la scoaterea crucilor din scolile publice. Din nefericire, asistam tot mai mult la o adevarata dictatura a minoritatii. Pericolele sunt atat de fine, subtiri si de perverse… Autoritatile permit sa li se spuna copiilor in scoli ca toate devierile sexuale sunt normale! Oricum principiile ce guverneaza oficial Europa la ora actuala sunt anticrestine si antidemocratice in sensul ca nu il zidesc pe om, ci, dimpotriva, il distrug.

 - Toate aceste probleme grave de care ati pomenit nu apar pe fondul pierderii identitatii religioase si a nerecunoasterii fondului crestin al Europei? In acest sens nu riscam foarte mult sa ne pierdem, in timp, ca neam?


- Bineinteles ca ne vom pierde. Peste cateva generatii, probabil nu ne vom mai numi romani, ci pur si simplu europeni. Cu siguranta ca peste zeci ori sute de ani vom deveni un amalgam. Europa va fi un fel de natiune, cu valori care se tot apropie, se unifica, se omogenizeaza, o cultura unica. Este un proces nivelator, desfigurator al identitatilor de pana acum. Asa a fost conceptia. Secolul XIX si o parte din secolul XX au apartinut nationalitatilor, afirmarilor nationale. Acum nu mai este natiunea pe primul plan, ci globalizarea, din care face parte si unificarea europeana. Motivatia celor ce au pus la cale globalizarea este ca natiunile s-au aflat mereu in conflicte si pe linie religioasa, si pe linie nationalista. Si atunci, daca vrem sa fie pace si intelegere trebuie sa eliminam religia din sfera politica si publica, iar sentimentul national sa il anihilam.

- Ne intoarcem, dinnou, la tineri si va rog sa ne spuneti ce ar trebui sa faca cei responsabili cu educatia morala si spirituala a lor, pentru a le prezenta acestora Ortodoxia ca fiind singura posibilitate de a avea un mod de viata corect, autentic?


- Oamenii nu primesc o educatie care li se impune. Noi trebuie sa devenim toti exemple si sa aratam ca Ortodoxia nu inseamna o serie de constrangeri sau prescriptii, de norme de conduita, pentru ca toate acestea il apasa pe om, pe langa grijile cotidiene, care sunt oricum impovaratoare. Daca mai vine si Biserica cu norme si prescriptii - si noi cam asta facem, din pacate - il descurajam si il indepartam pe om. Trebuie ca limbajul sa fie mult mai pozitiv, mai atragator, mai convingator, prin faptul ca noi insine traim ceea ce propovaduim si ca le vorbim oamenilor dintr-o experienta personala. Trebuie sa le aratam ca credinta si toata viata duhovniceasca nu inseamna o povara - nici pe departe! Ci, dimpotriva, o usurare, o bucurie…, ca oamenii pot descoperi in post o binecuvantare si o eliberare, iar in rugaciune o putere care te elibereaza, te pacifica, te intareste, iti da sens si lumina.

Daca ii spui omului ca trebuie sa se roage, trebuie sa posteasca, trebuie sa mearga la Biserica, implinind prin aceasta o datorie, atunci el nu va primi usor. Este nevoie ca omul sa simta apropierea de Dumnezeu ca pe o necesitate a vietii lui si in acelasi timp ca pe o bucurie si o mangaiere. De aceea trebuie schimbat si limbajul. Insa noi suntem inca robi ai unui limbaj traditionalist, a unor raporturi de la mare la mic, de la superior la inferior; Biserica este redusa in general la preot, la altar; credinciosii sunt departe si exista prea putina comuniune si conlucrare intre preoti, credinciosi si ierarhi.

Aceasta se datoreaza si faptului ca avem institutii bisericesti foarte extinse. De pilda episcopiile noastre sunt foarte mari, ele il izoleaza intr-un fel pe episcop, care nu poate fi prezent efectiv in mijlocul credinciosilor pe care ii pastoreste. El este cufundat in probleme administrative, pe care daca nu le rezolva, desigur, tot credinciosii sufera. Dar asta il izoleaza de oameni, iar ei il privesc ca pe "nu-stiu-cine" venit de sus, pe care de-abia daca pot sa-l atinga. Insa daca ar fi episcopul sau preotul mai prezenti in mijlocul oamenilor, cu greutatile lor, cu necazurile lor zilnice, aceasta ar conta mult mai mult decat sute de predici. Cand il ajuti pe om concret, este altfel decat atunci cand ii tii o predica sau o prelegere.

- Inalt Prea Sfintite, va rog ca acum, la finalul acestui dialog de suflet, sa transmiteti tuturor, un cuvant duhovnicesc.

- Ii rog pe toti sa priveasca Biserica, credinta, rugaciunea, postul si tot ceea ce ne recomanda Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Sfintele Evanghelii, ca pe o bucurie, ca o pe mare binecuvantare, o pe necesitate a vietii. Cum a spus Parintele Rafael Noica: "Ortodoxia este firea omului". Traind cu adevarat credinta ortodoxa, ea ne duce la implinirea firii noastre. Aceasta este viata noastra. Este normal sa il cauti pe Dumnezeu, si pe El trebuie sa Il cauti cu aceasta bucurie, cu seninatate, cu acest firesc al nostru, iar nu din obligatie.

Stelian Gombos: Va multumesc, pentru acest interviu, Inaltpreasfintia Voastra, dorindu-va, in continuare, mult spor si multe impliniri duhovnicesti!

Interviu realizat de Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

25 Iulie 2012

Vizualizari: 2868

Voteaza:

Interviu cu I.P.S. Dr. Serafim Joanta 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Cristina OnetePostat la 2011-03-09 03:12

    Buna, citind acest interviu parca il vad pe IP Sa la noi la biserica, vorbindu-ne cu multa staruiala si dragoste, cu pumnii stransi intr-un efort de a ajunge parca mai aproape de noi prin puterea cuvintelor Sale. Locuiesc in Germania de doi ani, si am avut bucuria de a-l vedea pe IP Sa de mai multe ori; la fel si pe PS Episcop Sofian. Sunt una dintre aceia de care a vorbit IP Sa cand a zis ca aici, in strainatate, mi-am regasit natura ortodoxa, si ii datorez acest lucru si IP Sale si mai ales daruirii tuturor preotilor pe care ii cunosc aici in diaspora. Ma rog sa ii tina Dumnezeu pe toti arhiereii si preotii de aici "in viata, sanatosi, cinstiti, indelungati in zile, drept-invatand Cuvantul adevarului" lui Hristos!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE